• Alexandru Marin

Românul e prea simplu pentru cultură


Sursă: https://www.wall-street.ro/articol/Marketing-PR/182952/premiera-carte-scrisa-timp-de-44-de-ani-de-un-taran-roman.html#gref

Românul e prea simplu pentru cultură. Românul e prea simplu și pentru educație. Românul e prea simplu pentru orice e mai puțin simplu, adică complex. De-a lungul câtorva mii de ani, acest topos în care ne-am născut și-a dovedit în repetate rânduri sterilitatea.


Românul își trăiește autosuficiența zilnic. El nu poate să își formeze acel simț pentru sofisticat, pentru complex sau pentru progres. El îi are pe Dumnezeu, Becali, PSD, Antena 3, Capatos, Vulpița, Mandachi, câțiva intelectuali de mâna a doua, Țuțea&co. și rudele din afară. Acesta e nivelul. Atât a putut să producă acest spațiu carpato-danubiano-pontic plin de resurse naturale, dar foarte sărac în resurse intelectuale. Noi suntem simpli, oameni buni, necombativi, fără obiective. Cu alte cuvinte, cu noi sau fără noi, existența ar fi aceeași.


Suntem asimptotici la progres, asimptotici la orice înseamnă dezvoltare. Dormim în pace, vorba lui Eminescu, istoria ne ocolește și suntem periferia prin excelență a unui sistem global ultracompetitiv.


Noi suntem țărani. Toată simplitatea acestui popor la asta se rezumă. Fie că trăim la sat sau la oraș, noi tot țărani rămânem pe măsură ce lucrurile evoluează. Țărani racordați la câteva trenduri globale prin care încearcăm să ne diferențiem la nivel individual. Săraci și cu spiritul și financiar, dar cel mai important, simpli, inocenți, infantili.


Acum câteva zile, o domnișoară din tânăra generație (nu avea mai mult de 25 de ani) încerca să îmi explice că numărul 40, aproximativ câte zile va dura carantina, e compus, de fapt, din 20 plus 20, adică exact numerele care formează anul în care ne aflăm și, totodată, că numărul 40 are o rezonanță biblică extrem de puternică care explică cumva ceea ce trăim noi acum (Exodul a durat 40 de zile, Potopul a durat 40 de zile, 40 de zile de post în deșert etc.). În acel moment, creierul meu a rămas perplex. Pur și simplu, nu mai puteam raționa. Eram blocat.


Cu alte câteva zile în urmă, un universitar ne certa că am uitat că s-au împlinit 102 ani de la Unirea Basarabiei cu România și că nu ne mai pasă de însemnătatea istorică a acestui fapt măreț. Creierul meu s-a blocat din nou pentru câteva minute, neputându-mi explica cum, în actualul context, asta ar putea reprezenta ceva relevant.


Un alt domn, ne explica în mediul online cum e cu conspirațiile care sunt, de fapt, realități cărora nu le dăm atenție și cum Putin, chinezii și alți câțiva au pus la cale acest scenariu al pandemiei.


Nu cred că mai are rost să vă spun ce se discută pe grupurile asociațiilor de la blocuri, de mămici, tătici, bunici și alte grupuri, unde întâlnești prototipul românului de clasă medie, cel care, se presupune, că ar rebui să aibă un nivel mediu de inteligență.


Unde vreau să ajung cu aceste exemple? La faptul că românul mediu este nici mai mult, nici mai puțin decât un țăran semi-emancipat cu câțiva neuroni, blocat într-o mentalitate ancestrală, toate acestea grefate pe un fond digital care aparent îl fac mai deștept și mai interesant.


Orice urmă de speranță în vederea dezvoltării reprezintă o jignire imensă pentru cei puțini la număr care încă mai gândesc pe aici.

0 afișare
  • Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier