• Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2019 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website

Istoria S.U.A.: Nixon - între progres și corupție

February 20, 2018

 Photo source: csmonitor.com

Adeseori evaluarea obiectivă a personalităților care au marcat istoria este un demers extrem de dificil [menționam acest fapt și în prima ediție a „Istoria S.U.A.”, regăsită aici]. Conduitele, afirmațiile și deciziile lor variază din punct de vedere a impactului generat (pozitiv sau negativ). În cazurile în care seturile principale de decizii au condus la evenimente preponderent negative, conturarea rolului istoric aferent persoanei în cauză este realtiv ușor de realizat. În contrast, melanjul subtil al unei miriade de conduite cu efecte greu identificabile generează o oarecare „aură” de mister în jurul congenerului analizat. Cu alte cuvinte, se dovedește a fi destul de greu să „cântărim” care dintre cele două categorii prevalează: faptele bune, altruiste, care au generat progres sau cele cu impact negativ asupra omenirii.

 

Un exemplu concludent în acest sens, este cazul lui Richard Milhous Nixon. Vom vedea cât de multe dificultăți intervin în demersul nostru de a determina cu exactitate ce adjective ar trebui atribuite administrației sale.

 

Detalii generale

 

1) În perioada 1953-1961 a ocupat funcția de vicepreședinte în Administrația Eisenhower [Sursa 2].

 

2) A fost ales cel de-al 37-lea președinte al S.U.A., în 1968, după ce, anterior, a deținut mandate de reprezentant în Camera Reprezentanților și în Senatul S.U.A. [Sursa 2]. La aceste alegeri a reușit să-l învingă pe Hubert Humphrey.

 

3) În anul 1972 a fost reales ca președinte al S.U.A. după ce a reușit să îl învingă pe George McGovern.

 

4) Nixon este unul dintre puținii candidați din istoria S.U.A. care a revenit și a câștigat alegerile după ce a pierdut un scrutin electoral anterior (a pierdut alegerile prezidențiale din 1960 și scrutinul pentru alegerea guvernatorului de California din 1962 [Sursa 2]). Din cauza prestației sale la jocurile de poker, unde dădea dovadă de foarte multă răbdare, a primit porecla „Old Iron Butt”. Perseverența și răbdarea au jucat un rol vital în cariera politică pe care avea să o contureze.

 

Analiză detaliată

 

Nixon era animat de un puternic sentiment anti-comunist, fiind candidatul majorității tăcute – indivizi care nu protestau împotriva războaielor, nu admirau ideile hipioților și care erau alarmați de faptul că drepturile  erau extinse prea mult (din perspectiva lor, în special în favoarea criminalilor) de către Curtea Supreamă. Cu alte cuvinte, revoluția drepturilor a căpătat o amploare prea mare în opinia lor, fapt ce favoriza decăderea valorilor tradiționale, a legii și a ordinii.

 

In extenso, ultima idee era susținută de numirea (relizată de Nixon după ce a devenit președinte) lui Warren Burger în funcția de Chief Justice al Curții Supreme. Această numire a facilitat decizii extrem de importante precum cele din cazul Swann v. Charlotte-Mecklenburg Board of Education (susținea o decizie a unei instanțe inferioare privind modul în care erau așezați elevii în autobuze; așezarea trebuia să faciliteze integrarea minorităților), Regents of the University of California v. Bakke (decizia acorda validitate „acțiunii afirmative” – demersuri legale ce aveau ca scop stoparea și corectarea efectelor discriminării – prin introducerea rasei ca factor în politica de admitere a universităților, element ce oferea în schimb minoritățile posibilitatea de a merge în instanță pentru cazurile de discriminare la angajare) sau Roe v. Wade (ce a condus la legalizarea avortului) [Sursa 1]. Indirect, aceste reușite – care pot fi asimilate unor reforme de sorginte liberală – sunt meritul președintelui Nixon.

 

Dacă tot analizăm elementele pozitive ale administrației Nixon, trebuie să aducem în prim-plan faptul că președintele a propus crearea Environmental Protection Agency, a semnat National Environmental Policy Act, Endangered Species Act, Marine Mammal Protection Act, a aprobat extinderea Clean Air Act, a fost de acord cu intrarea în vigoare a Clean Water Act  și cu crearea The Occupational Health and Safety Adminsitration și National Transportation Safety Board (organizații a căror scop era acela de a crea noi reglementări  menite a proteja și îmbunătăți siguranța muncitorilor, respectiv a îmbunătăți siguranța vehiculelor). Totodată, a semnat amendamentul Title IX – interzicând discriminarea de gen din educație – s-a asigurat că desegregarea din școli a avut loc în mod pașnic, a scăzut vârsta de vot la 18 ani, a normalizat relațiile cu China sau U.R.S.S. (în urma vizitelor sale din 1972 de la Moscova și Beijing) și a construit legături eonomice cu aceasta. Mai mult decât atât, a propus – însă nu s-a realizat – basic income (venit universal) pentru toți cetățenii americani și extinderea asigurărilor medicale prin ceea ce avea să se numească Nixoncare.

 

Alte realizări notabile ar fi interzicea serviciului militar obligatoriu, semnarea împreună cu Leonid I. Brezhnev (U.R.S.S.) a unui tratat de limitare a armelor nucleare strategice [The Anti-Ballistic Missile Treaty (ABM Treaty or ABMT, Sursa 3] și semnarea National Cancer Act (23 decembrie 1971) ceea ce a pornit The War on Cancer (Războiul împotriva Cancerului) prin suplimnetarea fondurilor federale pentru cercetările științifice care aveau ca obiectiv tratarea și ameliorarea cancerului [Sursa 4].

 

Elementele enumerate anterior ne arată că de fapt măsurile de public policy propuse și acceptate de către Nixon erau total în răspăr cu platforma conservatoare care se afla baza campaniilor sale electorale.

 

Progresul aferent demersurilor menționate până în acest punct a fost puternic umbrit de un uriaș scandal de corupție – care va rămâne mereu asociat în istorie cu președintele Nixon – denumit sugestiv cazul Watergate. In concreto, contracandidatul la alegerile din 1972 era democratul George McGovern; în ciuda faptului că victoria era certă, membri ai campaniei lui Nixon au decis să trișeze: oamenii din staff-ul de campanie (ceea ce se numea CREEP – Committee for the Reelection of the President) au intrat fraudulos în sediul de campanie al democraților pentru a monta microfoane. Nu se știe cu exactitate dacă Nixon avea informații despre acest demers, însă alte elemente de ordin acțional îl încrimiau pe președinte: (1) se știe că Nixon era paranoic în legătură cu „oponenții” săi și în legătură cu informațiile din interiorul administrației care ajungeau la presă în special după ce, în 1971, Daniel Ellsberg a oferit The New York Times spre publicare ceea ce au ajuns să se numească „the Pentagon Papers”; drept dovadă acesta chiar a creat o listă cu „inamici” [Sursa 1] și a instituit o unitate de investigații (denumită „Instalatorii”) menită a opri „scurgerile” de informații; (2) a autorizat plata unor sume de banii pentru cei care au fost prinși în sediul de campanie al democraților pentru ca aceștia să nu ofere informații organelor judiciare; (3) a ordonat FBI să nu investigheze cazul; (4) l-a demis pe procurorul care se ocupa de investigarea cazului Watergate, Archibald Cox; decizie ce a dus la demisia procurorului general (în engleză, Attorney General) Elliot Richardson și la demisia procurorului general adjunct (în engleză, Deputy Attorney General) William Ruckelshaus [serie de evenimente care au fost denumite Saturday Night Massacre].

 

Comitetul Judiciar din Camera Reprezentanților a recomandat ca punerea sub acuzare a lui Nixon să se facă pentru acuzații de complot și obstrucționarea justiției, însă acesta era clar vinovat de abuz de putere. Întrucât impeachment-ul avea să devină realitate (președintele când este pus sub acuzare poate fi demis din funcție, în cazul lui Nixon destituirea fiind aproape certă), pe data de 9 august 1974, Nixon și-a dat demisia din funcția de președinte al S.U.A., iar succesorul său, Gerald Ford, i-a acordat amnistia.

 

Printre faptele reprobabile identificate la Nixon se regăsesc:

 

a) i-a catalogat pe studenții care protestau împotriva războiului din Vietnam drept vagabonzi;

 

b) a finalizat războiul din Vietnam abia la doi ani după ce a devenit președinte (deși campania sa s-a bazat pe promisiunea aceasta);

 

c) oameni din campania sa au sabotat negocierile de pace ale președintelui anterior, încurajând vietamezii din sud să aștepte pentru presupuși termeni și condiții mai favorabili lor – fapt ce a prelungit războiul cu încă 4 ani, timp în care au murit 20 000 de soldați americani și peste un milion de vitnamezi; mai mult decât atât, intervenția unui candidat la alegerile prezidențiale în negocieri de politică externă reprezintă un act de trădare prin încălcarea Logan Act din 1799 (par. 953);

 

d) administrația Nixon (prin implicarea CIA) a ajutat actorii implicați în lovitura de stat din Chile. Lovitura de stat a fost un succes și a condus la înlocuirea președintelui ales democratic, Salvador Allende (11 septembrie 1973), cu generalul Augusto Pinochet; regimul Pinochet (dictatură militară) este recunoscut pentru cei peste 3 000 de oameni care au dispărut sau au murit [Sursa 5 și Sursa 6];

 

e) eșecul a ccea ce s-a numit the „War on Drugs” – pe care Nixon l-a repornit.

 

Concluzia Dialectica

 

Reformele realizate de administrația Nixon pot fi considerate liberale și progresiste, având un impact pozitiv major asupra țării. Cu toate acestea, elemente precum corupția, încălcarea sistematică a legii (de către Nixon și apropiații săi), răsturnarea unui guvern democratic din America Latină (decizie fundamentată pe frica față de extinderea comunismului), acțiunile de spionaj (cazul Watergate) și amestecul unui candidat la alegerile prezidențiale în politica externă a S.U.A. (element asimilat trădării) ce a generat moartea a peste un milion de oameni, întrec, fără urmă de îndoială, în ceea e privește impactul generat, orice măsură de public policy menită a proteja mediul, muncitorii sau minoritățile.

 

Prin urmare, considerăm mandatele lui Nixon a fi extrem de nocive atât pentru sistemul politic american, cât și pentru alte țări (precum Chile sau Vietnam) cu care S.U.A. a avut interacțiuni în acea perioadă.

Bibliografie:

 

Sursa 1

Youtube - Crash Course US History, The Rise of Conservatism: Crash Course US History #41, [Online] Disponibil la:

https://www.youtube.com/watch?v=OCrxD19DHA8&index=42&list=PL8dPuuaLjXtMwmepBjTSG593eG7ObzO7s , [Accesat la 17.02.2018]

 

Sursa 2

The White House, 37. Richard M. Nixon, [Online] Disponibil la:

https://www.whitehouse.gov/about-the-white-house/presidents/richard-m-nixon/ , [Accesat la 17.02.2018]

 

Sursa 3

From the archive, May 27, 1972: Nixon and Brezhnev sign historic arms treaty, [Online] Disponibil la:

https://www.theguardian.com/theguardian/2013/may/27/nuclear-arms-pact-russia-usa-1972, [Accesat la 17.02.2018]

 

Sursa 4

Listverse, 10 Reasons Richard Nixon Was Secretly An Amazing President, [Online] Disponibil la:

http://listverse.com/2013/11/08/10-reasons-richard-nixon-was-secretly-an-amazing-president/ , [Accesat la 17.02.2018]

 

Sursa 5

The National Security Archive, Chile and the United States: Declassified Documents Relating to the Military Coup, September 11, 1973, [Online] Disponibil la: https://nsarchive2.gwu.edu//NSAEBB/NSAEBB8/nsaebb8i.htm , [Accesat la 20.02.2018]

 

Sursa 6

BBC News, Chile country profile, [Online] Disponibil la:

http://news.bbc.co.uk/2/hi/americas/country_profiles/1222764.stm, [Accesat la 17.02.2018]

 

Share on Facebook
Share on Twitter
Please reload

Articole recente
Please reload

Arhiva D.
Please reload

Tag-uri