• Marco Badea

(Op-ed) Oana Popescu Zamfir - Confuzia stat polițienesc vs. stat cu poliția și armata pe străzi


photo source: https://www.facebook.com/mapn.ro/

E simplu: când se instituie starea de urgență, pentru ca e o situație de război/ calamitate/ similară, NU mai funcționează principiile uzuale. Se suspendă sau se pot suspenda o serie de drepturi și libertati. De ce? Pentru că gestionarea situației urgente și grave nu permite timpii de digestie prelungiți caracteristici democrației, cu dezbatere, etc. Autoritățile și instituțiile de forță capătă putere disproporționată față de cea pe care o au în vremuri normale. E exact ca la razboi: comandantul ia decizia și speră să fie cea corectă. Dacă e, bine, dacă nu e - ghinion! (vorba comandantului suprem). În vremuri de război, despre asta e vorba: despre delegarea totală a deciziei către lanțul ierarhic. Și speranța că oamenii în poziție de decizie sunt cei potriviți și vor lua cele mai bune decizii posibile - under the circumstances. Nu mai e un mecanism instituțional, unde ai separarea puterilor, punerea în transparență, consultarea, dezbaterea, procese deliberative, etc. Ai adesea un proces deliberativ de cateva secunde, care are loc în capul comandantului: îi trimit pe ai mei, posibil ca să moară, dar jucându-ne unica șansă să câștigăm? Sau nu le risc viața, ca e mai probabil să pierdem? Și apoi ordinul. Atât e procesul democratic și deliberativ.

Știu că nu vă place. Nici mie. De-aia ne dorim cu toții să trăim în vremuri de pace, și nu de război sau calamitate. Numai că uneori scenariile alea pentru care ne pregătim teoretic, ca să NU se întâmple, chiar se întâmplă. Ăsta e unul dintre ele. În care ne dorim, pare-se, ca statul să ne protejeze. Ei bine, definiția statului național rămâne, până una, alta, monopolul asupra instituțiilor de forță și capacitatea de a controla teritoriul și populația. Desigur, statul de drept este în același timp garantul drepturilor și libertăților cetățenilor. De aceea un stat democratic nu va căuta să utilizeze starea de urgență pentru a face abuz de forță, nici măcar temporar.

Nu avem în acest moment niciun abuz de forță în România. Imaginea armatei pe străzi vă lezează sensibilitatea? Pai poate vă gândiți de ce a fost necesară prezența ei. Vi se pare că suntem o nație de nemți disciplinați? Asta nu înseamnă că ne împușcă nimeni. Armata nu vine în treizeci de variante de prezentare, pe roz, pe bleu, în pas de vals sau de tango. Odată ce autoritățile civile au cerut sprijinul armatei, aceasta intră în rutina exersată: evident că vine cu transportoarele din dotare, ca n-au și Fiat 500 roșu pentru cazuri mai delicate; vine cu armamentul din dotare, ca n-au și pistoale cu apă. Nu e armament de război, calmați-vă, n-o sa fie nimeni mitraliat în Piața Universității. Dar nici n-o să demonteze armamentul de pe transportoare, n-o să-l vopsească mai atrăgător, ca să nu semene cu imaginile pe care le vedeți voi în filme și jocuri video (btw, dacă ați văzut echipament militar DOAR în jocurile video și în filme, e bine să nu vă pronunțați prea grăbit cu privire la ce fel de armament e ăla, ce fel de echipament, samd. Nu orice arată a Rambo e Rambo!). Vin cu ele ca să intimideze, da, că pentru asta sunt pe stradă: ca să îi facă pe idioții care zburdă pe stradă să priceapă ca e groasă! Desigur, în alte condiții, în care apelurile guvernului ar fi fost luate în serios, nu ar fi fost nevoie de acest show of force. Ce să vezi, în România e nevoie!

Repet: nu e cu nuanțe. Nu e cu checks and balances. Nu e cu parliamentary oversight. Armata primește ce drepturi și atribuții se decide să primească - în limitele impuse de Constituție (nu pot fi afectate drepturile fundamentale). Pot fi arestate persoane fără proces. Pot fi rechizionate bunuri private, inclusiv companii. Instituțiile civile pot intra în subordinea armatei. E înspăimântător? Exact! De aceea e o stare excepțională! De aceea un stat democratic, repet, va căuta să impuna astfel de masuri doar proporțional, treptat și în interiorul ordinii constituționale. Nu am vazut până acum derapaje în România. Pot apărea? Desigur. De aceea, dacă tot stați acasă, cu ochii în televizor și internet, fiți vigilenți! Dar să te revolți că e armata pe străzi, în sprijinul ordinii și sănătații publice, e culmea stării de "entitlement" în care trăim cu toții de decenii în spațiul occidental: iluzia că lucrurile astea de care ne-am bucurat până acum (confort, democrație, libertăți, consumerism, prosperitate) sunt "for granted" și doar n-o să ni se întâmple nouă ce li se întâmplă la "aia" din lumea a treia.

Pentru conformitate cu mantra drepturilor individuale: preceptul fundamental este că libertatea ta se termină acolo unde începe libertatea mea. Dacă tu nu înțelegi chestia asta și libertatea mea trebuie apărata de tine cu forța, atunci statul, care are misiunea să ne asigure la toți libertatea, trebuie să intervină și să mă protejeze de tine. Deci dacă nu înțelegi să stai în casă și mă pui pe mine și pe mama mea și pe mama ta și pe toata lumea în pericol, o să iasă armata pe stradă ca să stai tu în casă. Nu-ți place peisajul, ești prea sensibil pentru asemenea imagini? Nasol, trebuia să stai în casă de la bun început și atunci n-ar mai fi fost necesar! Să știi că nici mie nu-mi place; dar mă simt mai în siguranță.

Ai sesizat vreun abuz de putere? Raportează-l! Ți-e teamă ca s-ar putea întâmpla un abuz de putere? Fii vigilent. În rest, bagă-ți ideea asta în cap: e stare de urgenta, i.e. de calamitate (sau mai precis: e stare de urgență ca să nu fie stare de calamitate). Nimic nu e normal. Coronavirusul își cere scuze că ți-a tulburat zenul.

Oana Popescu Zamfir este analist de securitate și politică externă, expert în afaceri europene și director al GlobalFocus Center Romania.

  • Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier