• Aurelian D. Mohan

Mitul alegerilor în două tururi

Actualizată în: Apr. 29


Photo source: caleaeuropeana.ro

Majoritatea dezbaterilor publice sunt influențate de afecte. În contextul menționat, trebuie să evaluăm cu grijă multiplele argumente expuse de diverși formatori de opinie pentru a putea identifica validitatea acestora.

O discuție cu un înalt nivel de tehnicitate - precum cea despre alegerea primarilor în două tururi - a fost la rândul ei parazitată de emoții; este vorba, mai precis, despre un puternic sentiment îndreptat împotriva unei anumite formațiuni politice. În ciuda faptului că poziționarea ideatică în cauză (care defavorizează vădit formațiunea politică sugerată) este pe deplin justificată, consecințele combinării acestui tip de afect cu dezbaterea publică referitoare la sistemul electoral nu sunt salutare dezvoltării statului român.

Atenție! Acest articol nu este o apologie mascată a vreunui partid politic. Este apologia analizelor realizate de experți și are intenția de a aduce în prim-plan modul eronat în care ne raportăm la anumite idei; în cazul de față, este vorba despre ușurința cu care acceptăm o propunere (id est, modificarea legii electorale) deoarece suntem convinși - fără să fi cercetat înainte - că va afecta iremediabil și, implicit, va arunca în derizoriu indivizii / organizația care reprezintă un real obstacol în calea dezvoltării statului (în principal, dezvoltarea și perpetuarea statului de drept).

Reprezintă oare alegerile în două tururi un element capabil a spori nivelul reprezentării democratice?


Pot acestea să faciliteze progresul societății românești?

Pentru a oferi un răspuns argumentat trebuie să evităm o abordare maniheistă: partidul X este eminamente bun, iar partidul Y este eminamente rău. În caz contrar, nu poate exista o analiză obiectivă! De ce? Pentru că vom considera - din capul locului - elementele / fenomenele / poate chiar sistemele de vot care favorizează partidul X ca mecanisme / structuri dezirabile, bune de aplicat, iar elementele / fenomenele / sistemele de vot care favorizează partidul Y ca mecanisme pernicioase.


Nu în acest fel operează un politolog când evaluează un sistem de vot.

Ce sistem de vot avem acum în contextul alegerilor locale?


Vom analiza cu precădere alegerea primarilor, întrucât aceasta este componenta care stârnește un grad mare de interes în cadrul societății românești.


În prezent se folosește un sistem de vot care se numește, în engleză, first-past-the-post (FPTP). Cu alte cuvinte, candidatul cu cele mai multe voturi în urma scrutinului este ales pentru funcția de primar. Vorbim aici de obținerea unei majorități simple. FPTP se remarcă prin (1) simplitatea inerentă (este vorba de un singur tur de scrutin, iar alegătorul trebuie doar să pună ștampila pe candidatul preferat), (2) prin tendința de a încuraja anumiți candidați să propună măsuri de public policy care transcend limitările ideologice (id est, propuneri care sunt pe agenda diverselor grupuri din societate) pentru a putea atrage un sprijin lărgit, dintr-un bazin electoral cât mai mare, și prin (3) avantajul pe care - cel puțin teoretic - formațiunile politice mari îl au prin abilitatea lor de a contura propriului candidat un nivel ridicat de popularitate prin intermediul structurilor de partid [Sursa 1]. În contextul generat de (3), dacă un partid politic de mici dimensiuni nu propune / identifică un candidat charismatic, cu popularitate mare, șansele de a atrage multe voturi sunt relativ scăzute.


Sistemul FPTP - la fel ca în cazul altor sisteme de vot - are dezavantajele sale, însă nu toate își păstrează validitatea când vorbim de alegerile locale. Enumerăm următoarele dezavantaje ale sistemului FPTP cu aplicabilitate în cazul alegerilor locale:

a) se poate considera că FPTP conduce la „pierderea” unui număr relativ mare de voturi („wasted votes”); prin voturi pierdute / wasted votes se înțelege totalitatea voturilor care NU merg către alegerea per se a unui candidat (id est, voturile ce sunt acordate candidaților care nu obțin funcția de primar, Sursa 3);


b) încurajarea unei legături precare între electorat și candidați (candidații partidelor mari sunt interesați de soarta electoratului doar în preajma scrutinelor electorale) - dacă candidatul în cauză aparține unei formațiuni politice bine dezvoltate, cu o lungă tradiție de victorii electorale în respectiva localitate (acesta fiind un „local fiefdom”, în română, un fief local al partidului respectiv), el va avea puține motive pentru care să mențină o activitate bogată la nivel local; cu alte cuvinte, candidatul susținut de partidul care controlează fieful, va reacționa mai greu la schimbările de opinie din spațiul public întrucât mare parte a „capitalului politic” este generat de formațiunea politică [Sursa 3];


c) FPTP conturează, în general, ceea ce în literatura de specialitate este numit sindromul celui mai acceptat candidat [Sursa 3 - 'most broadly acceptable candidate' syndrome]; cu alte cuvinte, partidele aleg - în majoritatea cazurilor - un candidat capabil a atrage simpatia unui număr cât mai mare de votanți, fapt ce conduce la marginalizarea reprezentanților anumitor minorități etnice. Situația este similară în cazul femeilor: structurile partinice dominate de bărbați vor nominaliza cu foarte mare greutate (în unele situații nu se întâmplă deloc sau doar foarte rar) o femeie care să devină noul lor candidat în scrutinul pentru primărie.


d) sistemul în cauză favorizează votul strategic, id est, alegătorii vor prefera - în multe situații - să voteze pentru alt candidat, nu pentru cel preferat, întrucât doar atunci au posibilitatea să evite efectul adus în prim-plan la punctul a); votul alocat candidatului preferat este denumit „vot sincer” (sau vot expresiv după unii autori, Sursa 6).


e) un sistem de vot precum FPTP încurajează fenomenul denumit „vote splitting” sau „the Spoiler effect”: voturile care în mod normal ar merge către candidatul cel mai bine cotat se împart între acesta și alt candidat în momentul în care cel din urmă împărtățește multe dintre caracteristicile celui dintâi; mai precis, o „clonă” întrodusă în cursa electorală poate ajuta un candidat mai slab cotat în comparație cu front-runner-ul (cel mai puternic candidat) să câștige scrutinul respectiv. Clona este utilizată pentru redirecționarea unei părți din voturile front-runner-ului către un candidat (adică clona) care nu are șanse reale de a câștiga alegerile; scopul este doar modificarea raportului de forțe.


Observație: În ciuda faptului că o parte dintre specialiști consideră că în FPTP scrutinele electorale gravitează în jurul primilor doi candidați, trebuie să avem în vedere faptul că prezența candidaților slab cotați poate influența radical soarta unui scrutin; de exemplu, în cadrul Alegerilor Prezidențiale din S.U.A., din anul 2000, candidatul Ralph Nader a obținut 3% din statul Florida, destul încât să împingă balanța în favoarea lui G. W. Bush [Sursa 6, pag. 1622].

Ce schimbări se doresc a fi realizate?


Intenția celor aflați la guvernare este înlocuirea FPTP cu un sistem care se numește, în engleză, Two Round System (iar variațiunea propusă pentru alegerea primarilor se intitulează majority-runoff system, Sursa 2). Acesta se remarcă prin - așa cum sugerează numele - două tururi de scrutin; un candidat poate fi ales primar doar dacă, în primul tur, obține o majoritate absolută a voturilor valid exprimate (id est, peste 50% din totalul voturilor valid exprimate). În situația în care niciun candidat nu îndeplinește acest criteriu, se mai organizează un scrutin între primii doi candidați clasați în funcție de numărul de voturi valid exprimate.


Unul dintre efectele inevitabile ale acestui sistem (de tip majority-runoff; această notă este importantă întrucât regulile privind turul al doilea pot varia) ar fi următorul: rezultatul este într-adevăr majoritar, unul dintre cei doi candidați din turul al doilea obținând, în mod natural, o majoritate absolută [Sursa 2; majoritatea absolută este practic obținută în „mod forțat”, pe cale matematică, întrucât în turul doi intră doar doi candidați].


Din punct de vedere al dezavantajelor, sistemul de tip majority-runoff este predispus votului strategic (denumit adesea vot tactic sau vot sofisticat) și, în special, variațiunii sale cunoscute drept „efectul de pushover” [Sursa 4, pag. 284]. Efectul menționat anterior reprezintă situația în care susținătorii celui mai bine cotat candidat - fiind siguri pe șansele acestuia de a ajunge în turul al doilea - aleg să voteze pentru altcineva în așa fel încât să trimită în ultimul tur contracandidatul cu cele mai puține șanse de a le învinge preferatul. Votul strategic descris aici este adesea considerat pernicios pentru că oferă posibilitatea unui grup minoritar de a influența - în mod vădit - rezultatul alegerilor [Sursa 4, pag 284].


Totodată, această variantă a TRS-ului are propensiunea de „a da la o parte” (a nu permite accederea în turul doi) candidatul de centru (candidatul centrist) atunci când în cursa electorală există un candidat de dreapta (centru-dreapta) puternic și un candidat de stânga (centru-stânga) cu potență electorală similară [Sursa 4, pag. 284].


Ce alte efecte are TRS și, în special, sistemul majority-runoff?


În primul rând, păstrează aceleași dezavantaje ale FPTP-ului deoarece primul tur se desfășoară tot sub forma „candidatul cu scorul cel mai mare câștigă” (sau intră în turul doi; Sursa 5); în al doilea rând, există tendința ca turul al doilea - care are loc, de obicei, la o distanță temporală considerabilă în raport cu primul tur (de exemplu, la o săptămână distanță în Franța, Sursa 6, pag. 1622) - să genereze fenomenul denumit „oboseala alegătorului” (voter fatigue) și implicit prezența la vot să fie mai scăzută în turul doi decât în primul tur de scrutin [Sursa 5]. Conform Sursei 5, TRS-ul a produs cele mai disproporționate rezultate electorale în Franța, în raport cu toate democrațiile occidentale.


Autori precum Vicent Pons și Clemence Tricaud consideră că sistemul de tip majority-runoff produce rezultate care nu sunt optimale în ceea ce privește agregarea preferințelor de vot [Sursa 6, pag. 1646-1647]. De ce? Pentru că forțează - într-o oarecare măsură - alegătorul să își exprime preferințele în mod nenatural: ori votează sincer (cu candidatul preferat) și în acest fel sporește șansele candidatului mai puțin simpatizat să câștige scrutinul (iar politicile publice susținute de acesta să fie aplicate în realitate), ori face o alegere strategică (votează nesincer) în speranța de a sporti șansele candidatului preferat.

De ce se doresc a fi implementate aceste schimbări?


Argumentele din societatea românească pentru TRS la alegerile locale:


1. Raluca Turcan (vicepremier):


„Această procedură a primarilor în două tururi dă drepturi mai multe, întărește democrația.” [Sursa 7]


2. Ludovic Orban (prim-ministru):


„În urmă cu peste doi ani de zile am inițiat un proiect de lege pentru a transpune dorința oamenilor de îmbunătățire a modului de alegere a primarilor și de conferire a unei legitimități acestor primari, prin impunerea obligației ca primarii să fie aleși cu 50%+1 dintre cetățenii care își exprimă votul.” [Sursa 8]


3. Ludovic Orban (prim-ministru):


„De la instalarea Guvenrului nostru am spus clar că facem ceea ce este necesar, corect, democratic și ceea ce își doresc oamenii. Sigur că mulți primari probabil își doresc alegeri într-un tur pentru că le este mult mai ușor să își rezerve poziția de primar. Dacă facem o analiză vedem că sunt mulți primari din cauza acestui sistem, fără să aibă nicio performanță în administrarea localităților lor, fără să aibă un plan de dezvoltare a comunităților locale pe care le au în grijă ca și primari.” [Sursa 8]


4. Funky Citizens (ONG):

„Alegerea primarilor în două tururi (sistemul majoritar de vot în două tururi) este în avantajul cetăţenilor, pentru că oferă: 1. reprezentativitate şi legitimitate; 2. şanse egale pentru partide noi şi independenţi; 3. spaţiu pentru crearea consensului. În ciuda acestor argumente, actuala majoritate parlamentară nu se lasă deloc înduplecată, dorind să profite de situațiile de putere în care se află.” [Sursa 9]


Argumente proliferate, în literatura de specialitate, în favoarea TRS care erau însă bazate mai mult pe intuiții, decât pe evaluări empirice:


A. Întrucât pot exista două tururi de scrutin și, implicit, votanții pot profita de oportunitatea de a își coordona votul împotriva unui candidat în cel de-al doilea scrutin, într-un sistem de vot de tip majority-runoff, ei au propensiunea de a vota sincer în primul tur [a vota cu candidatul lor preferat; Sursa 4, pag. 284, 286]. Sistemul favorizează exprimarea preferințelor reale ale cetățenilor cu drept de vot și oferă acestora, după primul tur, o cantitate mare de informații referitoare la șansele candidaților care au rămas „în cursă” [Sursa 6, pag. 1623].


B. Oferă câștigătorului o legitimitate democratică sporită și o susținere populară largă [Sursa 4, pag. 284, 286].

Sunt oare valide aceste argumente? NU! Nu sunt valide.


Dacă analizăm literatura de specialitate - id est, dacă studiem ce zic experții în domeniu - vedem că aceste argumente (de la 1 la 4 și chiar A și B) aduse în prim-plan de clasa politică NU sunt valide și NU sunt sprijinite de dovezi empirice.


Anibal Perez-Linan argumentează că sistemul majority-runoff creează - ceea ce sugeram în paragrafele anterioare - „majorități artificiale” [Sursa 10, pag. 130] prin simplul fapt că în turul al doilea ajung primii doi candidați care nu au obținut o majoritate absolută în primul scrutin. Ce înseamnă asta? Înseamnă că nu ar trebui să vă lăsați păcăliți de o artitmetică elementară: alegătorii au doar două opțiuni în cel de-al doilea tur, iar majoritatea votanților își exprimă dreptul de vot nesincer, votând cu „cel mai mic rău”, motiv pentru care alegerea în cauză poate fi considerată circumstanțială și supusă modificării dacă unul dintre candidați ar fi fost diferit [Sursa 11, pag. 20].


Laurent Bouton și Gabriele Gratton au verificat, la rândul lor, valabiltatea argumentelor A și B prin intermediul unor modele matematice complexe ce luau în considerare diferitele distribuții ale preferințelor de vot. Ei au ajuns la următoarele concluzii:


a) chiar și atunci când în primul tur există mai mult de doi candidați cu șanse reale de a câștiga, câștigătorul Condorcet''' nu va ajunge mereu în turul al doilea; un exemplu concludent este scrutinul prezidențial din Peru, din 2006, când favoritul popular, Lourdes Flores Nano, nu a intrat în turul doi; din acest motiv, autorii chiar menționează explicit că, într-un sistem de tip majority-runoff, faptul că un anume „candidat câștigă turul doi cu peste 50% din voturi nu reprezintă o dovadă solidă a legitimității sale” [Sursa 4, pag. 285-286]. Când câștigătorul Condorcet nu câștigă alegerile se consideră că nivelul de reprezentativitate a rezultatului electoral este relativ scăzut [Sursa 6, pag. 1624].


Totodată, dacă electoratul atinge un anumit nivel de tacticitate, eliminarea candidatului centrist poate avea loc [Sursa 4, pag. 285-286].


Criteriul Condorcet (exemplificat prin câștigătorul Condorcet) nu este îndeplinit: candidatul cel mai bun nu ajunge mereu în turul doi; mai mult decât atât, prezența la vot în turul al doilea, în variate situații, scade în comparație cu primul tur - un alt element care trebuie avut în vedere când spunem (în mod eronat) că alegerile în două tururi sporesc legitimitatea.


Linan introduce - în această dezbatere - încă un element interesant: în majoritatea cazurilor câștigătorul din turul doi este același candidat care a câștigat și primul tur. [Sursa 10, pag. 134]. Politologul calculează că, în unele situații, procetul în care se identifică acest fenomen poate ajunge până la 82% din totalul scrutinelor [Sursa 10, pag. 134]. Asta sugerează că turul doi poate fi adesea considerat redundant.


Mai mult decât atât, Vicent Pons și Clemence Tricaud ne arată că primii doi candidați primesc mai multe voturi în sistemul de vot FPTP (sistemul folosit acum), decât într-un sistem de tip majority-runoff [Sursa 6, pag. 1624]. Tot aceștia ne spun că odată cu creșterea nivelului de informații aferent alegătorilor (cum se presupune că oferă primul tur), scade și numărul voturilor [din al doilea tur; Sursa 6, pag. 1625].


Atât Linan, cât și Rein Taagepera și Matthew S. Shugart [Sursa 12, pag. 340-341] confirmă că inversiunea rezultatului din primul tur (ceea ce zic politicienii că se va întâmpla în defavoarea anumitei formațiuni politice dacă vor avea loc alegeri în două tururi) se întâmplă destul de rar. Inversiunea rezultatului - candidatul care câștigă primul tur să piardă alegerile - este mai degrabă o excepție, decât regula.


De obicei, inversiunea este rezultatul unui consens negativ generat de faptul că în al doilea tur alegătorii votează răul cel mai mic [Sursa 10, pag. 137-138]. Cu alte cuvinte, majoritatea celor care votează în turul doi, se va trezi că are un primar ce impune politici publice cu care nu sunt - de fapt - de acord.


b) majority-runoff nu încurajează electoratul să voteze sincer, id est, unii alegători cu siguranță nu vor vota pentru candidatul lor preferat [Sursa 4, pag. 304]. Cu alte cuvinte, sistemul va încuraja votul strategic și, prin urmare, adeseori multe voturi vor fi exprimate în favoarea unui candidat indezirabil.

Mai mult decât atât, majoritatea politologilor interesați de subiect a ajuns la un relativ consens [Sursa 10, pag. 134-136]: majority-runoff are propensiunea de a favoriza înscrierea unui număr mai mare de candidați în primul tur; din acest motiv, numărul mediu de voturi acordat unui candidat scade, reducând - în mod logic - și susținerea electorală efectivă a primilor candidați. Linan argumentează că sistemul ar putea fi „parte a problemei, nu a soluției” [Sursa 10, pag. 136].


Anibal Perez-Linan conchide că necesitatea și conveniența majority-runoff pot fi ușor combătute [Sursa 10, pag. 144].


c) „efectul de pushover” nu se concretizează în cazul majority-runoff; cu alte cuvinte, susținătorii front-runner-ului, în majoritatea lor, nu vor vota pentru un candidat cu șanse mai slabe doar pentru a oferi front-runner-ului un contracandidat ușor de învins în turul doi. Votul strategic există, însă variațiunea sa denumită pushover nu este identificată într-o măsură semnificativă. [Sursa 4, pag. 304]

În concluzie, cum putem combate argumentele politicienilor în favoarea alegerilor în două tururi (argumentele de la 1 la 4)?


1) Doamna Raluca Turcan nu are dreptate. Sistemul de vot în două tururi (two-round-system cu variațiunea sa majority-runoff) NU poate să ofere mai multe drepturi cetățenilor. Cetățenii au aceleași drepturi în contextul ambelor sisteme de vot - un al doilea tur NU înseamnă un drept în plus (afirmația sa este aberantă). Totodată, după cum am arătat, experții nu vorbesc despre „întărirea democrației” și nici de creșterea legitimității. De ce nu crește legitimitatea?

a) pentru că adesea se înscriu mai mulți candidați în primul tur întrucât partidele consideră că este suficient să obțină locul al doilea pentru a avea o șansă substanțială de a câștiga - acest fapt conduce la scăderea numărului mediu de voturi per candidat și, implicit, la scăderea legitimității;

b) în turul al doilea nu ajunge mereu candidatul care, în mod normal, ar câștiga un scrutin de tip „unu la unu” cu toți ceilalți contracandidați deoarece anumite grupuri minoritare pot influența soarta alegerilor în folosul lor; prin urmare, nivelul de reprezentativitate a rezultatului electoral este relativ scăzut;

c) în majoritatea cazurilor câștigătorul din turul doi este același candidat care a câștigat și primul tur, iar numărul voturilor primite de el în al doilea tur nu întrece cu mult numărul voturilor din primul tur;

d) în anumite situații, candidatul situat la centrul spectrului politic poate fi ușor dat la o parte de doi candidați puternici de dreapta și de stânga;

e) prezența la vot în turul al doilea poate să fie mai scăzută decât în primul tur din cauza „oboselii votantului” și a surplusului de informații oferit de primul tur (candidatul preferat are șanse mici să câștige);

f) majoritatea formată în turul al doilea este artificială, dând naștere la consensuri negative (mulți alegători votează „răul cel mai mic” și în cele din urmă, pe termen lung, se aleg cu măsuri de politică publică nedorite);


2) Nici domnul Ludovic Orban nu are dreptate: nu identificăm cum anume alegerile în două tururi ar putea îmbunătăți „modul de alegere al primarilor.” El face referire - cu siguranță - la creșterea legitimității, ceea ce am demonstrat că nu este cazul.


3) Nu există elemente concretecare să ateste că este mai ușor să fii ales în funcția de primar într-un singur tur, comparativ cu un sistem de vot în două tururi. Intuitiv așa ar părea pentru că poate dura mai mult procedura de selecție, însă lucrurile nu stau întocmai cum sugerează prim-ministrul: arareori identificăm dezbateri electorale în perioada dintre cele două tururi sau demersuri care să supună candidații la un efort suplimentar. Cultura politică din România nu conduce la creșterea semnificativă a complexității alegerilor în scrutinul al doilea.


Totodată, NU există dovezi care să ateste o corelație sau o relație cauzală între alegerile în două tururi și primarii mai bine pregătiți, capabili a transforma într-un mod pozitiv comunitatea respectivă. Aceasta este o declarație populistă.


4) Toate cele trei argumente ale celor de la Funky Citizens sunt invalide: cei mai importanți actori rămân primii doi candidați (cei cu popularitatea cea mai mare), consensul este adesea negativ, iar legitimitatea și reprezentativitatea sunt relativ scăzute.


Consider, în acest context, că opinia publică s-a lăsat convinsă de argumente lipsite de fundamentare, la fel ca la ultima schimbare a legii electorale, și acum acceptă cu ușurință jocurile politice ale unor congeneri care ni se prezintă drept salvatori, oameni noi, experți și - nu în ultimul rând - binevoitori care pun interesul societății civile pe primul loc. Sunt aceste calificative utilizate în mod just? În acest caz, se pare că nu, deoarece pentru politicienii în cauză nu primează adevărul, ci oportunitatea de a acapara puterea.


Dacă politicienii ar fi urmărit într-adevăr să sporească legitimitatea aleșilor locali, ar fi optat, mai degrabă, pentru un sistem de vot (că tot își doresc două tururi) similar cu cel din Franța. Acolo în turul al doilea pot ajunge, pe lângă primii doi candidați cu scorul cel mai mare, toți candidații care obțin peste 12,5% din totalul voturilor valid exprimate în primul tur. Care ar fi diferența? Vicent Pons și Clemence Tricaud afirmă că în acest fel prezența la vot în turul al doilea poate crește cu până la 7,8% [Sursa 6, pag. 1646]. Să nu vă entuziasmați, multe dezavantaje râmân valabile și în acel caz!

''' Câștigătorul Condorcet este candidatul care va învinge orice contracandidat într-un scrutin de tipul unu la unu. Cu alte cuvinte, candidatul respectiv va câstiga mereu, indiferent cu cine formează perechea de candidați din care electoratul alege.

Concluzie

În siajul celor menționate, vreau să adresez următoarea întrebare: Efectul campaniei pro alegeri în două tururi (o campanie care nu s-a bazat pe analize empirice și evaluări ale experților) va fi unul benefic pentru societatea românească (precum, să zicem, efectul generat de exagerările lui Carl Sagan din anii 1980 privind faimoasa „Nuclear Winter”) sau unul negativ (precum proliferarea unor idei fără suport empiric similare celor ale lui Paul R. Ehrlich)?


Tendința mea este să ofer un răspuns pesimist dacă iau în calcul contextul în care se realizează această modificare: politicienii aflați la putere schimbă legea electorală atunci când consideră că respectivele modificări le vor fi benefice la următorul scrutin electoral.


Aici nu este vorba despre reprezentare democratică, indiferent de definiția pe care o acordăm acestui concept.


Contextualizare a întrebării

Nuclear Winter


The Population Bomb

Editare realizată în data de 23.01.2020


Autorul a modificat primul paragraf al textului pentru a facilita o lectură mai cursivă.

Modificări au fost realizate și în cazul paragrafului care începe cu o atenționare.

Bibliografie


Sursa 1

ACE Project, First Past the Post (FPTP) Advantages, Online la: http://aceproject.org/main/english/es/esd01b.htm


Sursa 2

ACE Project, Two-Round System (TRS), Online la: http://aceproject.org/main/english/es/esd01b.htm


Sursa 3

ACE Project, First Past the Post (FPTP) Disadvantages, Online la: http://aceproject.org/main/english/es/esd01b.htm


Sursa 4

Bouton, L. and Gratton, G. (2015), Majority runoff elections: Strategic voting and Duverger's hypothesis. Theoretical Economics, 10: 283-314. doi:10.3982/TE1642. Online la:

https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.3982/TE1642


Sursa 5

ACE Project, Two-Round System (TRS), Online la: http://aceproject.org/main/english/es/esd01b.htm


Sursa 6

Pons, V. and Tricaud, C. (2018), Expressive Voting and Its Cost: Evidence From Runoffs With Two or Three Candidates. Econometrica, 86: 1621-1649. doi:10.3982/ECTA15373


Sursa 7

Digi 24, Cum explică Raluca Turcan votul din 2011 prin care primarii au ajuns să fie aleși într-un singur tur, Online la:

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/cum-explica-raluca-turcan-votul-din-2011-prin-care-primarii-au-ajuns-sa-fie-alesi-intr-un-singur-tur-1246504


Sursa 8

RFI, Orban: Guvernul își asumă răspunderea pe alegerile locale în două tururi, Online la:

https://www.rfi.ro/politica-117442-orban-asuma-raspunderea-alegeri-locale-doua-tururi


Sursa 9

Funky Citizens, Vrem primari aleși în două tururi!, Online la: https://funky.ong/vrem-primari-alesi-in-doua-tururi/


Sursa 10

Pérez-Liñán, A. (2006). Evaluating presidential runoff elections. Electoral Studies, 25(1), 129–146. doi:10.1016/j.electstud.2005.04.002 


Sursa 11

IDEA International, Democracies in Development: Politics and Reform in Latin America,

Online la: https://www.idea.int/sites/default/files/publications/democracies-in-development-politics-and-reform-in-latin-america.pdf


Sursa 12

Shugart, M.S., Taagepera, R. (1994). Plurality versus majority election of presidents e a proposal for a double complement rule. Comparative Political Studies, 27 (3), 323-348.

657 afișare
  • Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier