• Marco Badea

Super Tuesday și întrebarea fundamentală: Trump, Biden or Sanders? - interviu cu Alexandru Georgescu

Actualizată în: Mart. 6

Competiţia pentru desemnarea candidatului Partidului Democrat la alegerile prezidenţiale din toamna acestui an din SUA a rămas practic o cursă în doi după Super Marţea electorală, Joe Biden şi Bernie Sanders obţinând sprijin de la categorii divergente ale electoratului american.

Photo source: https://eu.usatoday.com/story/news/politics/elections/

Astfel, potrivit sondajelor la ieşirea de la vot realizate de Edison Research și citate de CNN Interanțional, afro-americanii, persoanele în vârstă şi absolvenţii de colegii l-au susţinut în general pe fostul vicepreședinte al SUA, Joe Biden în cele 14 state disputate marţi, ajutându-l să câştige opt state. De cealată parte, latino-americanii, cei născuţi între 1981 şi 2001, aşa-numiţii 'Millennials' şi bărbaţii albi, scrie VOX, l-au sprijinit în mare majoritate pe Sanders. Pe fond, Biden şi Sanders, au fost aproape la egalitate în Texas, informează Washington Post, fiecare asigurându-şi cel puţin 200 de locuri de delegaţi din totalul de 415 ce revin acestui stat, unde avantajele demografice ale candidaţilor s-au anulat reciproc. În acest stat, Joe Biden a obţinut 60% din voturile alegătorilor de culoare, în timp ce Bernie Sanders 45% din voturile hispanicilor. Totodată, Wall Street Journal afirmă că aproximativ jumătate dintre alegătorii din Super Tuesday au hotărât doar în ultimele câteva zile pe cine vor vota, iar cei mai mulţi dintre cei care s-au decis pe ultima sută de metri, l-au susținut pe Joe Biden. Plus de asta, cel puţin şapte din zece alegători din statele California, Texas, Virginia, Carolina de Nord şi Tennessee, scriu jurnaliștii de la The Hill, au afirmat că actuala criză provocată de coronavirus le-a influenţat decizia la vot.

De reținut că miliardarul Michael Bloomberg, care a cheltuit sume mari în campania electorală, a avut o prestaţie dezamăgitoare în Super Tuesday, reuşind să câştige doar în teritoriul Samoa Americană. Acesta a anunţat miercuri, după cum a titrat și revista TIME, retragerea sa din alegerile primare democrate şi faptul că îl va susţine în continuare pe fostul vicepreşedinte Joe Biden. Înfrângeri grele a suferit şi senatoarea progresistă Elizabeth Warren, amintește HuffPost, care a pierdut în propriul său stat, Massachusetts, în favoarea lui Biden. Cu toate acestea, aceasta a lăsat să se înţeleagă că nu se va retrage deocamdată din cursa electorală, în pofida apelurilor unor susţinători de-ai lui Bernie Sanders de a face acest lucru. Hollywood Reporter evidențiază faptul că, la urne au fost marți și multe staruri, care au postat apoi cu mândrie pe rețele sociale autocolantul cu înscrisul votat. Printre acestea s-au numărat actrițele Laura Dern, Jennifer Aniston, Eva Longoria și Demi Moore. A votat până și Yoda, personajul din Star Wars, după cum a vrut să sugereze vedeta TV Jimmy Kimmel.

De reținut că în Super Tuesday, candidaţii din Partidul Democrat şi-au disputat 1.357 de locuri de delegaţi, ceea ce reprezintă aproximativ o treime din numărul total de delegaţi democraţi. Altfel spus, pentru a obţine nominalizare la prezidenţialele din noiembrie, un candidat democrat trebuie să obţină sprijinul unei majorităţi din cei 3.979 de delegaţi la primul vot din Convenţia Naţională Democrată, ceea ce înseamnă 1.991 delegaţi.

Având în vedere cadrul prezentat mai sus, am discutat cu Alexandru Georgescu, analist de politică externă, un fin cunoscător al scenei politice de peste ocean și fondator al platformei The Market For Ideas, despre peisajul politic pe care l-a constituit #SuperTuesday în SUA.

1⃣ Cum a arătat Super Tuesday? Avem victorioşi şi perdanți. Cine sunt şi care a fost logica electorală?Avem doar doi invingători - Joe Biden și Bernie Sanders, care au căpătat un avans major față de ceilalți candidatți. În cadrul Super Tuesday, au fost puși la bătaie o treime din numarul de delegați populari ai partidului. În general, pentru a fi desemnat, un candidat trebuie să aibă o majoritate a delegaților la momentul Convenției Partidului. Astfel, o victorie zdrobitoare în cadrul Super Tuesday, poate afecta calculul electoral al donatorilor și al celorlalți candidați, transformând caștigătorul în candidatul prezumtiv și ducând la o profeție care se autoîndeplinește. 2⃣ Se pare că lupa la Convenția din vară, se va da între Biden şi Sanders. Cine va caștiga dintre cei doi?Lupta se va da între cei doi. Spre deosebire de anul 2016, Partidul Democrat a încercat să reformeze sistemul superdelegaților, care a avantajat-o pe Hillary și a produs schisme în partid. Superdelegații sunt delegați care votează în nume propriu, fiindcă sunt personalități ale partidului (foști președinți, vicepreședinți), guvernatori, congresmeni, sau figuri importante la nivelul nomenclaturii statale de partid. Candidații se bat pe 3.979 de delegați populari caștigați proportional și atribuiți doar acelor candidati care au depășit pragul de 15% din votul pe stat sau pe districte ale statului în cauză (sistemul este unul foarte complicat). Sunt 771 de voturi de superdelegați (cei din teritorii au câte jumatate de vot) și 536 au ramas indeciși cu privire la candidatul pe care îl vor susține, însă, dacă leadershipul partidului se va ține de cuvânt, ei nu vor avea dreptul de a vota decât într-un al doilea tur de scrutin, dacă nu va reieși un caștigător deplin din primul tur al Convenției. Decizia a fost luată ca urmare a criticilor la adresa alegerilor din 2016. Chiar dacă superdelegații reprezintă doar 16% din numărul total posibil de voturi, o nomenclatură de partid coordonată, ar fi factorul decisiv în orice competiție electorală strânsă. Avem două scenarii până la Convenție. Primul este repetarea fenomenului bine studiat al favorizării câștigatorului Super Tuesday (s-a întâmplat și cu McCain și Romney la republicani), iar presa, donatorii și partidul se vor îndrepta către el, cu atât mai mult, cu cât partidul se teme de politicile lui Bernie Sanders și de potențialul lui de a conduce o insurgență în partid, similară cu cea a lui Donald Trump în Partidul Republican în 2016 (republicanii neavand la fel de mulți superdelegați care să fie contrapondere la votul popular). În acest scenariu, Bernie ar asista impotent la marginalizarea sa și la încoronarea lui Biden, urmând ca acesta să piardă în fața lui Trump sși pentru că susținătorii lui Bernie Sanders ar boicota alegerile sau chiar ar trece la Trump, care reface Partidul Republican într-un partid muncitoresc, încetul cu încetul. De fapt, reacția viscerală împotriva lui Bernie Sanders din partea establishmentului democrat în 2016, are de-a face, nu doar cu ideologia sa economică de stânga, deja fosilă la nivelul partidului, ci cu gradul în care retorica sa, mai ales pe migrație, semănă cu cea a lui Trump. Bernie a declarat ca "migrația este un plan al fraților Koch, de a reduce salariile muncitorilor americani". Or, Wall Street-ul a trecut, în mare parte, de partea democraților.

Al doilea scenariu este ca cei doi candidați să ajungă să se lupte într-o Convenție puternic disputată. Dacă Biden va caștiga cu o majoritate slabă, pot exista resentimente, dar Partidul își va fi dovedit reforma din perioada mașinăriei politice clintoniene, putând astfel reintegra o parte din alegătorii independenți sau democrați, care au fost alungați de Clinton în 2016. Dacă se va ajunge la un al doilea tur de scrutin (pentru a treia oară în istorie), superdelegații îi vor da victoria lui Biden sși revenim la primul scenariu.


Trebuie reamintit faptul că, în această perioadă, au loc alegerile și pentru republicani, care au văzut o prezență însemnată la vot, în ciuda faptului că Donald Trump nu are contracandidat serios. Aripa #NeverTrump a partidului, a cochetat cu ideea de a periclita alegerile naționale punând un contracandidat serios împotriva lui Trump, iar Mitt Romney părea să fie vehiculul ales, însă compromisurile făcute de Trump cu Partidul, precum și retragerile numeroase după ultimele alegeri, au dus la o schimbare de forțe în partid.


De asemenea, să nu uităm că Partidul al carui candidat este deja Președinte, are un avantaj enorm care, doar de puține ori în istorie, s-a dovedit a fi insuficient pentru a asigura un al doilea mandat. Președintele are vizibilitate constantă, control indirect asupra mass-media mainstream prin "access journalism" la Casa Alba și la surse din Administrație, precum și acel "bully pulpit" menționat de Theodore Roosevelt, din care să se facă auzit constant și cu o retorică puternică. În același timp, fiind candidatul prezumtiv al Partidului propriu, el evită genul de luptă facțională în alegerile primare, care afectează celălalt partid, unde numeroșii candidați caută puncte slabe de exploatat pentru a lovi în adversari, sub ochii alegătorilor și a mass-media. Deși Trump a fost atacat pentru suștinerea teoriei conspirației, care susținea ineligibilitatea lui Barack Obama de a deveni Președinte pentru ca, chipurile, certificatul lui de naștere ar fi un fals și el s-ar fi născut în Kenya, această teorie își are originile în Partidul Democrat, unde Hillary Clinton i-a încurajat răspândirea în 2008, pentru a sista ascensiunea fulminantă a unui neofit politic dar carismatic. În același timp, pentru că partidele sunt dominate de minorități activiste care finanțează campaniile, controlează infrastructura de campanie și asigură vizibilitatea către diferitele grupuri de interese, tendința în alegerile primare este de a duce retorica Într-o direcție extremă, după care caștigătorul trebuie să pivoteze către centru pentru a începe să recâștige alegătorii independenți, posibil alienați de spectacolul din alegerile primare. Președintele în exercițiu nu are această problemă. De aceea, cele mai competitive alegeri sunt cele care au loc după un al doilea mandat prezidențial, când ambele partide au alegeri interne. 3⃣ Warren a pierdut și Bloomberg s-a retras. În aceste condiții, dincolo de declarațiile de presă, cei doi se vor așeza la modul asumat în spatele vreunuia dintre cei doi potențiali nominalizați, Biden respectiv Sanders?Politica este un domeniul în care animozitățile se uită repede în numele interesului. Pete Buttigieg, retras recent din cursă, și-a oferit susținerea deplină lui Biden, după o serie de atacuri la persoană, puternice, din partea lui Biden, în cadrul campaniei, iar Biden l-a comparat, în mod pozitiv, cu fiul pe care l-a pierdut, Beau Biden. Warren și Bloomberg nu mai au șanse, iar Warren, după rezultatul devastator, de a fi pe locul 3 în propriul stat, Massachussets, ar trebui să se retragă. Cei doi, însă, au un număr non trivial de delegați deja în spate (care semnifică o anumită susținere) și pot avea rol de spoiler în alegere, care să le asigure o poziție de negociere pentru un post în viitoarea Administrație, chiar și în rol de Vicepreședinte. La momentul întrebării dumneavoastră, Biden are 453 de delegati, Sanders are 385, Warren 50, Bloomberg 44, Buttigieg 26, Klobuchar 7 și Gabbard 1. Bloomberg a ieșit deja din cursă și îl va susține pe Biden. Delegații unui candidat retras nu mai participă la Conventie, ci sunt înlocuiți cu delegați care trebuie să-l susțină pe alesul partidului.


În acest moment, însă, prezența lui Warren este aproape sigur o metodă de a dilua votul pro-Sanders, având platforme asemănătoare pe partea de radicalism economic. Fiecare vot pentru Warren este un vot pierdut pentru Bernie, ceea ce contează foarte mult în alocarea proporțională a delegaților. Cel mai probabil, toți candidații eșuați îl vor susține pe Biden, ca parte a ritualului de partid, în care se vindecă rănile luptei pentru nominalizare, iar foștii candidați (și segmentele de electorat pe care le reprezintă cel mai bine) se reorientează către lupta contra lui Trump. 4⃣ De ce a pierdut Michael Bloomberg și de ce nu a obținut un scor mai mare în super marțea electorală?Partidul si mass-media sunt fericite să îi cheltuiască banii, însa Bloomberg nu a putut accesa același filon de votanți care văd în omul de afaceri și un bun administrator public, cum a facut-o Trump. Poate că acest grup a migrat deja la republicani, sau nu a fost niciodată în Partid. Bloomberg, care poate a fost mânat de amorul propriu să candideze, putea să aibă un rol în a fi o față moderată și ireverentă a unui partid care îi respinge, din ce în ce mai mult, pe votanții moderati prin radicalizarea sa și astfel ar fi atras pe o parte dintre independenții liberali social și conservatori fiscal, care nu sunt reprezentați de niciunul dintre partide. Bloomberg a obținut rezultate foarte slabe pentru jumătatea de miliard de dolari pe care a investit-o. A fost atacat puternic de la bun început, a fost o prezență extraordinar de slabă în prima sa dezbatere și nu a învățat cel mai important lucru de la Trump - niciodată să nu iți ceri scuze - admit nothing, deny everything, make counter-accusations (consultantul Roger J. Stone Jr.). Atunci când și-a cerut scuze pentru continuarea politicilor de ordine publică ale lui Rudolph Giuliani, atunci când era primar al New York-ului (un primar foarte apreciat, de altfel), a pierdut șansa de a fi candidatul de "law and order" al democraților și de a ocupa o nișă care s-a orientat în totalitate către Trump (și, în general, apelul la lege și ordine unește americani din toate clasele și grupurile rasiale și religioase, oferind victoria lui Nixon și lui Reagan în trecut).

Dacă nu ar fi existat polarizarea Americii din anii 1970 pana acum, Bloomberg, ca și Trump, ar fi fost republicani liberali de New York, stil Nelson Rockefeller, nu democrați (ceea ce a fost și Trump și înca mai sunt fiica și ginerele). Este improbabil ca Bloomberg să îl susțină pe Sanders și s-a văzut că susținerea sa a apărut doar în piețe mediatice suprasaturate cu mesajele plătite pro-Bloomberg. America pare să nu fie gata pentru o competiție prezidențială între doi miliardari agresivi din New York. 5⃣ Cum au votat statele și ce implicații are votul din statele mari?A fost foarte interesant faptul că avantajul major al lui Bernie Sanders a fost în California. A fost unul dintre cele patru state caștigate, din 14 state și un teritoriu, puse în joc. Biden a luat Texasul. Problema, din perspectiva democraților, este că succesul lor la alegerile naționale depinde de convertirea "red states" (state republicane) în "swing states" (state competitive) și a "swing states" în "blue states" (state democrate). Un candidat care galvanizează California, este mai puțin valoros decât un candidat care galvanizează Texasul și un numar de alte state sudiste (care au fost majoritatea în cadrul Super Tuesday din acest an). Motivul este faptul că, California (chiar dacă are cei mai mulți electori în Colegiu) este deja un stat ferm stabilit în ograda democrată și, prin urmare, a devenit necompetitiv. Trump nici nu și-a făcut campanie acolo în 2016, deși sunt milioane de republicani. Competiția este winner takes it all, și, atunci, el s-a concentrat, ca și Hillary, pe state incerte și pe state în care ar fi prins mesajul lui atipic pentru republicani (de exemplu, Michigan). Astfel, din punctul de vedere al unui strateg democrat, Biden este mai valoros la alegerile naționale decât Bernie Sanders, mai ales că democrații așteaptă, de peste 20 de ani, ca majoritatea democrată permanentă prezisă de Ruy Texeira, să se materializeze, iar Texas și Florida să devină ferm albastre, pe lângă alte state care au devenit deja, cum ar fi Virginia (statul în care se afla capitala Confederației în Războiul Civil!). Transformarea aceasta are loc prin:


  1. urbanizarea puternică (deja zonele urbane ale Texasului sunt, în mare parte, fortărețe albastre, marea speranță hispanică a democraților din 2016, Julian Castro, fiind primar al San Antonio), care duce, în mod natural, la adoptarea unor poziții mai liberale (în sens american, de stânga) sau etatiste din partea locuitorilor. Există și studii cu privire la dihotomia rural-urban și potrivirea cu spectrul conservator-liberal, inclusiv în dezvoltarea vederilor politice ale persoanelor care se mută dintr-o parte în alta.

  2. migrația internațională puternică, care schimbă demografia locurilor (în contextul scăderii naturale a populației de origine europeană), în condițiile în care imigranții votează, în 9 din 10 cazuri, cu democrații și rezonează, prin cultura lor, cu politicile de stânga.

  3. migrația internă, în care cetățeni americani se mută din state predominant albastre, cu impozite mari, supra-reglementare, inegalități crescânde, piață imobiliară supra-incălzită și creștere economică mai redusă, în state predominant roșii, unde condițiile sunt diferite (sau sunt cu doi pași în urma disfuncțiilor acestora). Așa au devenit multe orașe din Texas, albastre, așa a devenit Nevada, din stat puternic republican, un stat competitiv, la fel și Arizona.


6⃣ Dupa acest spectacol electoral, ce urmează până la Convenția din vară?Până în vară, va trebui să asistăm la lupta dintre Sanders și Biden, cu alți contracandidati care se agită pentru un exit profitabil. În mare parte, am descris scenariile, însă pot fi elemente care să ducă la schimbarea radicală a discursului și temelor alegerilor democrate. S-ar putea ca epidemia de coronavirus să devină un subiect politic, fie de sine stătător, fie ca o discuție mai amplă la calul de bătaie preferat al democraților, sistemul de sănătate (oportunitate de front unit în fața lui Donald Trump). S-ar putea, de asemenea, ca situația nefastă din punct de vedere fiscal, a unor state cum ar fi Illinois (sau teritoriul Puerto Rico) să precipite un scandal, poate legat de neplata pensiilor funcționarilor publici, a pompierilor, polițistilor, profesorilor (grupuri influente electoral), care să devină subiect de dezbatere. Nu este exclusă producerea unui dezastru, ca incendiile forestiere din California sau aproape-dezastrul de la barajul Oroville din California și să devină un punct de diferențiere între candidați. Nu trebuie uitat faptul că, scopul lor nu este doar să fie aleși, ci să pună bazele unei prezențe la vot însemnate a alegătorilor pentru a-l bate pe Trump. În America, sondajele cu privire la susținerea unui politician, sunt vicitate de realitatea diferențelor în prezența la urne, care sunt determinate și de specificul diferitelor grupuri, de evenimente curente, dar și de percepția alegătorilor, cum că acele alegeri vor fi relevante și transformatoare, nu doar "business as usual". De aceea, alegerile din 2016 au înregistrat prezență record în alegerile primare republicane și apoi în alegerile naționale. Astfel, democrații sunt mai numeroși ca partid decât republicanii, dar au o prezență la vot mai incertă, în timp ce votanții republicani sunt mai bine organizați și te poți baza pe ei să voteze. State cum ar fi Texasul, ar fi devenit, de mult timp, democrate (fiind deja cu majoritatea natională în minoritate), dacă republicanii nu ar avea prezența la vot semnificativ mai mare, de la o alegere la alta, decât grupurile care votează, în principal, pentru democrați, mai ales grupurile latino-americane, care sunt notabile prin indiferența lor față de procesul politic și prin prezența redusă la urne.


Exista posibilitatea ca democrații să încerce să distragă atenția de la incercările candidaților de a caștiga diferite grupuri prin promisiuni și retorică potențial agravante pentru alte grupuri, prin încurajarea unui alt scandal mediatic legat de Trump, după dezamorsarea impeachment-ului și a Ukrainegate. 7⃣ Ar putea ajunge Joe Biden Președinte al SUA și l-ar putea bate pe Donald Trump în alegerile din noiembrie?

În acest moment, nu. Trump a reușit performanța de a ieși mai puternic din luptele menite să îl răneasă, chiar dacă partidul republican riscă să sufere. Pot fi anumite evenimente care să schimbe situatia și să-i aducă un impuls lui Biden, dar toate elementele sunt cu dublu tăiș. Spre exemplu, coronavirusul deja a întrerupt cel mai lung "bull market" din istoria SUA, însă performanța economică este încă bună, iar salariile celor mai vulnerabile grupuri continuă să crească prin înjumătățirea migrației legale în cursul anului trecut și prin politici pro-business. Dacă, însă, va exista o recesiune mai puternică, provocată de coronavirus, avantajul principal al lui Trump (și al oricarui Președinte în exercitiu) se va evapora. În același timp, o criză coronovirus poate să reducă prezența la urne a populației, de teama noilor infecții, caz în care republicanii vor fi avantajați de fidelitatea propriului grup. De asemenea, rezultatul alegerii depinde foarte mult de capacitatea lui Joe Biden de a convinge afro-americanii să îl voteze. Bernie Sanders are o susținere foarte slabă în rândul lor, ceea ce explică și succesul în South Carolina al lui Biden (care este susținut prezumtiv și de Barack Obama). Dacă revenim la 2016, observăm că unele dintre statele pierdute de Hillary Clinton la mustață, ar fi fost caștigate dacă prezența la vot a afro-americanilor ar fi fost la fel de mare ca în timpul campaniilor lui Barack Obama. Ei nu au rezonat cu Hillary Clinton și, deși sunt 95% de partea democraților, populația afro-americană este, în mare parte, conservatoare din punct de vedere social și alienată de inovațiile sociale cu care partidul a ajuns să fie asociat. Niciun republican nu i-a câștigat în ultimele decenii, însă va fi o victorie pentru Trump să îi convingp să stea acasă în ziua alegerilor (lăsând la o parte faptul că Trump, în mod hilar, are cea mai mare susținere din partea afro-americanilor și latino-americanilor a oricărui președinte/candidat republican, în ciuda eforturilor considerabile depuse de George W Bush sau de Mitt Romney să îi câștige). 8⃣ Cum se reașează apale pe scena politică din SUA după acest Super Tuesday?Nu putem spune decât după Convenție. Joe Biden este candidatul prezumtiv, dar mai pot fi surprize pe parcurs, iar democrații și-au viciat singuri armonia internă prin politica facționalistă pe care au dus-o și prin eșecul în a promova talente tinere în partid, care să asigure și continuitate. În timp ce republicanii aveau un Paul Ryan (retras momentan), omologul lui era septuagenara Nancy Pelosi. Chiar dacă pare că democrații au niște politicieni tineri și vizibili (Ilhan Omar, Alexandria Ocasio Cortez), ei sunt de fapt, avangarda unei mișcări de preluare a partidului de la garda veche, nu o tranziție pașnică de putere, plănuită de bătrânii partidului, ca la republicani (vizibilă și la nivelul regulilor republicane de limitare a numărului de ani în care se poate sta în comisii congresionale, ca să le dea și altora șansa să acumuleze experiență). AOC si Ilhan Omar au înfrânt puteri tradiționale ale partidului la nivel local, cu mașinării politice bine puse la punct, bazându-se pe agende extremiste în care nu doar republicanii, ci și propriul partid reprezintă o problemă (pe problema Israelului, spre exemplu). Ilhan Omar a înfrant-o pe Phyllis Khan, arhitectul așezării refugiaților somalezi în Minnesota și a propulsat-o spre putere, iar Alexandria Ocasio Cortez la înfrânt pe Joe Crowley, care s-a plâns după alegeri, în mod memorabil, că nu e vina lui că este alb. 9⃣ Aceste alegeri primare democrate au și un efect extern? Care e acela?Există și un efect în afara granițelor. Americanii sunt mereu surprinși de cât de multe știe lumea despre ei și cu cât interes sunt urmărite alegerile lor, chiar și cele la nivel sub-național, în condițiile în care mentalitatea de centru imperial promovează ignoranța și clișeul în cunoașterea lumii. Așa cum a reieșit și din scandalul plăților către Fundatia Clinton din partea unor state cum ar fi Arabia Saudita, Qatar, dar și Irlanda și Norvegia, statele lumii au un interes în lobbyul pentru acces la politicieni, exploatând zona gri dintre lobby și corupție. Ele sunt interesate să vadă cine ar putea să îl bată pe Trump, ce politici ar putea să fie normalizate la nivelul partidului democrat și ce va însemna chiar și un ciclu electoral eșuat pentru viitoarea cursă prezidențială, care va fi informată de legaturile, datoriile și strategiile dezvoltate și testate în această perioadă. Un exemplu foarte bun este distanțarea graduală a democraților (partidul preferat de evreii americani!) față de Israel și interesele Israelului, vizibilă mai întâi la nivelul universităților și studențimii, apoi la nivelul challengerilor locali și a declarațiilor pe social media, apoi la nivelul unor alegeri statale, urmate de cele naționale, iar apoi prin gestul lui Obama față de Netanyahu, de a nu folosi veto-ul american pentru a bloca o rezoluție de condamnare a Israelului pe problema palestiniană, chiar înainte de a i se încheia mandatul, și adusă în faza prezentă de o recoltă de congresmeni juniori vocal anti-Israel (Ilhan Omar și altii) și de un candidat prezidențial, care îngâma formulele rituale de susținere a Israelului la televizor, dar care nu are și nu a avut vreodată convingeri puternice în domeniu (Bernie Sanders).


În mare, lumea vede la americani o criză a clasei politice, în care liderii sunt din ce în ce mai slabi și provinciali (a se observa lipsa de discuții pe politica externă în alegerile primare democrate), Congresul este din ce în ce mai marginalizat în afacerile reale ale statului, iar încrederea natională în instituțiile americane este din ce în ce mai mică, ceea ce duce la polarizare extremă și politici în toate domeniile care sunt contestate, nu doar pe linii ideologice sau practice, ci mai ales pe cele de animozitate personală și tribală, ducând la incertitudini în formularea și implementarea de strategii și angajamente pe termen lung din partea americanilor. 🔟 Care a fost tipologia discursurilor candidaților si conteză că cei care au făcut un pas în spate, s-au aliniat în spatele lui Biden?Contează foarte mult alinierea candidaților eșuați în spatele unui "uns al Partidului", pentru că, punctul culminant al unei Convenții Democrate este momentul în care delegații care s-au pronunțat pentru candidații eșuați, se angajează să îl susțină pe candidatul ales de întregul partid. Candidații eșuați, fac apel la susținătorii lor (în general, grupuri discrete ale unui electorat "feliat ca salamul de Sibiu") să își transfere susținerea către candidatul comun, iar acest transfer se face nu doar prin mesaje politice sobre, ci și emoționale.


Joe Biden nu este candidatul pe placul aripii ascendente, radicale a Partidului Democrat. Este un alb bătrân și privilegiat, care stă în Congres dinainte să se nască marea majoritate a activistilor partidului și care a fost un om al vremurilor sale, cu perspectivele normale pentru acele vremuri, inclusiv poziții standard pe Civil Rights, desegregare și drepturile minorităților sexuale. Bagajul respectiv îl va bântui în atmosfera revoluționară a Partidului, așa cum, în 2016, Hillary Clinton a fost atacată de mișcarea Black Lives Matter pentru susținerea, în anii 1990, a politicilor de ordine și încarcerare agresivă, pe care însăși comunitatea de culoare le cerea din partea lui Bill Clinton. Joe Biden este un candidat care ar putea să-i recomforteze pe moderații Partidului Democrat din SUA, inclusiv pe cei din minoritățile etnice, care vor un candidat cu care se simt în siguranță și cu care s-au obișnuit (Uncle Joe). Cu toate acestea, nici Biden nu a putut scăpa de nevoia de a-și radicaliza discursul. Nefiind, însă, crescut și format în acest mediu, în care regulile se schimbă de la o zi la alta, iar activiștii se folosesc de social media ca o portavoce pentru poziții din ce în ce mai extreme, Biden dă impresia desăvârșită, a unui strain care încearcă să învețe limba locală, iar gafele sale fac deliciul opoziției.

  • Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier