• Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2019 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier

Danilo Kis - Cripta pentru Boris Davidovici

January 11, 2018

 

Titlul cărţii: Cripta pentru Boris Davidovici

Autorul: Danilo Kis

Traducătorul: Simeon Lăzăreanu

Editura şi locul publicării: Polirom București

Anul apariţiei: 2009

Număr de pagini: 240

ISBN: 978-973-46-0799-0

 

 

Într-o notă mai puțin veselă voi vorbi despre eroii unei revoluții care n-a mai avut loc. O revoluție glorioasă pentru care oameni și-au pierdut viața crezând că și-o câștigă. Mă refer la cripta în care Danilo Kis și-a ascuns coșmarurile dezlânate geografic.

 

Oamenii care au ieșit din această criptă sunt eminamente oameni, ei au suferit și fac să sufere, își trag cu nesaț patosul din instinct și reușesc să-și folosească și creierul între timp. Așa se face că pe măsură ce mă afund în universul sovietic simțul estetic se aseamănă din ce în ce mai mult ca un detector de metale care se afundă într-un lagăr. Pentru că cripta este un termen care descrie un loc care păstrează subiecte spre a nu fi descoperite, însăși cuvântul duce cu gândul la criptic, un cod menit să păstreze secrete. Prin lagărologia, știința de care destinul l-a făcut pasionat pe Danilo Kis, cripta este aceea care păstrează, întocmai ca un lagăr posesiunile pierdute ale trăirii și de asemenea și vina viitorului.

 

Violența este un factor important în carte, se manifestă in felurile cele mai diverse, de la cea verbală, la cea extremă care atinge și depășește tortura. Loviturile care se văd cel mai aprig sunt cele care se măsoară în intensitatea crezului în idee. În ultima parte suferințele unui om care a ticluit planuri și a periclitat ascensiuni este comparabilă cu cea a lui Iisus. Novski este surprins pedepsit pentru păcatele unei lumi pe care a avut priceperea să o stăpânească prin voință și ticăloșie. Însă el scapă atunci când prada învingătorilor nu mai sunt decât oasele.

 

Triumful forței nu va umbri niciodată trimful ideilor. Acestea rămân ca semnele unei arhitecturi vizibil șocante, caracterul oamenilor odată schimbat produce valuri iar cine își întărește sufletul sub forma unei ghiulele de tun se va găsi întrebându-se pentru ce și pentru cine.

 

Este adevărat, în urma acestor escapade, natura umană își regăsește cursul, oamenii sunt ființe elastice, chit că acceptă nectarul zeilor, laudele, sau se îndoaie prin forța unui ciocan, cenușa lor tot va spune povești, mai mult sau mai puțin apropiate de adevăr.

 

Share on Facebook
Share on Twitter
Please reload

Articole recente
Please reload

Arhiva D.
Please reload

Tag-uri