• Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2019 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier

Opinii - Zâmbetul României la 100 de ani de la MAREA UNIRE din 1 decembrie 1918!

December 1, 2018

A scrie, în 2018, despre lecţiile potenţiale ale anului 1918 poate să pară unora ca fiind ceva desuet, dar de fapt, secolul petrecut după 1918 poate fi un bun material didactic pentru a trage o linie peste istoria acestui popor.
E un moment de reflecție națională care apare foarte rar în destinul unui popor. E totodată și un moment în care putem adăuga ceea ce nu avem. Ceea ce ne lipsește și admirăm necontenit. Dar putem elimina și ceea ce nu-i bun și ne face rău. Ceea ce ne trage-n jos și ne dezbină. Astăzi avem și șansa să putem păstra ceea ce ne unește și ne dezvoltă.

 photo source: https://www.g4media.ro/foto-cele-mai-bune-imagini-de-la-parada-de-1-decembrie-din-bucuresti.html

Dacă suntem atenți și cercetăm, vom putea observa că istoria ne spune, cu detalii, cum s-au petrecut sincer lucrurile la 1 Decembrie 1918, fix acum 100 de ani. Când în întâmpinarea dorinţei arzătoare a românilor, pregătiţi moralmente pentru marele act al Unirii, a venit chiar verdictul istoriei. Poate există întrebarea care, de altfel, nu lipseşte din nu puţine comentarii: “ce s-ar fi întâmplat dacă nu cădeau imperiile ?”, dar istoria nu se judecă prin condiţionalul „dacă”. Istoria se judecă după realitatea constituită pe fondul argumentelor care exprimă acțiuni. Fiindcă, după cum se știe, la sfârşitul anului 1918 nu doar românii şi-au obţinut Marea Unire, ci şi alte popoare, desprinse din ansamblurile imperiale, au făcut acelaşi lucru. Numai că dintre construcţiile naţionale, edificate la finele Primului Război Mondial, România s-a dovedit cea mai solidă. O confirmă, astăzi, celebrarea CENTENARULUI sub semnul unui secol de istorie. Dovadă peremptorie că, la sfârşitul Primului Război Mondial, toţi românii erau animaţi de visul lor de veacuri: crearea României Mari.

Doar că România lui 2018, nu mai este România de acum 100 de ani. Granițele nu mai sunt aceleași și mulți se încumetă să spună că sărbătorim un mit. Poate așa este. Doar că ziua acestui centenar nu este doar despre sărbătorea granițelor teritoriale. Este mai cu seamă, despre sărbătoarea visului comun și despre unitatea unor oameni înșurubați în valori diferite și ghidați de crezuri diferite, care acum 100 de ani au înțeles că dincolo de scopuri și interese personale, este fundamental ca prcursul existenței lor prin viață să se consume într-o țară a tuturor. Delegații de acum 100 de ani, adunați la Alba Iulia, Regele Ferdinand Întai și Regina Maria, clasa politică și Armata din acele vremuri, precum întregul popor… au înțeles atunci că bătălia pentru ceilalți, pentru cel de lângă noi, este cea mai nobilă bătălie. Și este și ocazia de a da înapoi societății din cât ai primit. La 100 de ani distanță, asta-i una din lecțiile care ar trebui să revină pe agenda noastră publică!

 

 Photo source: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/1-decembrie-1918-visul-de-aur-al-romaniei-spunea-regina-maria


Centenarul Marii Unirii este, totodată și un mare prilej de a discuta despre istoria încărcată a 100 de ani, cu bune şi rele, fără a ne considera mai viteji decât am fost, dar şi fără a minimaliza faptul că prin dibăcie diplomatică, eroismul armatei, puterea şi curajul unor oameni politici de a rezista provocărilor, abnegaţia populaţiei răbdătoare, România a depăşit ororile sângerosului secol XX. Cât de bine şi cât de trainic, asta este o altă discuţie, care ne va încurca cu siguranţă în aprinsele dezbateri ce vor urma.

Până atunci, avem ziua de azi, care acum o sută de ani a fost ziua perfectă a acestui neam. Însă la 100 de ani distanță, ziua aceasta este cuprinsă mai mult ca oricând, parcă, de sentimentul de fake, de tristețe și de absurd al situației care se simte peste tot: de la instituțiile cele mai înalte (private sau de stat) și până la grupuri și grupulețe de băgători de seamă și opinatori naționaliști în relație cu 1 Decembrie din acest an, decretat din vreme drept ANUL CENTENARULUI UNITĂȚII NAȚIONALE. Acest sentiment prisosește peste tot prin țară și nu numai, întinând orice ivire a vreunor trăiri pe măsura acestui eveniment ce ar fi trebuit (și, dacă mă întrebați pe mine, ar fi și putut) să ivească, în bălăcăreala politicii noastre de toate zilele (lipsită de valori și cuprinsă de impostură), măcar un firicel din dramul ăla de recunoștință destinat oamenilor vizionari, curajoși și bravi care ne sunt în cesul de față, înaintași. Și care-au pus o bornă glorioasă în istoria neamului nostru.

Cu alte cuvinte, sărbătorirea cu fastul cuvenit a unui Centenar de modernitate statală (1918-2018) prilejuieşte pe lângă eventualele lecţii de tras din trecutul, mai mult sau mai puţin recent, al României, în egală măsură identificarea, găsirea și convenirea asupra căilor şi mijloacelor prin care am putea ajunge într-o situaţie mai bună. Din toate punctele de vedere: social, economic, cultural, politic, spiritual, educțional sau sportiv. Inclusiv acela al prestigiului european. Iar cu privire la enunțarea aspectului de pe urmă, menționez că avem o primă imensă provocare istorică constituită de preluarea preşedinţiei rotative a Consiliului Uniunii Europene de către România la 1 ianuarie 2019. Cum ne vom descurca. E greu de spus acum. Nu cel mai bine. Dar avem prilejul de a le face loc pe bancă, lângă noi, colegilor europeni, lăsându-i să ne descopere.

Cred că asta-i punctul principal al acestui centenar, din nefericire, umbrit de seria continuă de clivaje sociale și de dezbinarea tot mai accentuată-n mentalul colectiv: să învățăm să ne descoperim în fața celorlalți. Să fim autentici și calzi. Să fim vocali cu argumente și dipomați cu eficacitate. Să-i acceptăm pe cei diferiți și să le mulțumim pentru lecții celor care ne arată că sunt mai buni ca noi. În fapt, să punem mâna pe lopată și să ne reinventăm, construind o altă fondație a acestui stat, proiectată să țină pasul cu mișcările tectonice ale secolului XXI.

România la 100 de ani e o întâmplare a destinului. Frumoasă, europeană, interesantă, cu probleme sau ambițioasă, România la CENTENARUL MARII UNIRI e ca un copil din flori, al nostru, al fiecăruia în parte. Care visează că va deveni, cândva, al nostru, al tuturor.
Haideți să facem posibil acest vis exact ca acum 100 de ani, când generația de la 1918 a făcut posibil visul de unirii. Haideți să punem mâna pe lopată și să ne apucăm să construim. Să facem o Românie a tuturor, nu a fiecăruia în parte.

Da, avem carențe mari. Da, cad școlile pe elevi. Da, mor oamenii în spitale și copilașii sunt infestați cu viruși de prin maternități. Da, trenurile întârzie mai mult ca acum 100 de ani. Da, nu avem încă autostrăzi. Da, birocrația ne omoară cu imenistatea irelevantă de documente. Da, nu merg bine, multe, multe în țara asta. Dar există speranță. Sunt oameni munictori și vizionari care construiesc la firul ierbii: antreprenori, artiști, medici, oameni onești din societatea civilă care se implică în politică, ong-iști, jurnaliști echidistanți, cercetători, profesori, juriști, IT-iști și diverse alte și alte categorii. Țara asta, dincolo de multiplele obstacole, găsește puterea să zâmbească sincer. Chiar dacă, de multe ori, pe  ascuns. Și zâmbește tocmai prin oamenii care nu renunță la ea. Prin oamenii care sunt devotați segmentului în care activează, se reinventează întotdeauna și inovează pentru România.
Altfel spus, oricât ar determina frigul de context o eventuală crispare, zâmbetul României e acolo. Și este lipsit de menajamente. Hadeți să facem ca acesta să rămână pe chipul nostru. Al tuturor. Și să nu apară doar la fiecare 1 decembrie !!!
 

LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!

 

 Photo source: https://www.g4media.ro/foto-cele-mai-bune-imagini-de-la-parada-de-1-decembrie-din-bucuresti.html

 

Share on Facebook
Share on Twitter
Please reload

Articole recente
Please reload

Arhiva D.
Please reload

Tag-uri