• Marin C. Alexandru

Realități cosmetizate


Source: https://www.bfi.org.uk/news-opinion/news-bfi/lists/10-great-films-set-swinging-60s

Tot aud oameni care, după ce au mers în vacanțe pe alte continente, la festivaluri de tip Neversea, Electric Castle, Untold etc. sau au petrecut un simplu weekend în natură, spun că se simt mai liberi. Este cel mai artificial tip de libertate pe care aș putea să mi-l închipui vreodată. Ai nevoie de context, de factori externi sau de circumstanțe motovaționale pentru a te simți liber sau în elementul tău? Eu cred că nu. E fals să crezi asta. Dacă știi să îți consolidezi libertatea, ești și te simți liber (aproape) tot timpul. E atât de multă disonanță între el/ea din timpul jobului sau al vieții de zi cu zi și el/ea din vacanță. Exprimări libertariene în cel de-al doilea context, lucruri nebunești pe care nu le-ar fi încercat niciodată în primul, avânturi vitaliste care denotă atât de multă falsitate și falsificare personală.

Libertatea este interioară, în primul rând, aceasta fiind o chestiune asumată. Apoi, este, evident, exterioară, prin adaptarea la presiunile sociale, la determinismul cultural, la factorii coercitivi presupuși de sistemul politic etc. Echilibrarea dintre cele două planuri creează un individ stabil: intelectual, emoțional, spiritual. Nu, nu o persoană moderată, nu o persoană conservatoare, nu o persoană old school; ci o persoană care cunoaște și se cunoaște.

Pentru mine acest individ a trebuit să fie mutat mai degrabă în planul dezirabilului decât în cel al normalității. Ce înțeleg prin polivalentul normalitate? Asumare și responsabilitate față de propria persoană care ulterior creează o echilibristică armonioasă cu lumea. Nu sunt profet și nici nu fac inginerie socială sau designul omului nou; ceea ce vreau să spun este că falsificarea la care aderă foarte mulți oameni din societatea globalizată contemporană este o negare de sine, un faliment intelectual și o brutalizare violentă a spiritului - imbecilizare și post-gândire. Antonio Gramsci spunea că riscul cel mai mare în societățile democratice apare atunci când instituțiile culturale sunt distruse. La acest lucru suntem martori acum, cu toții. Vedem tineri și oameni din toate categoriile de vârstă distruși emoțional, vicioși, dependenți de diverse lucruri sau oameni, incapabili de a-și gestiona propria viață. Stau și mă întreb, oare mai vedem oameni sau doar obiecte?

Șocul post-vacanță, post-festival sau post-weekend în natură nu ar trebui să existe (iertați-mi normativismul). De ce? Pentru că așteptările noastre sunt prea mari de la lucruri mici și evident, conform principiului proporționalității, dezamăgirile vor fi pe măsură. Au ajuns însă să ne placă atât de mult realitățile cosmetizare, încât orice element al realului observabil a devenit brutal, intruziv, presant. Învățăți să gândim la extreme (fie libertarian, fie sclavagist), ratăm tocmai mijlocul, moderația de a fi tu însuți/însăți, pendulul care din când în când se poate opri fix la mijloc sau la fără un sfert.

Așa cum spunea C. Jung: ''I am not what has happened to me. I am what I choose to become''.

#Cultura #General #Stiri #Cunoastere #Filosofie

0 afișare
  • Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier