• Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2019 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website

Reparația istorică de la Blaj

June 2, 2019


2 iunie 2019 are să rămână-n istoria colectivă a acestui neam, drept momentul în care Papa Francisc, conducătorul bisericii catolice, a corectat paranteza comunistă din România. Ca orice element de natură factuală, Papa nu a putut îndrepta suferința oamenilor prigoniți de acele vremuri. Dar a redat lumina speranței și a alinării chiar și-n cele mai îndepărtate colțuri ale sufletelor celor prezenți pe Câmpia Libertății sau privitori la momentul istoric prin prisma televizoarelor.
 

Se spune că ceea ce facem în timpul vieții are ecou în eternitate. Și se pare că dacă mergem cu demnitate prin lume, fără a face rabat de la valorile și crezurile în care suntem înșurubați, istoria este cea care aranjează lucrurile în sensul lor sănătoș și clar.

Comuniștii au vrut să distrugă total biserica greco-catolică din România în timpul regimului stalinist al lui Gheorghiu Dej. I-au prigonit pe episcopii care nu voiau să se convertească la ortodoxie și i-au maltratat pe cei 7 episcopi martiri (Valeriu Traian Frenţiu, Iuliu Hossu, Alexandru Rusu, Ioan Bălan, Ioan Suciu, Vasile Aftenie şi Tit Liviu Chinezu) ridicați la rangul de fericiți, azi, pe Câmpia Libertății de la Blaj, de însuși Papa Francisc.

⚠ - Acum 171 de ani, Câmpia Libertăţii de la Blaj aduna peste 40.000 de români transilvăneni în ceea ce avea să se consemneze drept unul dintre cele mai importante momente ale Revoluţiei române de la 1848. Acolo, la Blaj, spun istoricii, a fost întărită convingerea potrivit căreia „Ardealul nu mai e Ardeal, ci România”.

La exact 171 de ani, sub privirile unui întreg mapamond și a peste 120.000 de oameni prezenți, de la Președintele României și înalți demnitari și până la oameni simpli și sute de jurnaliști, Papa Francisc a deschis pentru noi calea spre adevar. Unul de natură istorică care are puternice vibrații în timpurile noastre. Rănile sunt încă vii iar supurarea tuturor frustrărilor noastre încă ne conduce la puternice interpretări greșite ale istoriei noastre din ultimii 100 de ani.

Trebuie să înțelegem, acum mai mult ca oricând, că nu putem primi doar binecuvântarea, ignorând în același timp, adevărul.

Cei 7 fericiți de la Blaj


Într-o noapte tomnatică de octombrie (28 spre 29 octombrie), puțin după miezul nopții, s-a dat ordinul ca cei ce erau capii Bisericii Greco-Catolice să fie arestați de echipe ale Securității din locurile în care se aflau, respectiv la Baia Mare, Braşov, Bucureşti, Lugoj şi Oradea.

 

Cel mai tânăr dintre ei avea 41 de ani. Cel mai în vârstă, 73 de ani. Comuniștii n-au ținut cont. Au încercat, cu complicitatea Bisericii Ortodoxe, să șteargă orice urmă de existență a identității comunității greco-catolice și a celor 7 episcopi care o conduceau.

† Episcopul Vasile Aftenie − mort la închisoarea Văcărești în 1950;
 

† Episcopul Valeriu Traian Frențiu − mort la Sighet în 1952;
 

† Episcopul Ioan Suciu − mort la Sighet în 1953;
 

† Episcopul Tit Liviu Chinezu − mort la Sighet în 1955;
 

† Episcopul Ioan Bălan − mort la Mănăstirea Ciorogârla în 1959;
 

† Episcopul Alexandru Rusu − mort la Penitenciarul Gherla în 1963;
 

† Episcopul Iuliu Hossu − mort la Spitalul Colentina din București în 1970.

Toți cei 7 au murit de mâna comuniștilor, în închisori sau la domiciliu forțat pentru faptul că nu au vrut să-și lase credința lor, să se lepede de aceasta. Deși, atenție, comuniștii le-au promis scaune episcopale și mitropolitane deținute până mai atunci de clericul ortodox. 

Cei 7 martiri știau că nu procesele staliniste întruchipau instanța supremă. Ci știau de la Nicolae Iorga că aceasta poate fi doar posteritatea. A nu renunța la credința ta și la camarazii tăi este cel mai demn și puternic exercițiu de martiriu. Iar cei 7 fericiți l-au avut din plin, indiferent de atrocitățile la care au fost supuși. 

 

Promițându-le că vor fi liberi și că viața pe care o vor accepta are să fie cea mai bună varaintă pe care o pot urma, comuniștii încercau să le șubrezească fermitatea cu care-și purtau dragostea față de credința lor.

                                Niciunul n-a cedat. 


La câțiva dintre cei 7 le-au fost nivelat morâmântul ca să nu știe vreodată cineva unde au murit și mai ales pentru ca mormintele lor să nu devină locuri de pelerinaj. Și ce credeți...? Comuniștii n-au avut dreptate. N-au reușit să le șteargă identitatea. Ba din contră. Azi, martiriul lor a fost ridicat la rang de altar de însuși Sancitatea Sa, Papa Francisc, iar amintirea lor a trecut în rândul celor fericiți căpătând o însemnătate calendaristică de pomenire pentru ziua de 2 iunie a fiecărui an.

Un detaliu puternic al slujbei de azi îl reprezintă jilțul papal, care a fost făcut din lemnul luat de la o ușă dintre cele care au fost la pușcăriile de la Gherla și Sighet. Cu alte cuvinte, transformarea unei bucăți de lemn din închisorile comuniste într-un tron papal pentru slujba de beatificare, a simbolizat nu numai victoria libertății asupra asupririi. Dar a însemnat și o victorie puternică a timpului, marcată de latinitate împotriva gândirii totalitare ruse.

Valeriu Traian Frențiu, Ioan Suciu, Vasile Aftenie, Ioan Bălan, Alexandru Rusu, Tit Liviu Chinezu și Iuliu Hossu au fost martiri, nu oameni oarecare. Și au fost uciși din ură față de credință și de tot ceea ce însemna gândire liberă, de un regim totalitar, ateu și lipsit de valori, care nu putea tolera nici încrederea lor în voia lui Dumnezeu și nici loialitatea față de Vatican.

Și tocmai această loialitate a construit dimnesiunea corectării unui supliciu istoric care a ținut aproape 50 de ani în România și a dus la schilodirea elitelor și crearea "omului nou".


Papa a reparat istoria. Ține de noi să păstăm cât mai intactă această reparație, căci rugina intră și-n cele mai divine forme, contexte sau interpretări, atunci când sensul nu este alimentat constant cu adevăr. 

Discursul Papei Francisc de la finalul procesului de beatificare:

 

 << Împotrivirile şi ostilităţile care se nasc în inima omului atunci când în centru, în loc să fie persoanele, sunt puse interesele particulare, etichetele, teoriile, abstracţiile şi ideologiile, care, pe unde trec, nu fac altceva decât să orbească totul şi pe toţi.
 

În schimb, logica Domnului este diferită: departe de a se ascunde, în lipsa de acţiune sau în abstracţie ideologică, caută persoana, cu chipul său, cu rănile sale şi cu istoria sa. Îi vine în întâmpinare şi nu se lasă înşelat de discursuri ce nu sunt în măsură să dea întâietate şi să pună în centru ceea ce este important cu adevărat.


Aceste ţinuturi cunosc bine ceea ce înseamnă suferinţa oamenilor atunci când greutatea ideologiei sau regimului este mai puternică decât viaţa şi se pune deasupra a toate, ca normă a vieţii înseşi şi a credinţei persoanelor, când capacitatea de decizie, libertatea şi spaţiul pentru creativitate sunt reduse şi de-a dreptul eliminate.Voi aţi suferit din cauza discursurilor şi acţiunilor bazate pe discreditare, care duceau până la expulzarea şi distrugerea aceluia care nu putea să se apere şi reduceau la tăcere vocile disonante.

Îi avem în minte, în mod deosebit, pe cei şapte Episcopi Greco-catolici pe care am avut bucuria să-i proclam Fericiţi. În faţa persecuţiei aprige din partea regimului ei au dat dovadă de o credință și de o iubire pentru poporul lor. Cu mare curaj și tărie interioară au acceptat să fie supuși la o dură detenție și la tot felul de cruzimi, decât să renege apartenența la iubita lor bierserică. Acești Păstori, martiri ai credinței, au recâștigat și au lăsat poporul românui o prețioasă moștenire pe are o putem sintetiza în două cuvinte: libertate și milostivenie.

Gândindu-mă la libertate, nu pot să nu remarc faptul că celebrăm această Dumnezeiască Liturghie pe ”Câmpia Libertății”. Acest loc semnificativ evocă unirea Poporului dumneavoastră care s-a realizat în divinitatea exprimărilor religioase: aceste lucru constituie un patrimoniu spiritual care îmbogădățește și caracterizează cultura și identitatea națională română.

Noii Fericiți au suferit și și-au sacrificat viața, opunându-se unui sistem ideologic tiran și coercitiv în ceea ce privește drepturile fundamentale ale persoanei umane. În aceea perioadă de tristă amintire, viața comunității catolice era pusă la grea încercarede regimul dictatorial și ateu: toți episcopii și mulți credincioși ai Bisericii Greco Catolice și ai Bisericii Catolice de Rit Latin au fost prigoniți și condamnați la închisoare. Un alt aspect al moștenirii spirituale a noilor Fericiți este milostivenia. Tenacitatea în a profesa fidelitatea lui Cristos era însoțită în ei de o dispoziție la martiriu fără cuvinte de ură pentru prigonitori, față de care au demonstrat o blândețe considerabilă.

Este grăitor ceea ce a declanșat în timpul închisorii Episcopul Iuliu Hossu: ” Dumnezeu ne-a trimis în acest întuneric al suferinței pentru ca să dăruim iertarea și a ne ruga pentru convertirea tuturor”.

Aceste cuvinte sunt simbolul și sinteza atitudinii cu care acești Fericiți în perioada de încercare au sprijinit poporul lor în a continua să mărturisească credința fără să se răbune și fără să cedeze. Aceasta atitudine de milostivire faţă de torționari este un mesaj profetic deoarece se prezintă astăzi ca o invitație făcută tututor să învingem ranchiuna prin caritate și iertare, trăind în mod coerent și curajos credința creștină.

Dragi frați și surori, chiar și astăzi reapar noi ideologii care, într-un mod subtil, încearcă să se impună și să-i dezrădăcineze, pe oameni din cele mai bogate tradiții ale lor culturale și religioase. Colonizările ideologice disprețuiesc valoarea persoanei a vieții, a căsătoriei, și a familiei și dăunează prin propuneri distrugătoare, atee, ca și cele din trecut, în mod deosebit tinerilor noștrii și copiilor, lăsându-i fără rădăcini din care să poată crește.

Sunt voci care, semânând teamă și diviziune, vor să șteargă și să îngroape cea mai prețioasă moștenire pe care aceste ținuturi au văzut-o născându-se. Mai gândesc, de exemplu, la edictul de la Turda, din 1586, care sancționa orice fel de radicalism, promovând un act de violenț religioasă, fiind unul dintre primele cazuri din Europa de acest tip.

Aș dori să vă încurajez să duceți lumina Evangheliei la contemporanii noștri și să continuați să luptați ca acești fericiți împotriva acestor noi ideologii care apar. Să fiți mărturisitori ai libertății și ai milostivirii, făcând să prevaleze fraternitatea și dialogul asupra diviziunilor, încrementând fraternitatea de sânge, care își găsește originea în perioada de suferință în care creștinii, divizați în decursul istoriei, s-au descoperit a fi mai apropiați și mai solidari. Să vă însoțească pe drumul vostru ocrotirea maternă a Preacuratei Fecioare Maria și mijlocirea noilor Fericiți.
>>

 









































 

 

 

 

Share on Facebook
Share on Twitter
Please reload

Articole recente
Please reload

Arhiva D.
Please reload

Tag-uri