• Marco Badea

(Op-ed) Antonia Pup: Ce n-o să vă spună nimeni despre creșterea salariilor profesorilor

În punctul de față, îmi asum că sunt printre puținele persoane care vizualizează problema salariilor profesorilor mai mult drept o problemă politică decât una socială și am să explic și de ce. La finalul acestei zile mult prea tumultoase pentru Educație, într-o perioadă critică pentru sistemul educațional, sper că o să rămânem cu discernământul la purtător și să avem încă abilitatea de a vedea cu ochi limpezi ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Teza de la care voi porni este următoarea: problema salariilor profesorilor, care trebuiau majorate începând cu 1 septembrie 2020, ilustrează incompetența Guvernului Orban de a reprezenta un cabinet demn, iar celelalte false motive își pierd din relevanță de îndată ce recunoaștem acest lucru. Educația poate să continue și fără această creștere salarială, prevăzută într-o Lege care nu face altceva decât să contribuie la menținerea status quo-ului educațional, care s-a dovedit a fi un dezastru. O spune rata analfabetismului funcțional și cercetătorii pe care țara noastră îi contractează pentru conturarea unor politici educaționale eficiente. Problema este faptul că suntem guvernați de oameni care nu își asumă principiul răspunderii publice și nu au pic de moralitate, pentru că dacă ar fi avut, ar fi urmărit exact două scenarii de lucru din momentul în care au realizat proiecția bugetară pentru anul 2020:

photo source: Antonia Pup via Facebook.com 

Ar fi conștientizat faptul că vorbim de o măsură nesustenabilă, în conformitate cu indicatorii de proiecție, și că sistemul de salarizare în educație are nevoie de reformă. Și-ar fi asumat public că nu vor putea crește salariile profesorilor începând cu septembrie 2020 și ar fi suportat consecințele, gândind un nou mecanism de creștere salarială raportat la performanța cadrelor didactice, cu fonduri în plus pentru profesorii care predau în mediul rural și cadrele didactice care lucrează cu elevi cu dizabilități și/sau cerințe educaționale speciale. Scenariul ar fi fost fezabil doar dacă Partidul Național Liberal nu ar fi votat această lege și nu ar fi fost promulgată, poate și dacă domnul Iohannis nu ar fi făcut parade cu grija sa pentru profesori și grija sa față de proiectul România Educată, care are prevăzut un obiectiv privind Profesionalizarea carierei didactice. Inconfortabil din punct de vedere electoral, însă un scenariu care ar fi demonstrat viziune și moralitate, mai ales dacă actualul Guvern ar fi gândit un mecanism de creștere care să fie echitabil și care să susțină indicatorii de performanță enumerați anterior. Guvernanții au preferat să promită în gol și să se agațe electoral de o măsură pe care știau că nu o puteau onora. Nu îmi dau seama, totuși, dacă este vorba de iresponsabilitate sau de stângăcie; În momentul realizării proiecției bugetare și a proiectului de lege pentru care și-au asumat răspunderea, Ludovic Orban, împreună cu Florin Cîțu și cu Monica Anisie ar fi adresat un mesaj ferm națiunii: vom crește salariile profesorilor începând cu 1 septembrie 2020, conform Legii 153/2017, iar pentru a ne asigura că vorbim de o investiție în educație, vom adopta o politică guvernamentală anti-meditații. Vom monitoriza aplicarea codului cadru de etică pentru personalul didactic, în care este stipulat foarte clar faptul că profesorilor le este interzis să facă meditații cu elevii de la clasa unde aceștia predau. Orice astfel de curs în particular va trebui declarat și impozitat – vom manifesta zero toleranță la încălcarea Legii și a principiilor. Este un prim pas pe care îl facem pentru profesionalizarea carierei didactice. După, puteau pune chiar și un #RomâniaEducată, pentru că oricum o fac, dar degeaba;

Amânarea creșterii salariale în conformitate cu Legea 153/2017 pentru dotarea tuturor cadrelor didactice cu laptopuri și tablete, dar și alte echipamente necesare proiectării resurselor educaționale digitale, care vor ajunge la profesori nu mai târziu de sfârșitul lunii august. Pe scurt, aplicarea Legii 109/2020, care prevede asigurarea accesului la educație în mediul digital pentru toți elevii și toți profesorii, care depun o cerere în acest sens. Nu sunt adepta trocurilor legislative (ar reprezenta un precedent periculos să amâni aplicarea unei legi pentru aplicarea altei legi), însă sunt convinsă că Ludovic Orban ar fi putut găsi o soluție astfel încât populația ar fi uitat de creșterea salarială și ar fi simțit cu adevărat că au în fruntea țării un lider căruia îi pasă de Educație, care realizează alianțe și mizează pentru solidaritate între grupurile sociale implicate în ceea ce ar trebui să reprezinte redeschiderii Școlii cu Ș de tipar. În schimb, premierul României a decis să își promoveze statutul de neprofesionist și arogant în momentele cele mai grele pentru Educație, momente care au adâncit faliile deja existente între beneficiari și autorități, comparând majorarea salariilor cu licorile întâlnite la cârciumă. Recapitulare și concluzii de etapă:

Partidul Național Liberal (PNL), aflat la guvernare, a girat Legea 153/2017, votând-o, înainte de a ajunge la guvernare, recunoscând-o și promițând că o vor implementa;

Folosind totuși stindardul România Educată, Guvernul nu a adoptat nicio măsură reală pentru profesionalizarea carierei didactice, a promovat, declarativ, salarizarea pe bază de performanță și indicatori prin care acest proces să se deruleze echitabil, însă nu a transmis nici măcar un mesaj în acest sens, nu a avut o inițiativă legislativă în acest sens; Vă convine sau nu, profesionalizarea carierei didactice nu se poate realiza doar prin creșteri salariale, fie ele anuale sau chiar semestriale. Este nevoie de repere metodologice, de formare inițială și continuă de calitate, de resurse educaționale calitative, disponibile gratuit, de laptopuri și instrumente care să permită proiectea acestor resurse în mediul digital. Paradoxal (sau nu), nu am văzut lumea atât de agitată când era Legea 109/2020 în Parlament pentru votul decisiv, nu am văzut profesorii să se zbată pentru formare în timpul vacanței de vară cum o fac pentru creșterile salariale. Aș vrea să văd reprezentanții sindicatelor din școli cum trag directorii de mâneci să inițieze demersuri pentru creșterea burselor școlare sau renovarea clădirilor, cu la fel de mult patos, dacă se poate;

Avem nevoie de o reformă structurală în ceea ce privește salarizarea profesorilor, astfel încât nu vom stagna la coada clasamentului Uniunii Europene și la acest capitol. Cadrele didactice trebuie susținute să performeze, să predea centrat pe nevoile elevului, să valorifice potențialul tuturor beneficiarilor primari ai educației, cred cu tărie că această meserie trebuie să reprezinte una dintre cele mai bine plătite din România. De asemenea, avem nevoie de o politică națională serioasă pentru a opri corupția mica din școli, pentru a monitoriza implementarea codului de etică pentru personalul didactic, pentru a opri inechitățile cauzate de profesori care își fac adevărate școli paralele în sufragerie, contra cost;

Educația poate să continue și fără această majorare a salariilor profesorilor, care ar fi fost făcută, la fel ca multe alte măsuri din învățământ, după ureche și fără criterii care să stimuleze performanța. Totuși, Educația nu poate să continue cu asemenea lideri neasumați și lipsiți de viziune, care se ascund sub bancă atunci când vine vorba de asumarea unor decizii, care încalcă legile girate tot de aceștia, care au o retorică anostă și depășită și o totală lipsă de curaj.

NOTĂ: Antonia Pup este absolventă a Colegiului Național Pedagogic "Carmen Sylva" din Timișoara și a ocupat funcția de președinte al Consiliului Național al Elevilor în mandatul 2019-2020. Este pasionată de pedagogie incluzivă, economie, inteligență artificială pentru eficientizarea sistemelor publice, securitate globală, geopolitică și scrie pe blogul său despre sistemul de educație din România.

654 afișare
  • Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier