• Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2019 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier

În perspectiva alegerilor prezidențiale

August 21, 2019

 Photo source: https://revistacariere.ro

Având în vedere că nu mai este mult și urmează să ne exprimăm din nou dreptul de vot, de data aceasta pentru funcția de președinte, m-am gândit să scriu câteva rânduri despre cum sunt așezate taberele în momentul de față, cât și despre principalii candidații și criteriile în funcție de care urmează să-mi acord votul.

 

Momentan oferta electorală rămâne destul de ambiguă, doar trei candidați fiind oarecum siguri în perspectiva alegerilor. Este vorba despre președintele în funcție, Klaus Iohannis, președintele USR, Dan Barna și primul-ministru/președinte PSD, Viorica Dăncilă. Aceștia sunt singurii care și-au declarat intenția de a candida, reprezentând totodată principalele formațiuni politice din țară: PNL, USR, PSD.

 

Întâmplarea face că aceștia au și cele mai mari șanse, cel puțin pentru moment (multe se pot schimba pe parcursul câtorva luni), fiind figurile cele mai vizibile din spațiul public. Dacă ne raportăm la sondajele de opinie rezultatele par să fie unanime, Klaus Iohannis fiind câștigătorul detașat al alegerilor prezidențiale cu un scor de aprox. 40% în primul tur.

 

Acest lucru nu ar trebui să ne mire, cu atât mai mult cu cât președintele în funcție a reușit să câștige câteva bătălii importante care au contribuit la creșterea acestuia în ochii electoratului. Este vorba, în esență, de opoziția manifestă față de încercările PSD de a schimba legile justiției, respectiv lovitura dată la referendum.

 

Ceea ce este însă mai interesant ține de scăderea aproape constantă a PSD și volens nolens a Vioricăi Dăncilă în sondaje. USR și candidatul acestora, Dan Barna, au reușit între timp să devină tot mai vizibili în spațiul, rezultatul de alegerile europarlamentare și creșterea în sondaje fiind un semne ale potențialului politic al USR în raport cu vechile partide.

 

Din acest punct de vedere trebuie să luăm în considerare o deviere de la confruntările tradiționale specifice alegerilor prezidențiale și anume confruntarea inevitabilă dintre un candidat de dreapta și candidatul PSD în turul al doilea. Cel puțin în momentul de față șansele ca PSD să ajungă în turul doi stau sub semnul întrebării, lucru demonstrat și de exprimarea acestui scop ca fiind mai important decât câștigarea în sine a alegerilor, lucru și mai puțin probabil, iar șansele apariției unor alți candidați precum Călin Popescu Tăriceanu sau Liviu Pleșoianu în urmă unei potențiale divizări a coaliției de guvernare n-ar face decât să complice lucrurile.

 

USR are deci oportunitatea de a înregistra un scor electoral destul de bun. Chiar de a ajunge în turul al doilea al alegerilor prezidențiale. Un astfel de scenariu ar fi de natură să încurce planurile lui Klaus Iohannis și ale PNL, cele două partide luptându-se pe un electoral adesea similar, de multe ori aceeași votanți. Președintele în funcție nu ar mai putea miza strict pe votul PSD, care s-a dovedit mereu o piedică în calea ambiției social-democraților de a prelua președinția și care a garantat victoria unor candidați ai dreptei precum Traian Băsescu și Klaus Iohannis în trecut.

 

Desigur, acest scenariu depinde de mai multe variabile și, cum am spus și în rândurile de mai sus, multe lucruri se pot schimba până la alegeri. În ciuda rezultatului relativ dezastros pentru PSD la europarlamentare și a dezbinărilor interne, social-democrații rămân în continuare mult mai bine stabiliți decât USR în teritoriu, partidul lui Dan Barna mizând mai degrabă pe centrele studențești și într-o oarecare măsură pe diaspora. Raporturile de forță și de organizare, mai degrabă decât carisma Vioricăi Dăncilă, sunt ceea ce mențin PSD în ecuația electorală.

 

Avem deci două scenarii pentru desfășurarea acestor alegeri, ambele depinzând de cine va intra în turul doi de scrutin:

  1. O competiție între Klaus Iohannis și Dan Barna s-ar putea dovedi mai dificilă, având potențialul să creeze confuzie în rândul electoratului acestora, iar rezultatul final ar depinde și de electoratul PSD.

  2. Alternativ, dacă Viorica Dăncilă reușește să intre în turul doi șansele ca Iohannis să câștige alegerile prezidențiale cresc exponențial, mizându-se din nou pe votul anti-PSD (mai ales în contextul ultimelor evenimente).

Primul scenariu reprezintă și motivul pentru care putem constanta atacuri tot mai frecvente la adresa președintelui în funcție din partea USR. Fie că ne referim la afirmațiile lui Dan Barna conform căruia dacă ar fi fost președintele situația de la Caracal nu ar fi loc, fie că discutăm despre critică tot mai constante exprimate pe paginile de Facebook ale USR+ și ale unor membri, această tendință devine evidentă, USR văzându-l pe Klaus Iohannis drept principalul adversar politic și nicidecum PSD.

 

În ceea ce mă privește găsesc aceste atacuri oarecum ipocrite, mai ales după o lungă perioadă în care USR s-a abținut de la orice fel de critică față de Klaus Iohannis, dar lucide și chiar normale din punct de vedere politic. Pentru USR este mai important să discrediteze un adversat cu șanse decât un partid aflat în cădere liberă. Modul în care fac acest lucru ar putea să fie puțin mai subtil, mai inteligent chiar, dar raționamentul în sine are logică.

 

În ciuda acestui fapt și a potențialului reprezentat de USR votul meu se va duce spre candidatul PNL. Motivele sunt simple și le voi elabora cu altă ocazie, pentru moment ajunge să spun că sunt mulțumit de:

  • prestația acestuia în funcția de președinte, având în vedere momentul OUG13 când atenționarea președintelui (celebrii elefanți) a scos lumea în stradă, împiedicând adoptarea acesteia

  • opoziția constantă față de demersurile PSD în ceea ce privește justiția și lupta anti-corupție

  • respectiv politica externă, unde președintele Iohannis continuă să fie un reper de încredere pentru partenerii internaționali în raport cu un guvern și un partid cu relații tot mai slabe în spațiul euro-atlantic

Dan Barna, deși este un candidat promițățor și un lider politic experimentat, nu are în schimb nici experiența funcției prezidențiale, nici prea multă experiență în ceea ce privește alte funcții publice cu caracter politico-administrativ, iar declarațiile cu privire la Caracal, ignorând toate problemele structurale, mă duc cu gândul mai degrabă la naivitate decât la statesmanship, cum spun americanii. În ceea ce o privește pe „simpatica doamnă premier” ajunge să spun că prefer un președinte serios, nu unul simpatic sau mai degrabă hilar prin greșelile comise.

 

În esență, totuși, nu am nimic de reproșat președintelui Iohannis, fiind mulțumit de prestația sa, motiv pentru care nu văd nici un rost de a-l schimba cu un președinte mai puțin experimentat.

 

Share on Facebook
Share on Twitter
Please reload

Articole recente
Please reload

Arhiva D.
Please reload

Tag-uri