• Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2019 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier

Filosofie - Incompetentul încrezut

March 20, 2019

Arareori avem șansa de a evita întâlnirea cu tipul de individ menționat în titlul articolului.

 

Incompetentul încrezut poate fi adesea identificat în toate mediile sociale și, de numeroase ori, chiar în funcții importante la care, dacă s-ar aplica criteriul competenței, acesta nu ar avea acces.

 

Caracterizarea unui asftel de individ necesită aducerea în prim-plan a următoarelor trăsături: (1) prezumțiozitate excesivă ce rezultă din încrederea totală pe care o acordă aptitudinilor sale, (2) aversiune față de cunoaștere, (3) respingerea totală a părerilor care se dovedesc a fi contrare opiniei sale, (4) incapacitatea de a renunța la poziționările ideatice eronate și certitudinea constantă că elucubrațiile sale sunt adevărul pur. 

 

Cu alte cuvinte, incompetentul încrezut nu doar că nu percepe propria inabilitate (poate la început o percepe), ci o transformă în calitate, ridică ignoranța, nerozia și abulia pe cel mai înalt piedestal, considerând că opinia sa este demnă de a primi premii. În realitate, aproape toate evaluările sale sunt eronate, iar cunoștințele cu care se împăunează nu reprezintă decât aproximări, date fictive ce nu reflectă cu precizie starea de fapt. 

 

Mi-a fost dat să întâlnesc numeroși indivizi care trăiesc pe baza „jumătăților de adevăr” pe care le-au internalizat și transformat în borne autentice ale „filozofiei lor.” Își amintesc vag câte ceva despre un anume subiect și, pentru a da bine în societate, nu se sfiesc din a construi explicații complexe prin care să dovedească nivelul ridicat de pregătire pe care îl au. La început ei, incompetenții, poate sunt conștienți de limitările lor, dar, cu timpul, ei devin „insensibili” la propria ignoranță.

 

Societățile care abundă în asemenea indivizi sunt extrem de periculoase, în special pentru intelectualii autentici. Ele sugrumă excepționalismul și profesionalismul. Explicația este simplă: întâlnirea dintre doi incompetenți poate avea un caracter providențial, ei lăsându-se păcăliți de explicațiile născocite de interlocutor. Ignoranța atrage și mai multă ignoranță. În cele din urmă, o asemenea întâlnire conduce la împrietenirea celor doi și, în viitorul apropiat, chiar la promovarea reciprocă.

Un incompetent aflat într-o funcție de conducere va promova sau recomanda spre angajare, în mod inevitabil, tot un incompetent. De ce? Pentru că există o probabilitate mai mare ca un congener cu aceleași calități să îl impresioneze și să nu îl contrazică, să nu îi distrugă iluziile, în comparație cu un expert care l-ar corecta și l-ar pune într-un raport de secundaritate. Mai mult decât atât, un filistin nu ar risca să se situeze într-un raport de secundaritate; dacă acest raport este evident, el își poate pierde locul de muncă în cazul în care cineva sesizează adevărata sa ineficacitate.

 

Psihologii David Dunning și Justin Kruger [Sursele 1 și 2] au demonstrat într-un studiu [Sursa 1] că fenomenul descris anterior există și poate fi cuantificat. Acesta le poartă numele: efectul Dunning-Kruger. 

 

Efectul în cauză nu este un sindrom sau o boală, ci doar o prejudecată congnitivă (în engleză, cognitive bias) care se manifestă printr-un excedent de încredere în propriile abilități. Această încredere, au arătat Dunning și Kruger, este invers proporțională cu nivelul de pregătire. Cu cât este cineva mai bine pregătit într-un anumit domeniu, cu atât mai puțin are el/ea tendința de a se estima pozitiv.

 

În acest context, ne putem da seama cât de pernicioasă este pentru democrație o societate plină de indivizi slab pregătiți: ei se vor supraestima mereu, se vor alia pentru a își asigura supraviețuirea, pe când intelectualii și experții vor fi măcinați de incertitudini și vor dori să reducă la minimum atât implicarea în viața cetății, cât și interacțiunea cu incompetenții prezumțioși.

Bibliografie:

 

Sursa 1

Kruger, J., and Dunning, D. (1999). Unskilled and Unaware of It: How Difficulties in Recognizing One's Own Incompetence Lead to Inflated Self-Assessments. Journal of Personality and Social Psychology. 77 (6): 1121–34.

 

Sursa 2

The Washington Post, What’s behind the confidence of the incompetent? This suddenly popular psychological phenomenon, [Online] Disponibil la:
https://www.washingtonpost.com/science/2019/01/07/whats-behind-confidence-incompetent-this-suddenly-popular-psychological-phenomenon/?utm_term=.38936546ade8, [Accesat la 20.03.2019]

 

 

Share on Facebook
Share on Twitter
Please reload

Articole recente
Please reload

Arhiva D.
Please reload

Tag-uri