• Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2019 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier

Opinii - Atașamentul față de cunoaștere și sistemul educațional românesc

April 26, 2018

Îl citez - așa cum face și domnul Andrei Pleșu - pe Octavian Goga (1916): „Ţară de secături, ţară minoră, căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei… Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii care s-au vândut o viaţă întreagă, deputaţii contrabandişti… Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşătoare de meningită morală” - Sursa 1.

 

Desigur, Goga vorbea - acum mai mult de un secol - despre România. Se (mai) potrivește oare o astfel de descriere patriei noastre? Ar trebui să analizăm obiectiv evaluarea marelui poet român înainte să îl considerăm un invidid lipsit de patriotism. 

 

Este România o țară minoră? Este. La nivel economic nu se remarcă prin nimic sau aproape prin nimic; nu avem realizări notabile. Indicatorii macroeconomici analizați de Banca Mondială, Comisia Europeană sau Fondul Monetar Internațional asta arată [nu intrăm în detalii statistice pentru că nu acesta este scopul articolului]. La nivel cultural suntem de asemenea de neglijat - Eliade, Cioran, Ionescu (fr. Ionesco) au emigrat pentru a obține faima pe care o meritau. În ceea ce privește puterea geopolitică, nu contăm. La nivel de R&D (research and development), suntem insignifianți pentru că nu investim suficient.

 

Este România o țară căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei? Mai mereu ne poziționăm pe ultimele locuri în clasamentele realizate de instituțiile U.E. ; prin urmare, da, România a eșuat și aici. 

 

O. Goga nu se înșela. Opinia lui este valabilă și în prezent; fapt ce ne demonstrează că nu am fost și nici nu suntem prieteni buni cu progresul. Oare ce ne îndepărtează în mod vădit de progres? Lista este lungă, însă doresc să mă opresc asupra unui element: sistemul educațional de proastă calitate. 

 

[Nu vom descrie învățământul românesc. Nu avem timpul necesar și nici resursele emoționale pentru a rezista unui asemenea demers. Cu toate acestea, vă punem la dispoziție trei surse bune pentru a realiza o analiză pe cont propriu - Sursa 2, Sursa 3 și Sursa 4]

 

Deficiențele sistemului educațional românesc sunt bine cunoscute, însă uneori se exagerează. In concreto, se identifică probleme acolo unde nu sunt. Demonizăm prea mult (1) metodele vetuste de predare ale profesorilor, (2) programele școlare care nu sunt concepute în așa fel încât să fie atractive pentru elevi, (3) cantitatea prea mare de informație, (4) materiile școlare „inutile”, care nu îi vor ajuta pe elevi în viitor și (5) faptul că elevii primesc prea multe teme.  

 

Aceste cinci critici aduse sistemului educațional autohton sunt doar aberații, un set de elemente rizibile  adus în prim-plan de cei care își doresc reforma sistemului educațional, însă nu au nici cea mai vagă idee despre cum funcționează angrenajul complex aferent acestuia. Un om rațional ar observa imediat grotescul situației. Oricine susține o astfel de argumentație este demn de deriziune. Trebuie să fii un apologet al filistinismului pentru a accepta o evaluare care stipulează că principalele lacune ale sistemului educațional sunt cele prezentate anterior.

 

Vom analiza, pe rând, fiecare critică:

(1) Ideal ar fi să avem un număr mai mic de elevi în raport cu fiecare profesor. Colectivele de elevi restrânse facilitează o mai bună comunicare elev-profesor și oferă posibilitatea conturării unui mediu academic centrat pe dezbatere, analiză critică și evaluare continuă. 

 

În România, în prezent, acest lucru este imposibil. Sistemul educațional nu este finanțat corespunzător, iar fondurile actuale sunt manageriate extrem de prost. A doua variantă ar fi să pregătim profesorii, prin intermediul cursurilor de formare profesională, în scopul adoptării unor metode de predare unice, moderne, ce sunt special concepute pentru a stimula elevii. Nici acest lucru nu este posibil - finanțarea modică și managementul defectuos al sistemului nu permit asta, cel puțin, nu într-un timp scurt și nu într-un mod eficient.   

 

Mai mult decât atât, trebuie să fim atenți ce „metode noi de predare” alegem ca model. Am întâlnit profesori - nu mulți, ce-i drept - care derulau o prezentare PowerPoint și credeau că, în acest fel, elevii au învățat ceva nou.

 

Concluzie: nu poți pretinde metode noi de predare când (a) nu ai fonduri suficiente, (b) corpul profesoral nu este stimulat în a se perfecționa, (c) ministerul nu poate facilita „întinerirea” corpului profesoral, (d) când nu ești sigur ce metode noi vrei să introduci, ce valori trebuie întipărite în comportamentul elevilor și dacă sistemul per se este pregătit pentru „metodele noi de predare”.  

 

(2) Programele școlare - la nivel definitoriu - nu au menirea de a fi „atractive”; programele școlare urmăresc un scop precis de natură gnoseologică, ținta lor predilectă nu este să amuze elevii sau să transforme un demers de ordin intelectual într-o butaforie.

 

Trebuie [da, folosim o modalitate deontică] să stabilim ce anume ne propunem: dorim ca totul să fie facil, la îndemâna elevului, în așa fel încât el să nu depună niciun efort, iar profesorul să termine de predat materia cât mai repede? Dacă răspunsul este unul afirmativ, viitorul sistemului educațional va fi unul sumbru. Dorim ca elevul să primească o cantitate bine proporționată de informații - mai mult decât nivelul de bază specific ariei gnoseologice în cauză - să își formeze un „bagaj” robust de cunoștințe împletit cu anumite competențe specifice? În acest caz, oferă specialiștilor libertatea de a forma programe școlare care să se ghideze după aceste coordonate. 

 

Concluzie: Poate anumite modificări ar trebui operate în programele școlare actuale [pentru a le sincroniza cu noutățile din fiecare domeniu], însă nu susținem reducerea drastică a tipului și cantității de informație care este livrată elevilor. În niciun caz nu suntem apologeții reducerii numărului de ore petrecute de elev în școală.  

 

(3)  Să nu ne lăsăm distrași de această critică. Elevii sau studenții nu sunt eminamente copleșiți de cantitatea mare de informație. A susține așa ceva este un non-sens. Un NON-SENS, doamnelor și domnilor!

 

Invoc, în argumentația mea, fără a fi un ad verecundiam, ceea ce domnul Horia R. Patapievici spunea în cadrul unei emisiuni televizate: (parafrazez) nu poți să fii om un inteligent dacă nu ai o memorie bună; (citat) „memorizarea formează”.

 

Prin urmare, când sistemul educațional eșuează în (a) a te învăța - în mod direct - să memorezi, (b) în a îți insufla un atașament față de cunoaștere (să recunoaștem, nu prea învățăm/memorăm nimic de plăcere, ci doar dacă suntem siguri că ne aduce un avantaj economic în viitor), (c) în a te învăța să gestionezi informațiile pe care le deții sau (d) în a te învăța să căuți informații noi, a argumenta că trebuie să oferi elevilor și mai puține oportunități de a își exersa memoria este o nerozie. Cu alte cuvinte, ne propunem să eșuăm complet.

 

O altă variantă a argumentației care vizează cantitatea de informație este de un pragmatism frapant: cu ce mă ajută să știu toate bătăliile din istoria României sau detalii despre corpul uman? In concreto, logica argumentației este următoarea: dacă informația în cauză nu mă ajută pe piața muncii, atunci este balast, un element de care mă pot descotorosi fără consecințe. O astfel de critică reprezintă - în opinia mea - tocmai dovada supremă a incompetenței sistemului educațional; acesta eșuează în a insufla elevilor/studenților cea mai importantă valoare: atașamentul față de cunoaștere. Mai mult decât atât, argumentația nu are nicio fundamentare faptică întrucât niciodată nu putem avea certitudinea că setul de informații sedimentat acum nu ne va fi de folos în viitor.  

 

(4) Trebuie să înțelegem că toate informațiile pe care le acumulăm sunt extrem de importante. Este greșit să argumentăm că există materii importante și materii lipsite de relevanță. Această poziționare dualistă, dihotomică, este contraproductivă întrucât ne încurajează să ignorăm anumite arii ale cunoașterii.

 

Menționăm doar că anumite goluri ar trebui acoperite, elevii/studenții neavând capacitatea de (a) sintetiza informațiile, (b) de a identifica premisele, argumentele sau concluziile unui autor, (c) de a argumenta corect din punct de vedere logic și (d) de a se exprima coerent în scris sau oral. Prin urmare, milităm pentru ore suplimentare de logică argumentativă/ discursivă și filozofie.

 

(5) Critica care vizează cantitatea de teme este seducătoare prin natura ei, în special pentru cei care sunt prinși în angrenajul educațional. În acest context, resimțim un alt eșec al sistemului: nu avem atașament față de cunoaștere și implicit considerăm temele o constrângere, un alt element inutil dintr-un sistem năpădit de lacune. Greșim profund dacă gândim așa! Da, sistemul este plin de lacune, însă temele pe care elevii sunt nevoiți să le rezolve nu fac parte din această categorie. Care sunt beneficiile „temelor pentru acasă”? Să amintim doar câteva; temele pentru acasă ajută la perfecționarea unor abilități, precum: sintetizarea informațiilor, (b) identificarea premiselor, argumentelor sau concluziilor unui autor, (c) argumentarea corectă din punct de vedere logic și (d) exprimarea coerentă.

 

În concluzie, cine nu are atașament pentru cunoaștere, să își cumpere.

Bibliografie:

 

Sursa 1
Dilema Veche, „Meningită morală”, [Online] Disponibil la:
http://dilemaveche.ro/sectiune/dileme-on-line/articol/meningita-morala, [Accesat la 26.04.2018]

 

Sursa 2

Revista22, Sistemul educațional românesc: ineficient, nerelevant, inechitabil, [Online] Disponibil la:
https://revista22.ro/56097/sistemul-educaional-romnesc-ineficient-nerelevant-inechitabil.html, [Accesat la 26.04.2018]

 

Sursa 3

Aracis, Calitatea învățământului superior, [Online] Disponibil la:
http://www.aracis.ro/fileadmin/ARACIS/Publicatii_Aracis/Publicatii_ARACIS/Romana/Calitatea_invatamantului_superior_Romania_1_.pdf, [Accesat la 26.04.2018]

 

Sursa 4

Gandul, Şcoala românească, la examen. Raport îngrijorător despre calitatea învăţământului din România, [Online] Disponibil la:
http://www.gandul.info/stiri/scoala-romaneasca-la-examen-raport-ingrijorator-despre-calitatea-invatamantului-din-romania-10516704, [Accesat la 26.04.2018]

Share on Facebook
Share on Twitter
Please reload

Articole recente
Please reload

Arhiva D.
Please reload

Tag-uri