• Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2019 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier

Brașov - Brașoveni celebri (I)

June 23, 2018

Photo source: https://upload.wikimedia.org

Brașovul, de-a lungul timpului, a ieșit în evidență nu numai prin peisajele mirifice impuse de relieful montan, ci și prin personalitățile care s-au născut aici și au influențat soarta națiunii române.

Echipa Dialectica, prin intermediul articolui în cauză, își propune să realizeze un „mic inventar” al celor mai cunoscuți brașoveni. Vom putea aduce astfel în prim-plan contribuția acestora la progresul orașului și, implicit, al întregii țări.

 

Prezentarea personalităților brașovene va fi structurată cronologic.

Johannes Honterus 
(n. 1498, Braşov - d. 1549, Braşov)
Photo source: https://upload.wikimedia.org
Johannes Honterus s-a remarcat ca un erudit umanist și reformator religios al sașilor din regiunea Transilvaniei [Sursa 1]. El a învățat „secretele” tiparului la Basel, a studiat la Viena și a predat la Cracovia. 
 
În anul 1532 tipărește la Basel harta Țării Bârsei, iar în 1533 se întoarce la Brașov pentru a înființa una dintre primele tipografii din Transilvania și se dedică redactării și publicării unei miriade de lucrări. Aceste demersuri, dublate de propensiunea sa de a disemina educația în rândul tinerilor (întemeiază o școală - gimnaziul săsesc din Braşov - și o bibliotecă; inițiază mai multe activități și proiecte culturale) îl propulsează în funcția de prim preot evanghelic al Bisericii Negre.
 
Încă din timpul vieții, Johannes Honterus s-a bucurat de renume internațional.
 
În prezent, statuia sa este localizată în curtea Bisericii Negre (mai multe detalii despre Biserica Neagră aveți aici) din Brașov; monumentul comemorativ a fost construit de sculptorul german Haro Magnussen în secolul al XIX-lea [Sursa 1].
 
Actualul liceu „Johannes Honterus”, urmașul gimnaziului săsesc din trecut, se află, la rândul lui, în curtea Bisericii Negre.
Diaconul Coresi
(d. 1583, Braşov)
Photo source: https://upload.wikimedia.org
Diaconul Coresi, originar din satul Cucuteni, județul Dâmbovița [Sursa 2], s-a stabilit definitiv în Brașov în perioada 1559-1560. Acesta și-a început cariera tipografică în Târgoviște, unde s-a specializat în tipărirea de cărți și lucrări în limba slavonă. Mutarea sa la Brașov, mai exact în Șcheii Brașovului, i-a oferit ocazia să tipărească și în limba română (în Țara Românească - Sursa 2 - acest lucru fiind interzis de Mitropolia Ungrovlahiei). 
 
Coresi s-a dovedit a fi apologetul utilizării limbii române în practica religioasă, fapt ce reiese din predosloviile scrise de el, în care se pune problema „introducerii limbii românești în cultul religios” [Sursa 2]. 
 
Pasiunea sa pentru tipografie l-a impulsionat să publice 35 de titluri de carte, la Brașov, între anii 1556 și 1583, sub influența curentelor reformiste (luteran și calvin) larg răspândite în acea perioadă în Transilvania, Publicațiile erau „opere de artă” scrise în limba românească veche. El este considerat autorul primelor cărţi în această limbă.
 
Tipăriturile diaconului Coresi erau scrise în graiul prevalent în Țara Românească și în sud-estul Transilvaniei; specialiștii apreciază că aceste lucrări au jucat un rol important în evoluția, cristalizarea și unificarea limbii române.
 
Mai mult decât atât, Coresi s-a remarcat ca un bun „diacon, traducător şi meşter tipograf” [Sursa 2]. 
 
În cinstea lui Coresi, Muzeul Primei Şcoli Româneşti din Brașov are o sală dedicată acestuia (care îi poartă numele), în care încă funcționează tiparnița ce i-a aparținut și cu care el a publicat sute de exemplare. În muzeul anterior amintit se regăsesc expuse o parte din predosloviile diaconului.
 
Brașovenii au ridicat la rang înalt contribuția diaconului în ceea ce privește formarea limbii române literare, motiv pentru care i-au dedicat o stradă în centrul istoric și un cartier nou construit.
Constantin Lecca
(n. 1807, Braşov - d. 1887, Bucureşti)
Photo source: https://upload.wikimedia.org
În comparație cu Honterus și Coresi, Constantin Lecca nu este la fel de cunoscut în prezent în rândul brașovenilor. Acesta a fost primul profesor al pictorului Theodor Aman, remarcându-se printr-un stil deosebit de pictură, ce îmbină elemente romantice și specifice academismului.
 
Mai mult decât atât, acesta a „înfiinţat prima tipografie din Craiova şi prima revistă culturală din Oltenia” și a susținut unirea Principatelor şi independenţa României [Sursa 1].
Andrei Șaguna (n. 20 decembrie 1808, Miskolc, Ungaria – d. 28 iunie 1873, Sibiu, Austro-Ungaria)
Photo source: https://upload.wikimedia.org
În perioada 1826-1829, tânărul Șaguna studiază filozofia și dreptul la Univesitatea din Pesta, urmând ca din 1829 să studieze teologia la Vârșeț. Patru ani mai târziu, la 24 octombrie 1833, acesta se călugărește și ia numele de Andrei după ce intră în Ordinul Sfântul Vasile. Numai peste un an, în februarie 1834, în biserica din Carloviț Șsaguna a fost înaintat la rangul de diacon.
 
Peste 13 ani, în iunie 1846, este numit vicar general la Sibiu. 
 
Împreună cu episcopul greco-catolic Ioan Lemeni, Șaguna predizează, la data de 3/15 mai 1848, Adunarea de la Blaj, iar apoi duce petiția de la Blaj la Viena, împăratului Franz Joseph [Sursa 6].
 
În anul 1853, Șaguna înființează ziarul denumit „Telegraful Român”, singura publicație românescă cu apariție neîntreruptă până în prezent [Sursa 6].
 
Din  anul 1854, sub îndrumarea sa, au fost construite gimnaziile ortodoxe din Brașov și Brad. Gimnaziul aflat în „Orașul de sub Tâmpa”, inaugurat în anul 1850, se numără printre cele mai vechi școli superioare românești; în prezent acesta cinstește mitropolitul, denumindu-se Colegiul Național „Andrei Șaguna”.
George Bariţ

(n. 1812, Jucu de Jos, comitatul Cluj - d. 1893, Sibiu)

Photo source: https://cache.bzi.ro

George Bariţ (sau Gheorghe Barițiu) este fondatorul Gazetei de Transilvania, primul ziar românesc din Transilvania, care a avut debutul pe data de 12 martie 1838. Din acest motiv Barițiu este considerat „părintele” presei românești din regiunea Transilvania. Totodată, acesta înființează, la Brașov, Şcoala Naţională Comercială și organizația intitulată sugestiv Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA). Mai mult decât atât, a ajutat la fondarea Societăţii Literare Române, cea care se va transforma ulterior în Academia Română.

 

Barițiu - remarcat ca important revoluționar pașoptist - a devenit în anul 1893 președintele Academiei Române [Sursa 1].

 

În onoarea sa, o stradă din centrul istoric al Brașovului și Biblioteca Judeţeană (din Livada Poștei, Brașov) îi poartă numele.

 Andrei Mureşianu

(n. 1816, Bistriţa - d. 1863, Braşov)

Photo source: http://www.totpal.ro

Andrei Mureşianu este omagiat la Brașov prin intermediul unei statui amplasată în proximitatea Teatrului Dramatic și a unui liceu care îi poartă numele.

 

Prieten cu Barițiu, Mureșianu a fost, la rândul lui, un revoluționar pașoptist (Sursa 3 - s-a numărat printre conducătorii Revoluției din 1848, fiind un membru al delegației Brașovului la Adunarea de la Blaj), remarcându-se prin activitatea sa de redactor la revista “Foaie pentru minte, inimă şi literatură.” Se stabilește în Brașov în anul 1838 și activează ca profesor, el fiind familiarizat cu filozofia și teologia.

 

Peste 10 ani, în luna mai 1848, Mureșianu compune poezia intitulată “Un răsunet”. El alege celebra melodie, răspândită prin viu grai în provinciile românești, “Din sânul maicii mele” ca fond muzical pentru creația sa lirică. În acest fel ia naștere “Deşteaptă-te Române”, imnul Revoluţiei de la 1848, ce avea să devină ulterior imnul național al României.

 

Activitatea prodigioasă de redactor îi oferă lui Mureșianu ocazia de a cunoaște alte mari personalități ale vremii, precum Ion Heliade-Rădulescu, Dimitrie Bolintineanu, Grigore Alexandrescu, Cezar Bolliac sau  Vasile Alecsandri.

Ioan Meşotă

(n. 1837, Braşov - d. 1878)

Photo source: https://upload.wikimedia.org

Ioan Meșotă este apreciat, în principal, pentru contribuția sa majoră la modernizarea învățământului românesc brașovean [Sursa 4]. Acesta a publicat manuale de geografie și istorie care au fost intens utilizate în spațiul românesc.

 

Activitatea sa academică l-a propulsat, în anul 1869, în funcția de director adjunct, apoi în cea de director al Școalelor Centrale Române. El a activat, încă din anul 1861, ca profesor la gimnaziul superior românesc brașovean.

 

Pe data de 13 septembrie 1877 devine membru corespondent al Academiei Române, fiind lăudat intens de Titu Maiorescu și de Mitropolitul Andrei Șaguna [Sursa 4].

 

În prezent, unul dintre cele mai prestigioase licee din Brașov poartă numele celebrului dr. Ioan Meșotă.

Nicolae Teclu

(n. 1839, Braşov – d. 1916, Viena)

Photo source: https://upload.wikimedia.org

Nicolae Teclu este printre puținii chimişti români cu renume la nivel internaţional care a contribuit în mod semnificativ la progresul domeniului [Sursa 5]. Acesta a studiat flacăra, confecționând un nou model performant de arzător (bec), ce a primit numele de Arzătorul (Becul) Teclu.

 

În anul 1879 a devenit membru al Academiei Române.

 

Din punct de vedere al studiilor menționăm că Teclu a absolvit Institutul Politehnic din Viena, secția Chimie, și Academia de Arte Frumoase din München, secția Arhitectură [Sursa 5].


Acesta a primit un post de profesor de chimie la Colegiul Național ''Andrei Șaguna'', urmând ca în anul 1890 să obțină brevetul „pentru realizarea invenției sale, arzătorul cu mecanism de reglare a raportului dintre aer și gaz” [Sursa 5].

 

În prezent, o stradă din Brașov îi poartă numele.

Gheorghe Dima

(n. 1847, Braşov – d. 1925, Cluj)

Photo source: https://upload.wikimedia.org

Gheorghe (George) Dima a fost un renumit solist de operă, dirijor și pianist care a studiat muzica la Viena, Karlsruhe, Graz și Leipzig.

 

Acesta s-a remarcat ca profesor de muzică și dirijor de cor în Sibiu și Brașov, iar apoi a activat ca solist de operă la Klagenfurt şi Zürich. În perioada brașoveană a fost directorul Şcolii de Gimnastică şi Cântări.

 

În anul 1880 a primit Premiul I al Asociaţiei Mozart Stiftung din Salzburg.

 

În prezent, o stradă din Brașov îi poartă numele.

Ştefan Octavian Iosif

(n. 1875, Braşov - d. 1913, Bucureşti)

Photo source: https://mnlr.ro

Ștefan Octavian Iosif s-a remarcat prin activitatea sa literară, în special prin poeziile și traducerile realizate în diverse perioade ale vieții sale. 

 

Iosif a fost membru fondator al Societăţii Scriitorilor Români, iar primul volum de poezii îi este publicat la doar 26 de ani.

 

El împreună cu „prietenul său, tânărul scriitor Dimitrie Anghel, publică sub pseudonimul A. Mirea lucrări originale şi traduceri din franceză” [Sursa 1].

 

Poetul a studiat la Paris.

 

Brașovenii îl comemorează pe Șt. Octavian Iosif prin intermediul unei străzi din centru orașului care îi poartă numele. Totodată, un bust al acestuia se poate identifica în Parcul Central, iar o placă memorială marchează fosta sa locuiță (Str. Prundului) din Brașov.

Sextil Puşcariu

(n. 1877, Braşov - d. 1948, Bran)

Photo source: https://upload.wikimedia.org

Sextil Pușcariu - unul dintre cei mai mari publiciști, filologi și lingviști ai României - a urmat cursurile Gimnaziului Românesc (actualul Colegiu Naţional „Andrei Şaguna”), iar apoi și-a continuat studiile  la Paris, Leipzig și Viena. Acesta și-a luat doctoratul în filosofie în cadrul Universității din Leipzig, iar docenţa pentru filologie românească a obținut-o la Universitatea din Viena [Sursa 1].

 

Demersurile sale academice i-au asigurat postul de titular al catedrei de limbă şi literatură română din cadrul Facultăţii de Filosofie din Cernăuţi, iar apoi funcția de decan al aceleiași instituții.

 

Conform Sursei 1, Sextil Pușcariu a „făcut parte din delegaţia României la Liga Naţiunilor de la Geneva, a fost reprezentantul României la Institutul Internaţional de Cooperaţie Intelectuală de pe lângă Societatea Naţiunilor, membru în Comitetul Internaţional de Lingvistică, a condus Revista „Cultura” din Cluj, a fost director al Institutului român din Berlin, rector al Universităţii Transilvane din Sibiu.”

 

Publicistul a militat pentru unirea Bucovinei cu România.

 

Una dintre cele mai apreciate lucrări ale sale se intitulează „Braşovul de altădată” - o evaluare detaliată a mediului urban brașovean din trecut. 

Hans Mattis-Teutsch
(n. 1884, Braşov - 1960, Braşov)

Photo source: http://www.askart.com

Hans Mattis-Teutsch a fost un renumit grafician și pictor care și-a finalizat studiile la Academia Regală din München și la Academia de Arte Decorative din Budapesta [Sursa 1]. În perioada sa brașoveană a activat ca profesor al Liceului Industrial din Braşov.

 

În picturile sale putem identifica influențe ce aparțin curentului expresionism abstract, art nouveau sau post-impresionism.

 

Prima sa expoziție a avut loc în anul 1920, la București, însă acesta a reușit să își prezinte lucrările și la Berlin. În a doua parte a carierei sale s-a concentrat asupra artei figurative.

 

În perioada 1944-1945 a înființat gruparea artiștilor plastici din Brașov.


Liceul de Arte Plastice din Braşov îi poartă numele.

Bibliografie:​

 

Sursa 1

eTurist, Personalități brașovene, [Online] Disponibil la: http://turism.brasovcity.ro/index.php/informatii/detail_cultura/58 [Accesat la 22.06.2018]

 

Sursa 2 

Wikipedia, Coresi, [Online] Disponibil la: https://ro.wikipedia.org/wiki/Coresi [Accesat la 23.06.2018]

 

Sursa 3 

Wikipedia, Andrei Mureșanu, [Online] Disponibil la: https://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Mure%C8%99anu [Accesat la 23.06.2018]

 

Sursa 4

Wikipedia, Ioan Meșotă, [Online] Disponibil la: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Me%C8%99ot%C4%83 [Accesat la 23.06.2018]

 

Sursa 5

Wikipedia, Nicolae Teclu, [Online] Disponibil la: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Teclu [Accesat la 23.06.2018]

 

Sursa 6

Wikipedia, Andrei Șaguna, [Online] Disponibil la: https://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_%C8%98aguna [Accesat la 23.06.2018]

Share on Facebook
Share on Twitter
Please reload

Articole recente
Please reload

Arhiva D.
Please reload

Tag-uri