• Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2019 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier

Maladia morții

February 24, 2018

 Photo source: https://edituraunivers.ro/author-book/marguerite-duras/

Titlul cărții: Maladia morții

Autorul: Marguerite Duras

Traducătorul: Irina Mavrodin

Editura și locul publicației: Univers, București

Anul apariției: 2009

Număr de pagini: 64

ISBN: 9789993113126

 

 

 

Nefiind extensiv cunoscut, Maladia morții este un roman scurt și fascinant despre lipsa iubirii sau, mai degrabă, incapacitatea oamenilor de a iubi cu adevărat. Astfel, în roman există doar două personaje: un bărbat și o femeie. Și un narator asemănător unui Dumnezeu, care folosește persoana a doua singular atunci când vorbește despre bărbat (tu) și persoana a treia singular când vorbeste despre femeie (ea). Cred că Duras face acest lucru pentru a crea de la bun început o diferență  între cele două personaje. Acest lucru lasă impresia că, de fapt, povestește doar jumătate din poveste, că există ceva care lipsește din ea pentru ca aceasta să devină completă.

 

     Cu fiecare pagină pe care o citești nu ai cum să nu observi că naratorul are acces doar la mintea și la sentimentele bărbatului. Cititorul obține idei clare despre ceea ce crede sau simte personajul masculin, dar acest lucru nu se întâmplă niciodată cu personajul feminin. Așadar, putem spune că ceea ce noi, cititorii, și personajul masculin înțelegem despre ea, este mai mult sau mai puțin același. Astfel, putem identifica o altă temă a povestirii, și anume eșecul. Un eșec din partea lui, pentru că nu reușește să o înțeleagă; un eșec al limbajului, pentru că nu-i poate explica verbal ce înseamnă maladia morții și faptul că nu se pot conecta unul cu celălalt.

Deși o vede complet dezbrăcată, simte că este și va rămâne întotdeauna străină pentru el

Întreaga poveste este bazată pe acest sentiment de separare între cele două personaje. Aceștia nu reușesc niciodată să depășească decalajul enorm care există între ele. Ideea de "somn" are în această povestire un loc aparte. În timp ce femeia pare să adoarmă de cele mai multe ori când se întâlnesc, bărbatul rareori face asta. Prin somn, femeia devine și mai misterioasă. Bărbatul  nu poate decât să o privească din afară. Deși o vede complet dezbrăcată, simte că este și va rămâne întotdeauna străină pentru el. Dormind, femeia încearcă să scape de moarte. Este modul ei de a fugi de ea. Când dormi, nu mai știi că ești în viață, de aceea nici nu mai știi că vei muri.

 

     Timpul nu este atât de important în poveste. Este simplu împărțit în zile care se succed una după alta. Femeia vine mai ales în timpul nopții, așa că bărbatul o vede doar în întuneric.

 Limbajul folosit este foarte poetic. Ceea ce surpinde este combinația neobișnuită de expresii subtile, delicate și directe, pline de scene sexuale destul de explicite. Uneori această ciudată alegere a cuvintelor la Duras amintește de Biblie.

Sunteți în viață, dar din momentul în care v-ați născut suferiți de moarte și veți muri de moarte

Nevoia constantă pe care bărbatul o simte pentru că a vorbi cu femeia dovedește că încearcă să găsească totuși o legătură între ei. Deoarece nu poate găsi una fizică sau emoțională, el încearcă să facă acest lucru prin intermediul limbajului.

 

 La Duras, maladia morții afectează pe toată lumea în viață. Sunteți în viață, dar din momentul în care v-ați născut suferiți de moarte și veți muri de moarte. Bărbatul nu este conștient de acest fapt, dar femeia este, așa că ea este capabilă să recunoască boala în el. Și după ce el însuși își dă seama de adevăratul sens al maladiei morții, devine la rândul său capabil să vadă  boala în ea, acest lucru devenind, după părerea mea, singura legătură reală pe care cei doi o împărtășesc.

 

 

 

 

 

Share on Facebook
Share on Twitter
Please reload

Articole recente
Please reload

Arhiva D.
Please reload

Tag-uri