• Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2019 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier

Cum variază creierul pianiștilor în funcție de genul muzical?

February 8, 2018

Un studiu recent (15 ianuarie 2018), realizat la Institutul  de Științe Cognitive Max Planck (în engleză, Max Planck Institute for Human Cognitive and Brain Sciences), din Leipzig, Germania, a descoperit diferențe semnificative în modul în care funcționează creierul a două tipuri de pianiști: cei care sunt specializați în muzica jazz și cei care sunt specializați în muzica clasică [Sursa 1].

 

Dacă analizăm  abordarea predilectă pianiștilor specializați în jazz și cea a pianiștilor specializați în muzică clasică totul se reduce, în mod inevitabil, la o largă variație a priorităților dictate de genul muzical în cauză. Muzicienilor specializați în jazz, improvizația constantă le impune o atenție sporită la armonii și capacitatea de adaptare la schimbări neașteptate de ordin muzical, pe când pianiștii ce interpretează muzică clasică pun accentul pe tehnică și, implicit, pe rigoarea aferentă acesteia [Sursa 2].

 

Specialiștii au monitorizat creierele a 30 pianiști - 15 pianiști de jazz și 15 pianiști de muzică clasică - în timp ce aceștia interpretau o anumită piesă muzicală special construită pentru proiectul de cercetare. Piesa muzicală conținea numeroase elemente neașteptate, dublate de o poziționare ieșită din comun a degetelor. Roberta Bianco - unul dintre autorii studiului - a declarat: „Prin intermediul acestor condiții speciale, putem compara semnalele emise de creierul pianiștilor când au de a face cu elemente neașteptate cu semnalele emise atunci când interpretează piesa muzicală corect, în conformitate cu normele din domeniu” [Sursa 2].

 

Utilizând senzori speciali (în engleză, EEG sensors) pentru a înregistra activitatea creierului, cercetătorii au descoperit că, atunci când se confruntă cu armoniile neobișnuite, creierul pianiștilor obișnuiți cu rigurozitatea muzicii clasice emite o cantitate mai mare de unde teta, comportament asociat unei situații conflictuale. Reacția în cauză (similară uneia cauzată de un posibil conflict) îi încetinea în mod vizibil pe pianiștii din prima categorie, pe când creierul pianiștilor de jazz se adapta cu rapiditate la poziția neobișnuită a degetelor sau la asocierea unică de note muzicale [Sursa 2]. Bianco confirmă faptul că abilitatea cântăreților de jazz de a își adapta gândirea și reacțiile la schimbări rapide, neașteptate, ale repertoriului îi ajuta să cânte fără ezitare, nefiind în mod inevitabil constrânși de anumite presupuneri referitoare la modul cum ar trebui să evolueze melodia. Lipsa acestor limitări se transpunea într-o „arhitectură” neuronală (structurală și funcțională) diferită de cea a pianiștilor „clasici”.

 

Pianiștii clasici, comparativ cu colegii lor, făceau mult mai puține greșeli legate de amplasamentul degetelor, element ce poate fi explicat prin atenția lor sporită pentru tehnică. Neurologii au descoperit dovezi neuronale și pentru această diferență de conduită: la pianiștii atenți la tehnică s-a observat o scădere drastică în oscilațiile undelor beta (unde asociate cu momentul în care creierul detectează o acțiune / conduită eronată). O scădere a oscilațiilor undelor beta s-a înregistrat și la colegii specializați în muzica jazz, însă aceasta era determinată de incongruențe / erori în modul de interpretare a armoniilor, nu de incongruențe în amplasamentul degetelor precum în primul caz.

 

Cu alte cuvinte, studiul arată că diferite genuri de muzică - implicit tipul de conduită pe care individul îl consideră a fi mai important - conduc la „cristalizarea” unor căi neuronale unice, ce variază în funcție de particularitățile specifice tipului muzical și de comportamentul impus de aceste particularități. Planificarea ierarhică a acțiunilor este influențată în ceea ce privește alegerea diferențială a priorităților de cerințele speciale și de atenția sporită acordată anumitor conduite [Sursa 2].

Bibliografie:

 

Sursa 1

Max Planck Institute, Miles Davis is not Mozart: The brains of jazz and classical pianists work differently, [Online] Disponibil la: http://www.cbs.mpg.de/brains-of-jazz-and-classical-pianists-work-differently, [Accesat la 07.02.2018]

 

Sursa 2

The Economist, Comparing the brain activity of jazz and classical pianists, [Online] Disponibil la: https://www.economist.com/blogs/prospero/2018/02/not-equal-temperament?fsrc=scn/fb/te/bl/ed/comparingthebrainactivityofjazzandclassicalpianistsnotofequaltemperament, [Accesat la 07.02.2018]

Share on Facebook
Share on Twitter
Please reload

Articole recente
Please reload

Arhiva D.
Please reload

Tag-uri