• Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2019 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website

Eseu filozofic - Unicitatea înșelătoare

April 25, 2018

Modul în care ne raportăm la anumite concepte reprezintă piatra de temelie pe care se fundamentează - în mod implicit - comportamentul nostru. Dacă urâm lenea și minciunea, vom încerca, pe cât posibil, să le evităm în contextele cotidiene.

 

Principalele curente de gândire, specifice fiecărui zeitgeist, modifică ineluctabil setul inerent de abordări față de miriadele de concepte care ne animă existența. În siajul acestei observații, evidențiem nivelul ridicat de importanță pe care trebuie să îl acordăm proceselor de „disecție” constantă a raportărilor ideatice. In concreto, este recomandat să supunem unei evaluări constante felul în care se reconfigurează în fiecare epocă interpretările de ordin conceptual.

 

În contemporaneitate ridicăm „unicitatea individului” pe unul dintre cele mai înalte piedestale. Totul s-a individualizat; persoana ca atare este nucleul atenției noastre, trebuie să tratăm cu atenție opinia celuilalt, iar minoritatea (implicit fiecare membru al său) trebuie protejată. Elementele anterior menționate sunt de o importanță majoră în dinamica ideatică actuală, edificiul Occidentului fiind făurit eminamente pe ansamblul libertăților individuale.        

 

Cu toate acestea, avem propensitatea de a cădea în exces. Nu orice părere este demnă de luat în considerare, cum nici orice persoană nu este demnă de elogii. Simpla ta existență ca individ nu îți conferă statutul de „ființă unică”; nu poți primi panegirice doar pentru că principiul universalității drepturilor impune ca ceilalți să îți respecte anumite drepturi. Nu dorim să eludăm diferențele congenitale dintre persoane, însă nici nu le putem lăuda. Se formează un paradox: trăim într-un repaus în nediferențiere (nu ne remarcăm prin nimic), însă, concomitent, ne mândrim că suntem ca nimeni altul.  

 

În prezent, postmodernismul ne-a făcut să credem că suntem unici și fără a depune efort - efort pentru a ieși din repausul în nediferențiere, efort pentru a ne forma intelectual, efort pentru a ne defini standardele existențiale, efort pentru a ne ralia la un set de valori etc.; abulia omului ce se bucură de o unicitate ab initio a devenit extrem de greu de contracarat. 

 

Nu putem să ne amăgim cu gândul că „era informației” va limita elanurile filfizonilor și nici nu putem crede că vom scăpa de categoria de bon vivant. Oare suntem condamnați a trăi pentru restul vieții în proximitatea unor fanfaroni? Când vom înțelege că orice ființă umană ar trebui să tindă către măreție? Când vom pricepe că este contraproductiv să ne limităm doar la a supraviețui?

 

Din nefericire, aceste întrebări nu se regăsesc în sporadicele meditații de natură filozofică a indivizilor din prezent. Regret că orice urmă de neliniște metafizică s-a disipat; regret că mulți sunt cei care și-au pierdut simțul măsurii - dozajul nu mai există; sunt siderat de veleitarii de duzină care aspiră la câștiguri facile: ei nu sunt altceva decât niște sinecuriști și se laudă cu asta; dezavuez ariviștii care pozează în deținători ai marelui secret -  ei sunt aceia care se lasă animați doar de mercantilism. Cu alte cuvinte, resping pe oricine respinge cunoașterea.

 

Doar prin cunoaștere ajungem să avem neliniști; doar prin neliniști ne dăm seama că raportarea noastră la conceptul de „unicitate” este eronată; numai în acest context vom înceta să avem emfaza omului prins în mrejele unicității nemeritate. 

 

Share on Facebook
Share on Twitter
Please reload

Articole recente
Please reload

Arhiva D.
Please reload

Tag-uri