• Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2019 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier

România, maratonistul din Balcani aflat în moarte clinică

November 1, 2019

Prinși în atâtea clivaje sociale și haos generalizat pe scena politică, nu știu dacă vă mai aduceți aminte de faza în care, la 1 martie 2018, prim-vicepreședintele Comisi Europene de la acea vreme, Frans Timmermans, ne spunea: "mesajul meu de azi pentru voi este următorul: continuați să alergați, dar nu în direcția greșită! Alergați în continuare către finish-ul maratonului, pentru că aproape am ajuns acolo. Mai sunt doar câteva recomandări ale Comisiei care încă trebuie îndeplinite, însă nu vă opriți, nu stați locului pentru numele lui Dumnezeu, nu începeți să alergați în direcția opusă!".

Photo source: https://stirileprotv.ro

Aşadar, în urmă cu un an și 8 luni, Timmermans, rămas între timp vicepreședintele executiv al viitoarei Comisiei Europene, cu un potofoliu greu ce are să implice coordonarea Pactului Ecologic European și gestionarea politicilor climatice, ne îndemna să alergăm și să nu ne oprim.

Acum, mă întreb sincer, după publicarea ultimului raport MCV și tot ceea ce se întamplă prin politica românească în ultimele săptămâni, de la limbaj la acțiuni: oare să nu fi ştiut Frans Timmermans că amărâtul de la maraton (adică România) a murit sau e în moarte clinică... încercând să trecă linia de sosire?🤔
 

Ce-i drept, e de amintit că cei care nu au avut baterii până la final, au fost chiar verișorii lui Timmermans din România, social-democraţii din Kiseleff nr 10. Care, sub administrarea aerului infracțional ajuns drept religie de partid, s-au sufocat finalmente în absurd prin propriul act de guvernare, trăgând, după cum arată toți indicii momentului, întreaga societate după ei. 

În cheia actualului context, țărisoara noastră, cu bunele și relele sale, se găsește într-o situaţie paradoxală:
 

Pe de-o parte, suntem în plină campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale, despre care nu prea se vorbeşte, sau se vorbeşte puţin și fără substanță, ca niciodată până acum în ultimii 30 de ani.
 

Iar pe de altă parte asistăm la chinurile instalării unui guvern cu mai puţin de 100 de parlamentari proprii, care contează pe „responsabilitatea celorlalte partide” de a-i acorda votul.

Pe ce argumente realiste s-a rezemat speranţa alinierii „milităreşti” în plenul reunit al Parlamentului României a cinci partide politice (USR, UDMR, PMP, Pro România, ALDE) şi grupul minorităţilor naţionale, altele decât cea maghiară, în spatele unui guvern monocolor PNL, este greu de spus. În acest caz, cât de suplă e gândirea politică că poţi conduce o ţară, cu aliaţi de conjunctură, fără a dispune de majoritate în cele două camere ale legislativului, asta nu mai discutăm, fiindcă ține foarte mult de arta compromisului. Or, cât privește compromisul politic, nu putem miza niciodată pe corectitudinea politică a părților. Iar Loduvic Orban, politician vechi, știe lucrul ăsta. Ceea ce mă îndeamnă să cred că dispune de variante de rezervă în eventualuitatea unui eșec la votul de învestitură din 4 noiembrie. Cu alte cuvinte, rămâne de văzut dacă are să existe o heteroclită coabiatare parlamentară.
 

În altă ordine de idei, Guvernul pe care are să-l conducă Ludovic Orban, cu niște mici excepții, arată destul de bine și dă semnale că e pregătit să intre-n pâine. Deocamndată se anunță un vot „pe muchie”, deşi până la şedinţa din Parlament, prin negocierile „om la om”, cum s-a exprimat și Președintele PNL, se mai pot rupe nişte voturi necesare trecerii Guvernului. Iar voturile astea pot veni fie din tabăra Pro România, chiar dacă Victor Ponta se arată greu de îndoit, fie din tabăra PSD, acolo unde hăbăuceala e la ordinea zilei și nimeni nu știu încotro să o apuce.
 

Cât despre cealaltă tabără a scenei politice, cea a impostorilor din PSD, acolo e delir și se aud strigăte din adâncul rărunchilor pe la ministerele propagandei de la Antena3, RomâniaTv și DCNews, cum că „statul paralel” a confiscat de peste 10 ani ţara şi a luminat-o cu dinamul sinistrului binom. 🤦‍♂️ Pe cuvânt că ar trebui să existe amendă pentru cei care dispun de fracturi de logică.
 

În tot acest peisaj, dacă Guvernul Orban trece de Parlament, una din primele și cele mai grele sarcini pe care le are în agendă constă în reorganizarea dialogului privitor la legile de organizare judecătorească, acest „măr al discordiei” din ultimii ani, care a fost analizat de la micile ecrane, până în cartierele mărginaşe și mall-urile simandicoase, într-un fel de „Daciadă juridică”. Zgomotul de fundal predispunea inevitabil la spargerea timpanului și la aruncarea rațiunii în neant. S-a contestat totul cu parul, nu s-a ținut cont de opinia profesioniștilor avizați, iar toți ciuvicii, gâzii, cristorii, gușii și toți ceilalți construiți în marja flatulențelor, au schimbat adevărul de la un interlocutor la altul, ca în numerele de iluzionism colectiv. 
 

Din capul locului trebuie să recunoaștem: tema justiţiei a rupt iremediabil România în două tabere, iar cozile de topor au externalizat scandalul, ajungându-se până în situația în care așchiile să sară-n ochii oficialilor de la Bruxelles. 
 

Ludovic Orban, desemnat de Klaus Iohannis pentru a ocupa poziția de prim-ministru al României și de a forma o nouă majoritate parlamentară de tranziție, se află aşadar în plin sezon „de vânătoare” şi, cel puțin declarativ, crede în şansele unei izbânzi, din prima încercare. Cât de benefică pentru liberali este preluarea guvernării ţării, în buza iernii, fără o susţinere parlamentară sigură şi clară și cu anitciparea că blocul guvernamental va merge cu fâna de mână trasă de către parlamentari, e greu de spus. Dar merită salutat efortul lor, în detrimentul celor care "nu au mandat să scoată țara din criză politică", de a-și asuma responsabilitatea guvernării în timpul unei crize politice și în buza unui cod portocaliu în sectorul financiar. 
 

Dar trebuie trans un semnal de alarmă: din momentul în care liberalii ajung la conducerea țării, nu trebuie să se lase furați de peisaj și să se îmbete cu puterea pe care o vor avea-n mâini, mai cu seamă, nu trebuie să se înfructe din accesul direct la resurse. Ci trebuie să pună din nou țara pe linia corectă și normală. Așa cum ne-au promis!
 

Greul începe abia după instalare. Până atunci, avem cea mai ternă campanie electorală din ultimii 30 de ani, lipsită de orice efervescenţă și confruntări directe între contracandidaţi pe ideile din programul prezidențial și pe viziunea ce alcătuiește arhitectura vocabularului de politică externă.
 

Share on Facebook
Share on Twitter
Please reload

Articole recente
Please reload

Arhiva D.
Please reload

Tag-uri