• Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2019 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier

Jack Kerouac - Pe Drum (II)

February 16, 2018

Sursă foto: https://seejy.wordpress.com/2012/10/31/on-the-road-with-jack-kerouac-and-the-beatniks/

Titlul cărţii: Pe Drum

Autorul: Jack Keouac

Traducătorul: Cristina Felea

Editura şi locul publicării: Polirom București

Anul apariţiei: 2012

Număr de pagini: 372

ISBN: 9789734624010

 

Revin cu a doua recenzie a romanului „Pe drum” de Jack Kerouac. Dacă v-a plăcut prima parte, cu siguranță aceasta vă va oferi și mai mult.

 

După înțelegerea spirituală a căutărilor lui Dean și Carlo, Sam își pregătește plecarea din Denver spre San Francisco. Acolo drumul lui avea să se oprească în coșmelia lui Remi, un fost marinar care îi face rost de o slujbă ca paznic.

 

Absența unui concret este simțită în conversația pe care Carlo și Dean o întrețin și dețin sub privirile lui Sal. Cele două păsări exotice își zgribulesc penele mentale cu nesaț de cofeină și tutun descriind ideea unui înțeles profund, în luptă se poate observa doar culoarea, dar nu și zborul. Prin utilizarea aceluiași procedeu dialogal de reamintire a unor evenimente trecute și a trecerii dintr-un subiect în altul, cei doi transmit indirect frustrarea lipsei unui punct comun, timpul trecut permițând lezarea conținutului din cauza memoriei, lucru care contrbuie la încadrarea scenei în incidența absurdului. Fapt notat și de Sal care observă clivajul discuție-rațiune și logica contextului creat: „Pur și simplu nu știu la ce vă referiți”, vocea naratorului implicat.

 

Transpunerile mentale asupra lumii cu care autorul subliniază finalul vreunei scene conduc cititorul spre un univers poetic stârnitor de simpatii. Aici intervine o claritate a narațiunii care câștigă în fața abstractului folosit pe post de subiect și nu artificiu. Sentimentul de lipsă de scop este perceput ca un înot în oceanul Pacific, vizibil de pe colina apropiată de casa lui Remi, văzută de Sal înainte de a-și părăsi prietenul.

 

Fără niciun cost, și nici măcar cu noroc, lucrurile merg pentru Sal până când pleacă din San Francisco și o întâlnește pe Terry. Atmosfera în care totul e posibil, în care toate ușile se deschid este prezentă întocmai ca aerul prăfuit dar aurit de zilele jăratice care inundă Hollywoodul. Eternul loc care atrage priviri, iar toate drumurile devin unul. Exact ca o pancartă, această glumă de speranță funcționează ca un miraj aplatizând prezentul într-un viitor marcat de compromis și renunțare. Nu și pentru cei doi, care reușesc să trăiască, într-o imensă sărăcie cele mai fericite momente de până atunci, în cele din urmă găsindu-și traiul liniștit ca un culegător de bumbac. Oricine poate găsi orice, fie că este vorba de iubire, când norocul umblă din cuvânt în privire și se așterne într-un cort simplu luminat de oameni. Nu este nimic mai mult decât real, felul în care J.K. furnică mințile celor ce-l urmează pe drum, în puritatea râsului sincer, care, auzit de departe, te va face să zâmbești.

 

Am simțit comparația brutală dintre acea nebunie frumoasă căreia îi zicem viață pe un ton care înseamnă mult mai mult și betonul care filtrează lumina în gri. Vizibil pe fețele celor din metrou azi, nici nu am apucat să deschid notițele să scriu ce îmi venise în minte că deja luasem un loc în acea lume la care scriitorul visează cu mândrie, cea creată de el.

 

Share on Facebook
Share on Twitter
Please reload

Articole recente
Please reload

Arhiva D.
Please reload

Tag-uri