• Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2019 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier

Panem et circenses pe plaiurile noastre mioritice

October 18, 2019

Profit de faptul că ne aflăm la sfârșit de săptămână, lumea pare că nu mai e așa încordată, iar eu pot să vorbesc mai așezat despre ce se întamplă pe scena politică din România cu "Guvernul Orban"!


Ei bine, Ludovic Orban, liderul liberalilor, desemnat de Klaus Iohannis ca premier, în vederea formării viitorului guvern, se arată în declaraţiile sale stăpânit de un optimism bine temperat, în demersul înjghebării unei majorităţi parlamentare, necesară trecerii cabinetului său.

sursă fotohttps://inquamphotos.com

Dacă stăm să privim nuanțele, nu doar expunerile de formă de prin mass-media, pe terenul discuţiilor, lucrurile nu par deloc încurajatoare, fiindcă acolo unde Ludovic Orban, acompaniat în negocieri de Florin Câţu şi Raluca Ţurcan, opinează că „mi s-a părut că ne-am înţeles”, partenerii săi de dialog afirmă altceva.

 

De pildă, fiara politică numită Victor Ponta, devenit balamaua necesară în demolarea guvernului Viorica Dăncilă, cu cei peste 30 de parlamentari racolaţi din PSD, susţine în declaraţii cărora le îmbracă niște forme vagi, că nu va vota guvernul condus de Ludovic Orban.

 

Cu probleme cât Casa Poporului în curtea propriului partid și a propriei candidaturi după investigația celor de la Rise Project, în cursul zilei de ieri, nici prezidențiabilul Dan Barna, liderul USR, nu se arăta deloc ispitit de o cooperare politică cu liderul liberal, ceea ce încurcă de-a dreptul lucrurile. Decizia sa: alegeri anticipate. Barna spunea că PNL-ul le-ar da orice minister, numai ca USR să acceadă la guvernare alături de liberali. Liderul USR spune că nu vrea să crediteze printr-o astfel de decizie, PNL-ul, și nu poată să certifice dacă formațiunea sa are să voteze viitorul guvern care se află în chinurile facerii.

 

Practic, după cum spune si Sebastian Zachmann, USR-ul trebuie să aleagă: ori votează alături de PSD, iar Guvenrul Orban pică, ori votează Guvernul Orban și, automat, își asumă că nu vor fi anticipate. Cale de mijloc nu prea există în aceste momente. Iar în această cheie, pactul pentru anticipate dorit de USR e o totală utopie, în condițiile în care se cunoaște deja că cele două camere ale Parlamentului României găzduiesc o largă majoritate de blocaj privind reîntoarcerea la electorat înainte de termen. Anticipate nu vor nici cei din PSD, nici ALDE, nici UDMR și nici cei din ProRomânia.

În altă ordine de idei, ca să negociezi cu şase partide politice, plus entitatea minorităţilor naţionale, alta decât cea maghiară, şi să crezi că poţi ajunge la un numitor comun, indiferent de harul etalat, e greu de crezut. Chiar și pentru un liberal pursânge ca Ludovic Orban.

Admiţând totuşi, că finalmente guvernul croit de liberali va trece prin Parlament, misiunea lui Ludovic Orban, de altfel cunoscut pentru jocul la opinie separată, se anunţă una imposibilă. Ludovic Orban știe că nu va putea să bată toba unei guvernări de tranziție, legat de mâini şi de picioare, doar cu bunăvoinţă. Și mai știe că asumarea asta politică, curajoasă și de salutat, are să-l coste poate chiar propria carieră politică pe termen mediu și lung. Oricum, cum bine spune și Csibi Magor, nu putem construi doar criticând tot ce mișcă și pe toți care fac un pas în față. Așa vom rămâne fără oameni dispuși să-și asume funcții publice.

 

Cu alte cuvinte, temeritatea liderului PNL merită luată în consideraţie și supusă analizei. Orban, fiind unul dintre artizanii moțiunii de cenzură prin care guvernul Dăncilă a fost demis, se crede îndreptăţit, chiar dacă nu dispune de majoritate parlamentară, să formeze un guvern stabil de traziţie, monocolor, prin sprijinul celor care şi-au pus semnăturile pe moţiunea de cenzură. Numai că politica-i cameleonică și-ți impune negocierea în orice celulă activă din corpul acesteia, astfel că mai toți cei care au votat la moțiune, acum enunţă, bineînţeles, propriile pretenţii, deloc convenabile liberalilor.

Așadar, bucătăria internă a „monstruasei coaliţii” din 10 octombrie 2019 arată, cel puțin pe moment, destul de dezordonată și lipsită de repere cu substanță.

În plus, pesediştii, chiar dacă-s în moarte clinică iar o bună parte din partid are să migreze selectiv la Victor Ponta, după înlăturarea de la putere, nu s-au predat, şi pare-mi-se că nu au de gând să o facă, continuând lupta de gherilă cu aceeași toxicitate, lipsă de substanță, populism ieftin, minciuni scăldate în dezmăț electoral și diletantism bazat pe o puternică impostură. Deși este important de văzut cum vor decurge lucrurile în campanie, acum că motoarele mașinăriei electorale de partid au fost aprinse de Miron Mitrea și baronii locali, aceștia relansând candidatura Vioricăi Dăncilă la prezidențiale, exact la două zile după eșectul moțiunii, de această dată, punând partidul înaintea candidatului și generalizând cele mai individualizate alegeri din România.

 

Altfel spus, PSD-iștii nu se arată dispuşi să asigure cvorumul în Parlament în vederea învestirii noului guvern conturat în jurul PNL-ului. Mercenarii din Kiseleff nr.10 deţin o majoritate confortabilă în Senat, iar la Camera Deputaţilor sunt încă capabili să încurce multe jocuri prin neobositul șmenar Marcel Ciolacu.

Oricum, scena politică rămâne animată, nu doar prin faptul că ne aflăm în plină campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale, cât şi pentru frământările legate de trecerea viitorului guvern, unul al cărui partid pare izolat de toate celelalte formațiuni politice.

Pe fond, cred că-i de menționat că nu suntem în toiul unei crize politice, dar suntem însă în pragul ei. Iar criza politică în care poate intra ţara a fost năşită de cei trei ani marcaţi de criza statului de drept, în care PSD-ul a jucat țara la ruletă guvernând România în cel mai deplorabil mod cu putință, cu trei guvernare care au eşuat lamentabil, unul după celălalt, în toate domeniile esenţiale, de la economic, social, politic şi până la instituţional. Firește, la această rețetă se adaugă letargia și cinismul Prședintelui Iohannis, jocul la offside făcut de o bună parte din liberali, cât și de Ponta și vânătoarea de oportunități după care a alergat Tăriceanu. USR-ul, asemenea unui om coplișit de nevroză, pe finalul acestui legislativ, cu doar 1 an înainte de încheierea primului ciclu electoral din istoria partidului, a alunecat în depresie politică și pare-se că s-a prins în pânza de păianjen a ceea ce psihoterpeuții numesc sindromul burnout. Adică, o totală prăjeală a funcțiilor cerebrale.

 

Cu alte cuvinte, suntem în campania electorală, iar în acest context, orice năzdrăvănie se poate spune și poate fi tolerată. De reținut că mai sunt câteva zile fierbinţi în care putem să fim martori la circul politic cu parfum electoral expirat, până când Ludovic Orban trebuie să apară în Parlament, cu propunerile de guvern, şi programul sau măcar alternativa schițată de guvernare.

 

Altceva nu prea mai avem de făcut. Decât să urmărim cu atenție și preocupare, cum bine spunea un clasic în viață. Deşi, la primul tur al alegerilor prezidenţiale, pe 10 noimebrie 2019, ar cam trebui să probăm, dacă ne place sau nu ne place, spectacolul dezolant, ameninţător pentru ţară, care ni se oferă din partea tuturor competitorilor electorali.

Share on Facebook
Share on Twitter
Please reload

Articole recente
Please reload

Arhiva D.
Please reload

Tag-uri