• Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2019 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website

Opinii - Naivitatea unei monade

April 20, 2018

Sursă foto: http://www.energiaconstiintei.ro/este-realitatea-care-traim-una-virtuala/

Ce câștigi acum se va pierde în cele din urmă: resurse, fericire, gânduri. E un fel de lege nescrisă a evoluției, acea procesualitate existențială. Nu sufoca oamenii! Lasă-i liberi. Unica rațiune de a fi e de a pierde și de a regăsi. Fii ca un elastic, extinde-te și restrânge-te exact atât cât simți. În fond, e o lume a oamenilor și chiar dacă știi că tu ești altfel, tot ei îți populează realitatea. Obișnuiește-te cu gândul de a pierde și de a fi vulnerabil. În fond, când se lasă noaptea, ești tot tu, trist, singur și suferind, fără toate zâmbetele și fericirile tâmpe pe care le-ai mimat în timpul zilei. Îndepărtează-te și lasă-i să fie așa cum vor să fie, în naivitatea lor, în proximitatea autodistrugerii și împopoțonați cu minciunile unei cunoașteri care nu e cunoaștere.

 

Nu încerca să îi mai salvezi, lumea nu are nevoie de un al doilea mântuitor, ei sunt o ceată de Iisusi mergând aleatoriu cu piroaie în mâini. Mai bine catăra-te pe cruce și admiră mascarada socială. Te vei amuza copios la micile lor drame, la futilele lor simțiri și rațiuni de moment. Dar nu uita, ei sunt pioni așezați pe o tablă de haos și partea amuzantă la ei e că vor să îndepărteze tocmai fundamentul pe care s-au dezvoltat-haosul. Fii regizor, într-o lume-teatru și lasă-i să-și joace partitura. În fața existenței și a abisului, doar cei naivi cred că sunt mai mult decât sunt, luându-se în serios. Nu, cu toții suntem goi, lipsiți de conținut și cu un creier animalic, suntem acele nuduri sau monade pe care un pictor nu ar da doi bani și de care Descartes ar râde cu dispret. Iubește existența și lasă-te dezgustat de ea în același timp, iubește oamenii și urăște-i cu aceeași intensitate, spune-le adevăruri nenumărate și dă-le iluzii pe măsură, o meriți, o merită. 


Și dacă ar fi să-mi aleg un Dumnezeu acum, l-aș alege pe Heidegger: "Dependent de fiinţarea care nu este el însuşi, omul este totodată departe de a fi cu adevărat stăpânul fiinţării care este el însuşi", la stanga lui l-aș pune pe Camus: ''Îţi zic un secret, dragul meu: nu aştepta judecata de apoi, ea are loc în fiecare zi'' și în dreapta lui pe Sartre: ''Până la urmă altimetrul meu s-a stricat, sunt când ludion, când scafandru, adesea şi una şi alta, aşa cum se întâmplă cu soarta noastră''. O, ce divină comedie, mulțumesc ție Doamne că asist la ea și am bilete în primul rând!

Share on Facebook
Share on Twitter
Please reload

Articole recente
Please reload

Arhiva D.
Please reload

Tag-uri