• Marco Badea

Un nou test major al unității europene: Pactul referitor la Migrație și Azil

Ieri, Comisia Europeană a propus o nouă politică privind migrația și azilul, la două săptămâni după incendiul devastator din tabăra de migranți elenă din Moria, care a lăsat mii de persoane fără adăpost și a stârnit un val de emoție pe tot continentul (https://bit.ly/3cqlelv).

Pe fond, propunerea Comisiei Europene introduce obligația ca statele membre să preia migranți, în anumite cote calculate după o formulă care ține cont de specificul situației (https://bit.ly/3co5Q9i).

Photo source: (condițiile pe care le au de îndurat oamenii din tabăra de refugiați din Moria de pe insula grecească Lesbos) Daphne Tolis via facebook

Reuters scrie că propunerea Comisiei Europene, susținută în acest moment de Germania și Franța, va provoca serioase controverse în interiorul UE. Pe lângă cancelarul austriac și liderii din grupul de la Vișegrad, și alte state și-au exprimat deja nemulțumirea cu privire la intenția Comisiei Europene de a impune cote pentru a ajutat statele care primesc în mod normal valurile de migranți, cum ar fi Grecia, Italia, Spania, Malta or Cipru, cancelarul Sebastian Kurz, refirmând deja că o repartizare a migranţilor între statele UE ''nu funcţionează''. La modul concret, această soluţie, descrisă de preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, drept un echilibru ''just şi rezonabil'' între ''responsabilitate şi solidaritate'' între statele UE, are în vedere să recalibreze ideea din spatele eşecului soluţiei cotelor de refugiaţi decise în 2016 și să convingă ţările care au refuzat cotele obligatorii de refugiaţi (https://reut.rs/35Z6KId).

În același registru, publicația Greek City Times îl citează zi pe ministrul austriac de interne, Karl Nehammer, care a transmis ieri că propunerea Comisiei Europene merge în direcţia cea bună, întrucât are în vedere consolidarea frontierelor externe, combaterea traficului de persone şi cooperarea cu statele terţe, dar a avertizat că ţara sa se va împotrivi ''introducerii unui mecanism de distribuţie pe uşa din spate'', reafirmând că sistemul cotelor obligatorii a eşuat şi ''nu are viitor'' în Uniunea Europeană (https://bit.ly/2RQBDGo).

EUobserver notează că la cinci ani după valul migrator din 2015, noul ''Pact european asupra migraţiei şi azilului'' prevede ca ţările care nu doresc să preia solicitanţi de azil vor trebui să participe totuși la repatrierea celor ale căror cereri de azi sunt respinse sau să-şi aducă alte contribuţii. Adică statele membre ale blocului comunitar vor putea opta între primirea unor solicitanţi de azil, o contribuţie la construcţia de tabere de refugiaţi sau finanţarea repatrierii celor fără drept de azil, aceştia din urmă fiind în principal migranţii economici care şi-au părăsit ţara nu din cauza vreunui război, ci pentru o viaţă mai bună în UE, cum este de exemplu cazul marocanilor sau al tunisienilor. De reținut că ceea ce reprezintă contribuții mai stricte, care presupun preluările de migranți, vor fi obligatorii în perioadele de criză, când statele membre se confruntă cu o presiune importantă exercitată de migrație (https://bit.ly/362xyqX).

Jurnaliștii de la EURACTIV au evidențiat faptul că foarte aşteptata reformă a sistemului european de azil, amânată de mai multe ori, are în vedere şi protejarea de urmăriri penale a ONG-urilor care salvează migranţi pe mare, iar un mecanism de solidaritate între statele membre este prevăzut şi pentru salvările pe mare. În esenţă, noul pact revizuieşte principiul din ''Regulamentele Dublin'' conform căruia prima ţară din UE unde ajunge un migrant extracomunitar este responsabilă cu soluţionarea cererii sale de azil, schimbare cerută în special de ţările aflate în prima linie a sosirii migranţilor, precum Grecia sau Italia. De altfel, conform noii propuneri a Comisiei Europene, ţara care va examina cererea de azil va fi aceea unde migrantul are o rudă sau unde a muncit ori a studiat. În celelalte cazuri, prima ţară de sosire va rămâne în continuare responsabilă cu soluţionarea acestei cereri, dar aceasta poate solicita Executivului comunitar în cazul unei presiuni migratorii activarea unui ''mecanism de solidaritate obligatorie''. Practic, odată ce Comisia aprobă activarea acestui mecanism, ea decide şi numărul migranţilor care ar trebui preluaţi de celelalte state membre din ţara aflată sub presiune şi toate ţările vor trebui să-şi aducă o contribuţie în funcţie de forţa lor economică şi de populaţie, iar pentru fiecare migrant adult primit statele membre vor primi din bugetul comunitar 10.000 de euro (https://bit.ly/364dNiU).

La rândul lor, cei de la BBC News scriu că în cazul unei crize comparabile cu cea din 2015, când în UE au sosit peste un milion de refugiaţi, opţiunile statelor membre se vor reduce la preluarea migranţilor sau repatrierea celor respinşi, însă dacă o ţară nu reuşeşte într-un termen de opt luni să repatrieze către ţara lor de origine migranţii a căror expulzare şi-a asumat-o, atunci ea va trebui să-i primească pe teritoriul ei. Acestea sunt însă alternative nerealizabile pentru ţările mici, care nu au mijloacele necesare. Mai mult, unele state de origine ale migranţilor refuză să-şi preia cetăţenii înapoi. În aceste condiții, pentru astfel de situaţii Comisia Europeană are în vedere ca mijloace de presiune elaborarea de rapoarte anuale asupra capacităţii fiecărei ţări de a-şi prelua cetăţenii care au migrat clandestin, o măsură fiind suspendarea vizelor pentru ţările ce refuză primirea propriilor cetăţeni. Potrivit comisarului european pentru afaceri interne, Ylva Johansson, UE are în prezent 24 de acorduri de readmisie cu state terţe, dar ''nu toate funcţionează'' (https://bbc.in/2FMh3ER).

The New York Times subliniază traseul acestei propuneri și scrie că propunerea Comisiei Europene urmează să fie discutată și negociată de Parlamentul European și Consiliul UE. Potrivit legislației europene, Comisia Europeană va cere celor două instituții să ajungă la un acord politic referitor la principiile de bază ale Regulamentului privind gestionarea azilului și a migrației și să adopte Regulamentul privind Agenția UE pentru Azil până la sfârșitul acestui an (https://nyti.ms/32WMapH).

Subiectul e sensibil, iar o remarcă publică evidentă vine direct de la ONG-ul Oxfam, care acuză European Commission că ”cedează în faţa guvernelor anti-imigraţie” pentru a obţine un consens în rândul statelor membre ale UE.

”De mai mulţi ani, Europa are nevoie să-şi reformeze sistemul de azil pentru a proteja oamenii care fug de persecuţii şi conflicte în respectul dreptului internaţional”, preciează într-un comunicat confederația formată din 20 de organizații caritabile independente axate pe reducerea sărăciei globale, adăugând că propunerile formulate ieri vor reproduce probabil situaţia specială la care asistăm de mai mulţi ani în hotspot-urile Greciei, unde sunt examinate cererile de azil şi unde familii întregi se regăsesc de facto în detenţie (https://bit.ly/2RVCB44).

În contextul lansării acestui efort cuprinzător de gestionare a migrației, secretarul de stat francez pentru afaceri europene, Clement Beaune, a anunțat la RTL că Franţa va primi în total 500 de migranţi minori care au rămas fără adăpost după incendiul care a distrus recent tabăra Moria, de pe insula Lesbos. În același timp, Beaune a cerut miercuri Italiei să permită acostarea navei umanitare Alan Kurdi, care se îndreaptă spre Marsilia, după ce aceasta nu a reuşit să debarce pe coastele italiene circa 130 de migranţi salvaţi din Mediterană (https://bit.ly/3coCcRk).

Totodată, ieri, Gallup Inc. și Thomson Reuters au publicat un sondaj care arată că lumea devine mai puţin tolerantă faţă de migranţi. Şapte ţări europene, în frunte cu Macedonia de Nord, Ungaria, Serbia şi Croaţia conduc în sondajul Gallup al ţărilor ce acceptă tot mai puţin migranţii. Cele mai puternice schimbări de atitudine se observă în Peru, Ecuador şi Columbia, care s-au trezit cu un aflux de venezueleni fugind de tulburările de acasă (https://bit.ly/3kLZiV4).

Al Jazeera English a analizat cu atenție indexul celor de la Gallup, realizat pe baza a peste 140.000 de interviuri în 145 de ţări şi regiuni și a remarcat faptul că cea mai primitoare ţară faţă de migranţi este Canada, urmată de Islanda şi Noua Zeelandă. Pe fond, sondajul le-a cerut oamenilor să-şi spună părerea despre migranţii care trăiesc în ţara lor, despre faptul că le devin vecini şi intră în familiile lor prin căsătorie. În același timp, la nivel mondial, indexul a arătat că acceptarea migranţilor este mai mare în rândul generaţiilor mai tinere, persoanelor cu niveluri mai ridicate de educaţie şi celor care trăiesc în zone urbane, mai degrabă decât în zonele rurale (https://bit.ly/2RV0Nne).

În altă ordine de idei, e normal să ne întrebăm așa cum fac cei de la Voice of America - VOA, dacă noua schemă a Pactului referitor la Migrație și Azil va câștiga sprijinul statelor membre UE. Deocamdată, nimeni nu poate face un pariu, pentru că toată lumea știe că va fi nevoie de unanimitate (https://bit.ly/2G4a0Hc).

  • Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier