• Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2019 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website

Yasunari Kawabata - Sunetul muntelui

January 11, 2018

 

 Photo source: humanitas.ro

Titlul cărţii: Sunetul muntelui

Autorul: Yasunari Kawabata

Traducătorul: George Șipoș

Editura şi locul publicării: Humanitas București

Anul apariţiei: 2010

Număr de pagini: 264

ISBN: 978-973-50-2151-1

 

Câștigător al premiului Nobel pentru literatură în 1968, Kawabata este printre cei mai cunoscuți scriitori japonezi ai secolului trecut. Viața acestuia a fost o înșiruire de evenimente tragice, a căror amprentă fantomatică se poate distinge și în operele sale literare. Rămas orfan de mic, a fost crescut de bunici, în timp ce sora sa mai mare a fost luată de o mătușă. Toți aceștia au murit unul câte unul până Kawabata să fi împlinit vârsta de cincisprezece ani.

 

Tristețea și izolarea au devenit astfel trăiri pe care Kawabata le-a cunoscut de mic și care au rămas cu el până în 1972 când, la doar doi ani dupa sinuciderea bunului său prieten, Yukio Mishima, Kawabata a decis să își pună la rândul său capăt zilelor.

 

„Sunetul muntelui” (1954) trădează cunoscutul stil al autorului, extrem de limpede și direct, dar în același timp delicat și subtil. Romanul tratează diverse teme și motive, printre care moartea iminentă a ființelor umane și neputința acestora de a lupta împotriva destinului. Aceste două idei nu sunt niciodată formulate ca atare de autor, devin însă din ce în ce mai evidente cu fiecare pagină și gând al personajului principal, Ogata Shingo. Romanul urmărește viața acestuia alături de soție, Yasuko, și de familia fiului si fiicei sale. Excesiva politețe cu care membrii aceleiași familii îsi vorbesc este ceva adânc înrădăcinat în cultura japoneză. Politețea și delicatețea gesturilor exterioare se izbește însă la Kawabata de brutalitatea unor gânduri sau porniri interioare. Shingo se confruntă adesea cu vise erotice, care îl înfățișează în tinerețe alături de o tănără pe care nu reușește – sau mai degrebă refuză- să o recunoască. Nu este dificil pentru cititor să intuiască totuși spre care membru al familiei se îndreaptă aceste porniri uneori paterne, alteori erotice.

 

La fel de tradiționalistă este și descrierea societății nipone, postbelice, puternic patriarhale. În aceasta femeile ocupă un rol marginal, fiind adesea descrise exclusiv prin perspectiva masculină. Deciziile în familie sunt luate în funcție de vârstă, gândire tipic asiatică, deci bătrânul Shingo este cel care se implică în mod direct atât în căsnicia sa, cât și în căsniciile fiului și fiicei sale. Bineînteles că, atunci când realizează că ambele sunt sortite eșecului și destrămării, se simte extrem de vinovat. Neputința sa de a face ceva pentru a preveni aceste evenimente este împletită cu o melancolie generală, provocată de apropierea propriei morți. Această nu vine însă, cu toate că pare sa fie prevestită de nenumărate semne, sunete –ale muntelui- sau inevitabile pierderi de memorie și identitate.

 

„Sunetul muntelui” este o carte poem. Nu are un final închis, nu are un singur subiect. Este în aceeași măsură o carte despre un bătrân cu Alzheimer, cât una despre sinucidere, avort, încercări și eșecuri, familii nefericite, “fiecare în felul său”. Este Kawabata în acest sens un fel de Tolstoi? Născut la un secol distanță, într-o țară și cultură complet diferită. Să îi unească oare pe aceștia doi – ambii rămași  orfani de mici - fascinația pentru nefericire? De ce nu?

 

Share on Facebook
Share on Twitter
Please reload

Articole recente
Please reload

Arhiva D.
Please reload

Tag-uri