• Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2019 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier

Suicid: 3 Interviuri în paralel

June 15, 2018

Sursă foto: https://www.esquire.com/uk/culture/a9202/britain-male-suicide-crisis/

Studierea temei sinuciderii a devenit o pasiune pentru mine, așa cum a fost și pentru sociologul francez Émile Durkheim (recomand cartea ''Le Suicide'' publicată în 1897). A descoperi resorturile mentale ale persoanei care a fost pe cale de a comite suicid, a-i înțelege psihologia și potențialele traume mi se pare paroxismul sublimului pentru orice individ care nu vrea să își petreacă toată viață doar în mincinoasa și efemera aură a hedonismului. Pesimismul, grotescul, depresia și anxietatea au în acest caz o motivație foarte puternică, nu sunt nici pe departe dereglări psihice, cum le-ar putea interpreta mulți neinițiați în studierea artei sinuciderii. Suicidul nu e doar disperare, e o doză supremă de rațiune și noblețe.

 

 

În demersul meu am realizat trei interview-uri în paralel cu persoane care au încercat să se sinucidă și ale căror nume le voi păstra, evident, sub anonimat: Anonim 1, Anonim 2 si Anonim 3. Chestionarul pe care l-am creat în vederea sondării psihice și emoționale conține 30 de întrebări, dintre care, în prezentul articol voi prezenta doar 12 dintre ele (cele mai relevante pentru studiul de față), din rațiuni de economie textuală.

 

1) Încercați să realizați o scurtă descriere a sistemului dumneavoastră de personalitate (temperament, comportament, aptitudini).

  • Anonim 1: Sunt o fire foarte schimbătoare, vulcanică, sensibilă, retrasă, dar, în același timp, și haioasă.

  • Anonim 2: Am un temperament calm, nu sunt un om vulcanic, însă în momentele în care creierul meu nu mai găsește soluții la o situație, sunt stresat și îmi pierd cumpătul. Comportamentul meu este cel al unui om împăciuitor, nu îmi place conflictul  și încurajez înțelegerea între oameni. Aptitudinile mele variază de la capacitatea de a-mi furniza motive pentru a mă păstra fericit până la aceea de a asigura o mai bună comunicare între oameni.

  • Anonim 3: Am un temperament sangvinic, iar de aici  vă puteți da seama de toate celelalte caracteristici ale personalității mele. Sunt o persoană impulsivă (de cele mai multe ori), vulcanică și încăpățânatî. Deși mă enervez destul de ușor, reușesc să îmi temperez furia la fel de repede, ceea ce mă ajută să nu stric relațiile pe care le am cu oamenii din jur. 

2) Ce imagini/scenarii vă vin în minte când auziți cuvântul ,,sinucidere”? Ce insemnătate are pentru dumneavoastră acest cuvânt?

  • Anonim 1: Puterea de a-l sfida pe Dumnezeu, puterea de a-i demonstra că nu El este singurul care poate decide asupra sorții tale, ci tu poți face acest lucru mult mai bine.

  • Anonim 2: Glonț în cap, lovit de o mașină, aruncare de pe un pod. Are o însemnătate stranie, pentru că în momentele în care mă doare ceva la nivel cerebral și mă doare inima, mi se pare că asta m-ar elibera, dar apoi începe să-mi fie teamă de terminarea vieții și de durerea pe care aș putea să o provoc celor dragi.

  • Anonim 3: Când aud cuvântul ,,sinucidere” mă intreb care sunt motivele care l-au determinat pe acel om să comită actul, dar și la reacția persoanelor dragi lui. Acest termen are o însemnătate puternică pentru mine, având în vedere că am încercat să mă sinucid în trecut, fapt ce mă tulbură și acum destul de tare.

3) Cum era viața dumneavoastră în perioada dinaintea intenției/tentativei de a vă sinucide?

  • Anonim 1: Viața mea era oribilă. Asistam mereu la certurile dintre părinții mei, interveneam adesea întrei ei, dar nu rezolvam nimic. Nu mai mâncam, nu dormeam, lipseam de la școală, mă interiorizasem foarte mult. Toți acești factori își puseseră amprenta asupra mea. Ca să vă fac să înțelegeți mai bine, e ca atunci când ești murdar și ori de câte ori încerci să te speli murdăria nu dispare, e tot acolo, mult mai accentuată.

  • Anonim 2: A fost o perioadă în care mă simțeam singur/ă și fără sens, îmi făceam mult rău cu întrebările pe care mi le puneam, mă întrebam dacă am un parcurs normal în viață, dacă fac ce trebuie, nu aveam liniște, mă atacam singur.

  • Anonim 3: Am avut o perioadă mai sensibilă, deoarece nu reușisem să iau admiterea la facultatea pe care îmi doream să o urmez, mă certam zilnic cu părinții și mă simțeam foarte singur/ă.

4) Vă afectează suferința oamenilor? Dacă da, de ce?

  • Anonim 1: Mă afectează suferința oamenilor din jurul meu pentru că îi iubesc și îmi doresc să fie fericiți și să nu aibă probleme.

  • Anonim 2: Mă afectează suferința oamenilor pentru că am o capacitate mare de a empatiza cu ceilalți, asta îmi permite să relaționez bine cu ei, dar și să fiu afectat, în același timp.

  • Anonim 3: Da, deoarece nu este un lucru plăcut, ba din contră. Mai presus de suferința emoțională a oamenilor, mă afectează foarte mult suferința fizică.

5) Ce gânduri aveați în momentele apropiate de intenția/tentativa sinuciderii?

  • Anonim 1: Felul în care aș arătă dacă nu mi-ar ieși acest lucru.

  • Anonim 2: Că nu trebuie să fac asta, că s-ar sinucide și părinții mei, cel mai probabil.

  • Anonim 3: Gândul că aș avea șansa de a nu mai suferi. Era un gând macabru, poate că asta m-a atras și mai mult. M-am întrebat mereu ce ar face oamenii pe care îi cunosc dacă eu aș muri.

6) Considerați că sinuciderea reprezintă un act de lașitate sau e un gest nobil la care doar cele mai demne persoane ar îndrăzni să apeleze?

  • Anonim 1: Este evident un gest nobil.

  • Anonim 2: Un act de lașitate.

  • Anonim 3: Sinuciderea este clar, un act de lașitate.

7) Religia, morala sau dragostea familiei se regăsesc printre motivele care v-au oprit să vă sinucideți?

  • Anonim 1: Nu… aceste lucruri nu au contat deloc. E o alegere pe care o faci, pur si simplu, tu cu tine, fără implicarea altor factori externi.

  • Anonim 2: Da, dragostea familiei și morala.

  • Anonim 3: Da, familia în mare parte.

8) Vă face plăcere faptul că existați? Vedeți vreo alternativă în lume pentru fericirea dumneavoastră personală sau considerați că existența e un compromis și trăiți ,,de pe azi pe mâine” (din inerție) fără niciun plan concret?

  • Anonim 1: Cred că da, nu pe deplin însă. Am un plan în ceea ce privește parcursul vieții mele, întrucât am reușit să depășesc acele momente grele și mă gândesc la viitor.

  • Anonim 2: Îmi place că exist și sunt recunoscător/oare pentru acest lucru, cred că lumea e plină de lucruri frumoase pe care merită să le descopăr. Am un plan și lucrez pentru a-l înfăptui.

  • Anonim 3: Sunt o persoană foarte organizată și nu aș putea să nu am un plan concret în viață. Îmi place faptul că exist, dar știu că este un lucru pe care îl spun doar în anumite momente. Sunt o persoană care alternează dozele de pesimism cu cele de optimism, destul de frecvent.

9) Care a fost locul/împrejurarea în care ați încercat să vă sinucideți și prin ce modalitate ați fi făcut-o?

  • Anonim 1: Părinții mei erau pe punctul de a se despărți, și zilele petrecute acasă se transformaseră într-un vis urât din care nu mă mai puteam trezi, efectiv. Nu am premeditat acest act, ci mi-a venit pur și simplu pe moment, întorcându-mă acasă, mi-am zis: ,,Ce ar fi dacă m-aș arunca în fața mașinii care tocmai urmează să treacă? ”Au trecut două, trei mațini, eram nemișcat/ă cu ochii atintiți pe asfalt, mă puteam vedea zăcând pe caldarâm după impact, dar încă în viață.

  • Anonim 2: Era o schelă pe un bloc din apropiere de casă, m-am urcat până la etajul 4 și acolo am rămas până m-a văzut un locatar. Voiam să mă arunc.

  • Anonim 3: În camera mea, prin administrarea unei supradozae de medicamente.

10) Cum incercati sa va pastrati echilibrul emotional si potentiala senzitivitate la suferinta dumneavoastra personala sau a celor din jur?

  • Anonim 1: Ma gandesc de fiecare data cand ceva rau se intampla in viata mea la faptul ca ar fi putut fi si mai rau decat atat. Incerc sa ma stapanesc, sa caut o solutie si sa ma bucur de faptul ca s-a intamplat doar atat.

  • Anonim 2: Mă gândesc la lucruri plăcute, muncesc mult.

  • Anonim 3: In mare parte, reusesc sa ma controlez, dar atunci cand nu fac fata situatiei ma retrag si analizez pana imi dau seama ca nu are rost sa imi fac ganduri negre.

11) Vă considerați o persoană ,,slabă” conform normelor comunității/societății în care trăiți?

  • Anonim 1: Da.

  • Anonim 2: Slabă pentru că nu sunt mai agresiv/ă, puternic/ă pentru că am curajul să spun lucrurilor pe nume și să recunosc când greșesc.

  • Anonim 3: În momentul de față, nu.

12) Dacă ceilalți ar afla despre intenția/tentativa dumneavoastră de sinucidere, v-ar deranja acest lucru? Dacă da, de ce?

  • Anonim 1: Nu, nu m-ar deranja, pentru că nu văd în sinucidere un gest care ar tebui să fie combătut sau condamnat. Mulți oameni critică acest lucru, întrucât din punctul lor de vedere sinuciderea încalcă principiile morale și religioase. Moartea nu are nimic de-a face cu Dumnezeu, pur și simplu suntem liberi să alegem dacă considerăm că nu ne-am născut într-un mediu în care avem posibilitatea să evoluăm și să întrerupem prin sinucidere acest traseu care nu ne-ar conduce decât spre o existență precară.

  • Anonim 2: Aș prefera să fiu eu cel/cea care deschide această problemă în fața celorlalti.

  • Anonim 3: Nu, m-ar ajuta acest lucru.

O gândire comparativistă poate extrage extrem de multe lucruri utile din aceste informații pe care le-am colectat, putând să își răspundă sieși la multiple întrebări pe care, poate, și le-a pus într-un anumit moment sau perioadă a vieții. O să las acest articol, precum o operă apertă, pentru a nu diminua calitatea datelor, considerând că savoarea interpretării aparține cititorilor și celor interesați de subiectul de față.

Share on Facebook
Share on Twitter
Please reload

Articole recente
Please reload

Arhiva D.
Please reload

Tag-uri