• Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2019 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier

Orientul Mijlociu post-Daesh: Ascensiunea Iranului și noua configurație geopolitică

July 20, 2018

Photo source: time.com

Introducere

Apariția organizației Stat Islamic (Daesh) a fost o sursă de insecuritate și instabilitate pentru regiunea Orientului Mijlociu. Riscurile prezentate de ambițiile acestei organizații teroriste, pentru construirea unui califat islamic pe ruinele statelor naționale profund vulnerabilizate de impactul Primăverii Arabe, a dus la nașterea unei coaliții împotriva Daesh. Existența grupării și forța acesteia au determinat principalii actori regionali, precum și actori cu interese globale precum Statele Unite, Uniunea Europeană sau Federația Rusă, să acționeze împreună, identificând un inamic comun.

Însă Daesh este pe cale de dispariție. Eforturile coaliției au redus organizația teroristă la o rețea de celule încercând să supraviețuiască, eliminând din prim plan amenințarea emergenței unui nou califat. Deși salutară la prima vedere, aparenta înfrângere a Daesh lasă statele din regiune fără un inamic comun. Cauzele structurale ale instabilității din Orientul Mijlociu rămân lipsite de un remediu, iar vidul lăsat de Daesh permite marilor puteri din regiune să se focuseze pe conflictul tot mai vizibil pentru putere și influență.

Considerente generale

Țări precum Arabia Saudită, Turcia și Iran rămân implicate în jocurile de putere la nivel geopolitic. De cealaltă parte, influența Statelor Unite și a Federației Ruse pare să contribuie la climatul general de insecuritate, mai degrabă decât la o stabilizare a regiunii. După lungi eforturi de a elimina Daesh, actorii în cauză se regăsesc prinși în statele mici din regiune, slăbite de războaie civile și ilegitimatea propriei conduceri politice, precum Irak, Siria, Yemen sau Oman, confruntându-se între ele pentru a influența viitorul acestora, precum și viitorul Orientului Mijlociu.

Ascensiunea Iranului în regiune

Iranul este cel mai vizibil dintre acești actori, având probabil și cel mai mare impact, lucru deloc întâmplător dacă luăm în considerare puterea militară și economică a Teheranului, dar și influența exercitată prin intermediul unor actori de tip proxy precum Hezbollah. Sprijinind apariția unor miliții șiite în Irak și asistând acest stat fragil în lupta cu Daesh, Iranul și-a construit o întreagă rețea de influență prin intermediul majorității șiite din statul vecin. Teheranul își continuă acțiunile militare în Siria, unde atât gruparea paramilitară Hezbollah, cât și forțele Quds ale Gărzii Revoluționare Iraniene, asistă regimul lui Bashar al-Assad, aflat în sfera de influență a Teheranului, în lupta contra forțelor de opoziție. Yemenul reprezintă un front mai puțin vizibil pentru europeni, dar și acolo remarcăm o confruntare prin actori de tip proxy între Arabia Saudită și Iran.

Câștigurile Iranului sunt evidente. Înfrângerea Daesh a sfârșit prin a consolida sfera de influență a Teheranului în raport cu rivalii săi regionali, iar fără Daesh în peisaj, elitele teocratice de la Teheran se pot concentra pe reducerea influenței acestor rivali. Este vorba, desigur, de Arabia Saudită, Turcia și Statele Unite. Rezultatul cel mai vizibil al extinderii sferei de influență iraniene constă în accentuarea unei dileme a securității în plan regional. Puterea emergentă a Iranului este percepută ca o amenințare la Riad, Tel Aviv și chiar la Cairo, determinând intensificarea acțiunilor de balansare din partea acestora.

Așadar, sfera de influență a Teheranului se află în creștere, ducând la o confruntare prin actori de tip proxy în cea mai mare parte a Orientului Mijlociu. Susținătorii Iranului sunt prezenți pe mai multe fronturi, dintre care menționăm:

• Siria: regimul lui Bashar al-Assad și gruparea paramilitară Hezbollah continuă să-și consolideze forțele, acționând ca parteneri ai Teheranului și fiind sprijiniți de Iran prin armament, resurse financiare, dar și prin prezența trupelor Quds pe teritoriul Siriei.
• Irak: Deși Irakul rămâne un stat cu un viitor neclar, populația majoritar șiită reprezintă un indicator pentru influența Iranului în zonă. Alături de aceasta, milițiile șiite sprijinite de Iran pe parcursul conflictului cu Daesh rămân în picioare, reprezentând un actor intermediat de care Teheranul se poate folosi.
• Yemen: Rebelii Houthis acționează în Yemen cu sprijinul Teheranul, aflându-se în conflict cu forțele sprijinite de Arabia Saudită.

În plan intern, Iranul suferă însă de vulnerabilități care pot dăuna ambițiilor sale hegemonice. Deși controlul Teheranului asupra propriei populații pare incontestabil, realitățile din interior sunt cu mult diferite atunci când deschidem cutia neagră a statului. Acestea se reflectă la nivelul societății iraniene, unde generația tânără tinde, în mare parte, să sfideze autoritatea elitelor clericale de la Teheran. De la sfârșitul Revoluției Iraniene și până în prezent această societate a trecut prin schimbări demografice și culturale. Generația tânără manifestă o predispoziție tot mai mare spre schimbare, fiind detașată de valorile religioase ale elitelor clericale și politice, influențată de globalizare și elementele soft ale puterii occidentale. Protestele de la sfârșitul lui 2017, începutul lui 2018 se înscriu într-o lungă serie de trenduri care pot contribui la o schimbare de regim la Teheran, vulnerabilizând puterea, altminteri semnificativă, pe care statul iranian o are la nivel militar.

Balansarea puterii iraniene

Astfel, nu ne miră faptul că în timpul turneului său prin Orientului Mijlociu, președintele Donald Trumă a reușit să pună bazele unui parteneriat mai mult sau mai puțin vizibil între SUA, Israel și principalele state sunnite, în frunte cu Arabia Saudită, pentru a izola influența Iranului. În ciuda unor identități diferite, atât Israelul, cât și Arabia Saudită împărtășesc în acest moment aceleași interese. Perspectiva transformării Iranului într-un hegemon regional reprezintă o amenințare pentru ambele state. Teheranul continuă să nege dreptul Israelului la existență, iar Arabia Saudită riscă să fie încercuită de state aflate sub sfera de influență a iranienilor dacă le lasă mână liberă în Siria și Yemen.

Acțiunile de balansare ale Arabia Saudite s-au concretizat în 2017, cu ocazia turneului președintelui american, când Riadul a semnat un acord cu Statele Unite în vederea importului de armament. Conform decidenților saudiți, intenția acestora constă în achiziționarea de tancuri, nave de luptă, sisteme de apărare anti-balistică, precum și tehnologii de securitate cibernetică. Acest acord a dus la reacția dură a liderului suprem iranian, Ali Khamenei, care a portretizat Arabia Saudită ca un vasal al Statelor Unite.

De asemenea, Arabia Saudită nu duce lipsa de propria sferă de influență și de proprii aliații în regiune:

• Consiliul de Cooperare al Golfului a fost construit ca o alianță a statelor sunnite din regiune pentru a contracara ascensiunea Iranului și acțiunile tot mai agresive din partea acestuia.
• Intervenția lansată în 2015 de către Arabia Saudită și aliații acesteia pentru a susține forțele vechiului regim, aflate în conflict cu rebelii Houthis sprijiniți de Iran.
• Milițiile rebele sunnite de pe teritoriul Siriei, încă aflate în conflict cu regimul lui Bashar al-Assad și primind sprijin financiar sau logistic din partea mai multor actori cu interese în regiune, printre care Arabia Saudită

Israelul împărtășește îngrijorările Riadului, astfel încât raidurile întreprinse de forțele aeriene ale statului Israel asupra pozițiilor militare din Iran sunt o reacție normală la prezența unui inamic atât de aproape de granițe. În același timp, acestea sunt de natură să intensifice tensiunile la nivel regional, putând duce la izbucnirea unor conflicte mai ample. Dacă Iranul pare să urmăresc extinderea propriei sfera de influență, Israelul percepe prezența iranienilor în Siria ca pe o amenințare pentru propriile interese vitale.

Atât Arabia Saudită, cât și Israelul, se confruntă cu vulnerabilități și surse de risc pe plan intern care pot reprezenta un avantaj pentru interesele iraniene. Regimul saudit, dependent de vânzările sale de petrol către occident, trebuie să balanseze între partenerii săi strategici și propria populație islamică, la nivelul căreia scepticismul față de occident și mai ales față de Israel, cât și față de nivelul de trai în cadrul regatului saudit, rămâne o sursă de tensiune. Pe de altă parte Israelul nu se confruntă doar cu dușmanii din afară, ci și cei dinăuntru. Problematica palestiniană persistă, aceasta reprezentând o sursă inepuizabilă de conflict în interiorul statului israelian.

Alți actori cu impact în regional

În acest context, Statele Unite, Federația Rusă și Turcia tind să joace mai degrabă rolul unor balansori din afară. Sprijinul Washingtonului pentru Israel și Arabia Saudită este fundamental în balansarea puterii în creștere a Teheranului. De partea cealaltă, Rusia se prezintă ca un aliat al Iranului, dar un actor cu care se poate negocia pentru a ține comportamentul Teheranului în frâu, așa cum o demonstrează discuțiile dintre Netanyahu și Putin.

Turcia, deși un important actor regional, nu pare să fie direct implicat în aceste confruntări, elitele politice de la Ankara concentrându-se mai degrabă pe consolidarea internă și creșterea puterii blânde pe plan extern, chiar prin dezvoltarea unor legături în Africa. Putem însă asuma că riscurile izbucnirii unui conflict între principalii actori regionali ar afecta negativ interesele Turciei, forțând-o fie să intervină, fie să balanseze între cele două tabere. Prin această incertitudine și prin puterea militară, economică și diplomatică pe care o deține, Turcia rămâne în acest moment un actor care poate schimba echilibrul puterii în funcție de pozțiile sale viitoare, fiind necesară urmărirea evoluțiilor în materie de politică externă la Ankara.

Concluzii și recomandări

Înfrângerile continue suferite de militanții Statului Islamic au dus la eliminarea unuia dintre principalii factori de insecuritate din Orientului Mijlociu. Chiar și așa, acest lucru nu înseamnă, după cum am văzut, revenirea regiunii la o stare de pace și securitate. Din contră, pe fondul dispariției unui inamic comun, principalii actori din regiune tind să revină la competiția pentru putere și influență. Implicațiile acestei situații sunt multiple, existând riscuri pentru intensificarea tensiunilor din zonă și declanșarea unor confruntări mult mai directe. Acestea se manifestă prin:

• multitudinea conflictelor prin intermediari între Arabia Saudită și Iran
• creșterea investițiilor și achizițiilor în industria de armament a ambelor țări
• coalizarea statelor sunnite din regiune și a Israelului pentru limitarea influenței crescânde a Teheranului
• implicarea unor puteri cu interese globale, precum Statele Unite și Federația Rusă, în sprijinul taberelor implicate

Principalele riscuri implică desfășurarea unor confruntări directe între trupele iraniene și cele ale Arabiei Saudite sau ale Israelului, facilitată de proximitatea geografică prin prezența Iranului în Siria, Irak și Yemen. De asemenea, vechile intenții ale Teheranului de a obține capabilități nucleare pot facilitate obiective similare din partea saudiților, însă acest scenariu va depinde și de evoluția Acordului Nuclear Iranian, respectiv capacitatea Uniunii Europe și a Federației Ruse de a menține acest acord fără implicarea Statelor Unite.

Rămâne necesară implicarea comunității internaționale pentru gestionarea eventualelor tensiuni care pot izbucni în urma noilor poziții geostrategice dobândite de Iran. De asemenea, comunitatea internațional, mai ales prin actori apropiați Iranului, precum Federația Rusă, trebuie să faciliteze desfășurarea de negocieri care să depășească Acordul Nuclear Iranian, având ca scop construirea unui nou status-quo care să mențină echilibrul puterii în regiune și să restrângă atât influența Iranului, cât și acțiunile ostile ale Arabiei Saudite, oferind noi garanții de securitate în acest sens.

În sfârșit, suntem de părere că rolul cel mai important în derularea evenimentelor va aparține Turciei, momentan singura putere regională care nu se implică în mod direct în conflictul dintre Arabia Saudită și Iran. Poziția curentă a Ankarei îi permite acesteia să joace rolul de balansor, putând diminua sau facilitate influența crescândă a Teheranului sau pe cea a Riadului, așa cum s-a văzut în cazul sancțiunilor aplicate Qatarului. Însă un aspect ce trebuie reținut privește condițiile structurale din Orientul Mijlociu. Chiar și cu impactul tot mai diminuat al Daesh, conflictele prin intermediari pot să mențină unele state într-o situație de fragilitate, incapabile de a-și controla propriul teritoriu și de a oferi servicii publice cetățenilor, facilitând astfel apariția sau consolidarea altor organizații cu caracter terorist.

Bibliografie:


1. Reardon, Martin, ”Saudi Arabia, Iran and the Great Game in Yemen”, Al Jazeera, 2015, disponibil la https://www.aljazeera.com/indepth/opinion/2014/09/saudi-arabia-iran-great-game-ye-201492984846324440.html.
2. BBC, ‘’Yemen crisis: Who is fighting whom ?’’, 2018, disponibil la https://www.bbc.com/news/world-middle-east-29319423.
3. Newton, Creed, ‘’Saudi-Iran proxy wars: In pursuit of regional hegemony’’, Al Jazeera, 2017, disponibil la https://www.aljazeera.com/news/2017/11/saudi-iran-proxy-wars-pursuit-regional-hegemony-171113110353492.html.
4. Zimmt, Raz, ”Major Trends în Iranian Society”, Strategic Assessment, vol. 20, no. 4, 2018, disponibil la http://www.inss.org.il/publication/major-trends-iranian-society/.
5. Al Jazeera, ‘’US approves proposed $1bn arms sale to Saudi Arabia’’, 2018, disponibil la https://www.aljazeera.com/news/2018/03/approves-proposed-1bn-arms-sale-saudi-arabia-180323090745361.html.
6. IDF, ”The Future of Irans Presence in Syria”, disponibil la https://www.idf.il/en/minisites/facts-and-figures/iran-in-syria/the-future-of-irans-presence-in-syria/.
7. Duheaume, Tony, ‘’Iran’s Quds Force Commander Qassem Soleimani: Portrait of a man of ice’’, Al Arabyia, 2018, disponibil la http://english.alarabiya.net/en/features/2018/03/11/Iran-s-Quds-Force-Commander-Qassem-Soleimani-Portrait-of-a-man-of-ice.html.

Share on Facebook
Share on Twitter
Please reload

Articole recente
Please reload

Arhiva D.
Please reload

Tag-uri