• Marco Badea

CEARTA ROMÂNIEI CU ION CHICU. MIZE ȘI CONSECINȚE - Interviu cu profesorul Armand Goșu

Actualizată în: Mai 24

Context: Premierul Republicii Moldova, Ion Chicu, a avut vineri o ieșire în decor, lipsită de valențele diplomației, la adresa României, pe care a acuzat-o că e cea mai coruptă țară din Europa. El a continuat cu critici legate de gestiunea coronavirusului și a scris pe Facebook că doar județul Suceava are un număr de infectați cu COVID 19 cât jumate din numărul de bolnavi înregistrați în toată Republica Moldova. Atacul lui Chicu a venit ca replică la criticile europarlamentarului român Siegfried Mureșan, care acuzase regimul pro-rus de la Chișinău că nu implementează reformele pe care și le-a asumat pentru a primi banii pe care i-a cerut Uniunii Europene și României. Pe fondul actualului context, am ales să stau de vorbă cu profesorul Armand Goșu, specialist în fostul spațiu sovietic, ca să descifrăm această "răfuială" diplomatică.

photo source: https://revista22.ro

Domnule profesor, având în vedere declarația prim-ministrului Ion Chicu, ca o replică pentru afirmațiile expuse de parlamentarul european Siegfrid Mureșsan, s-a deschis cumva un conflict diplomatic între București și Chișinău? Nu e vorba de un conflict între două guverne. Ci de o luptă politică internă în Republica Moldova în care e atrasă și România, prin instituții ale statului român. În cazul acesta, Ministerul Afacerilor Externe. Ce s-a întâmplat? Premierul Ion Chicu a răspuns declarațiilor euro-deputatului Siegfried Mureșan, de la popularii europeni. Domnul Mureșan a făcut zeci de astfel de declarații în ultimele luni. În ultimii 4 ani a fost extrem de activ pe dosarul relației Moldovei cu Uniunea Europeană. Întrebarea e de ce Ion Chicu alege să-i răspundă acum.

Ca să înțelegem ce se întâmplă, trebuie să analizăm scena politică de la Chișinău. După formarea în noiembrie a majorității socialisto-democrate care susține guvernul Chicu, a început o hemoragie controlată de deputați democrați, care au părăsit partidul, trecând în opoziție. Facțiunea tot mai subțire a PDM a strâns rândurile în jurul liderului fondator Dumitru Diacov și fostului premier Filip, continuând să susțină guvernul Chicu. Această stranie trecere de la putere în opoziție este probabil rezultatul faptului că deputații erau pur și simplu cumpărați. Astfel majoritatea parlamentară de la Chișinău, s-a tot subțiat, unii spunând că astăzi nici nu mai există. Căderea guvernului Chicu ar fi amânată doar de dificultatea construirii unei noi coaliții.

Astfel de operațiuni de corupere a deputaților prin cumpărare sau șantajare, au fost patentate de serviciile rusești acum 20 de ani. Prin astfel de jocuri se schimbau majoritățile politice în diverse republici ex-sovietice (cel mai cunoscut e cazul ucrainean unde există o bogată literatură de specialitate). În Moldova, prin cumpărarea sau șantajarea unor deputați oligarhul Vladimir Plahotniuc a modificat radical componența Parlamentului ales în toamna lui 2014.

La Chișinău, nu puțini comentatori politici afirmă că guvernul Chicu va pica la prima moțiune de cenzură. Sunt speculații că în spatele proiectului schimbării majorității parlamentare la Chișinău s-ar afla oligarhul fugar Plahotniuc, fostul șef al Partidul Democrat din Moldova. Împotriva lui Plahotniuc tot vineri, în ziua cu scandalul, procurorul general al Moldovei, Alexandru Stoianoglu, a emis al doilea mandat de arestare. Vârful de lance în lupta pentru demiterea actualului guvern de la Chișinău este finul lui Plahotniuc, Andrian Candu. Banii pentru cumpărarea deputaților ar veni de la Plahotniuc și Ilan Șor, alt politician controversat, ieșit din aburii lumii criminale post-sovietice. Plahotniuc se ascunde în SUA, de unde ar putea să fie extrădat…. Iar Șor se află în Israel.

Lumea criminală ex-sovietică are câteva modele de operare. O analiză, oricât de sumară, în această paradigmă, duce la concluzia că Plahotniuc și Șor speră să se facă utili unor cancelarii occidentale, înlăturând un guvern considerat pro-rus de la Chișinău, ca să-și potențeze capacitatea de negociere. Cum speranța moare ultima, ei încearcă să obțină garanții că rămân liberi, însă nimeni nu le dă astfel de garanții. Ceea ce bănuiesc și ei. Așa că prin astfel de operațiuni, ei cumpără timp petrecut în libertate.

Nu e un conflict diplomatic real, oricâți ambasadori moldoveni vor fi chemați la MAE, ci este o schema devenită clasică, în care oligarhi, moguli, partidele politice de la Chișinău atrag România în competiția politică internă de acolo. Alegerile prezidențiale au fost stabilite pentru 1 noiembrie. Mai sunt doar 4-5 săptămâni până la vacanța de vară, când s-ar mai putea da jos guvernul Chicu și pune altul în loc. Cum s-a infectat un deputat cu coronavirus s-au sistat lucrările Parlamentului până ce membrii lui vor fi testați de COVID-19. Chicu mai câștigă astfel o săptămână. Dar e limpede că a început asaltul final asupra guvernului și majorității actuale, în care Bucureștiul e utilizat pe post de bâtă.

Cum să interpretăm poziția șefului guvernului din Republica Moldova, care spune că, România e cea mai coruptă țară din UE, în contextul în care în aceeași zi, Ion Chicu anunță că va începe ”în curând” negocierile cu Fondul Monetar Internațional pentru un acord pe trei ani, privind reformarea de peste Prut? Are calitatea de a vorbi despre corupția dintr-o altă țară, șeful guvernului dintr-o țară profund coruptă, cu instituții politizate excesiv și tunuri politico-financiare, devenite deja folclor? Așa cum politicieni din România vorbesc senin despre orice trăsnaie, și Ion Chicu are acest drept. Că România e percepută în afară ca o țară coruptă, nu e o noutate. Că acest lucru ni-l spune primul ministru al unei țări, pentru care elita politică de la București are doar desconsiderare, acesta e un detaliu care enervează în România. Cum lumea s-a plictisit de Covid-19, puțină adrenalină în weekend nu strică. Cearta României cu Chicu e un fel de diversiune pentru București, ca să mai țină lumea cu gura căscată în fața televizoarelor. E diversiunea de vineri seară, ca să dea mass media subiecte pentru weekend de mestecat. Nu trebuie decât să vă uitați la cine promovează aceste teme pe televiziunile din România și la cum decurge această operațiune. E un exercițiu de manipulare și propagandă destul de grosier executat. Cine crede că România are de învățat de la alții în materie de manipulare și propagandă se înșeală. Cum trebuie interpretată reacția MAE la cele spuse de șeful guvernului de la Chișinău?

Intervenția MAE în disputa dintre un euro-deputat popular și primul ministru al Moldovei e o problemă care trebuie analizată pornind de la ecosistemul complex al politicii din România și Republica Moldova. Nu acuzația de cel mai corupt stat european mi se pare problema, aici. Deși asta pare că a deranjat cel mai mult MAE. Cred că e ceva mult mai grav în ce spune Chicu. El afirmă că Bucureștiul este un prost administrator al Moldovei, de dincolo de Milcov, deci a Moldovei din dreapta Prutului. Chicu spune că la Suceava sunt jumătate din numărul de bolnavi de Covid-19 din România. Iar, în Moldova din dreapta Prutului au murit de două ori mai mulți oameni decât în Republica Moldova. De vreme ce Bucureștiul administrează prost Moldova, concluzia sugerată…. nu exprimată limpede, este că Moldova din dreapta Prutului ar putea fi condusă mai bine de la Chișinău. Deci, revine vechiul proiect politic al “Moldovei Mari”. Proiect cu rădăcini în lumea boierilor moldoveni, nemulțumiți de unirea cu Țara Românească, apoi șlefuit în laboratoarele rusești și sovietice. De unde a fost preluat de fostul președinte comunist, Vladimir Voronin, iar acum de Dodon. Și care se vrea o amenințare constantă la adresa Bucureștiului.

Promovarea proiectului unei Moldove Mari între Carpații Orientali și Nistru se contrapune proiectului României Mari, care să încorporeze și teritoriul de astăzi al Republicii Moldova în granițele României, adică proiectului unionist.

O analiză dintr-o perspectivă istorică a acestor proiecte e un exercițiu intelectual interesant. Nu știu dacă cei de la MAE înțeleg aceste subtilități, astfel că este puțin probabil ca astfel de detalii să fi contat în decizia de a aprinde acest conflict, care nu e mai mult decât un foc de paie.

În Republica Moldova, Igor Dodon și Ion Chicu și-au împărțit rolurile politice față de UE și Rusia: președintele Dodon a încercat să obțină avantaje din Rusia, Chicu, de la UE. În aceste condiții, cât de oportun este să ataci un stat membru al UE și chiar unicul partener loial pe care îl ai în regiune, dacă tu manifești o poziție europeană? Atât Dodon cât și Chicu au eșuat în misiunea de a atrage resurse financiare pentru a susține un stat care se scufundă. De creditul rusesc s-a ales praful, a fost blocat la Curtea Constituțională a Moldovei. Am sentimentul că nici Moscova nu dorea să dea banii. Pandemia l-a văduvit pe Dodon de fotografii cu președintele Putin sau patriarhul Kirill. Oricum, era iluzorie speranța că Dodon o să obțină resurse financiare din Rusia. Ar fi fost șanse mai mari ca să aducă bani din China. Dar nici asta nu s-a întâmplat. Japonia s-a implicat mult mai serios și mai consistent în economia Moldovei și a venit cu credite.

De cealaltă parte, Chicu, fost ministru al lui Plahotniuc, fost membru PDM, aliatul tradițional al PSD din Moldova, fost absovent al școlii politice a PSD de la București, a sperat că are încă uși deschise la București. Deși a fost primit bine de România acum trei ani, ca membru al echipei Plahotniuc, astăzi i s-a trântit ușa în nas. De ce? Era un Chicu bun pentru București acum trei ani, iar acum e un Chicu rău?

Astăzi, el este la locul nepotrivit, adică în fruntea guvernului, într-un moment nepotrivit, adică înaintea campaniei electorale. Criza epidemiologică, chiar dacă cifrele nu par catastrofale, a generat reacții extrem de critice în partea activă a opiniei publice din Moldova. Eu monitorizez opinii pe rețelele sociale, din motive profesionale, și sunt uimit de această instrumentalizare politică excesivă a pandemiei. Sigur că Moldova adevărată nu e cea de pe facebook, unde câteva sute de persoane hiperactive, vor să schimbe guvernul de la Chișinău de două ori pe zi. Asta spune lucruri esențiale despre absența culturii democratice, la o populație preponderent rurală, care abia de câțiva ani se confruntă cu modernizarea.

Cum trebuie interpretat tot acest joc politic? Ce se întâmplă acum, ar rezulta într-o situație viitoare în care Republica Moldova s-ar ralia drumului european? Dacă în câteva săptămâni guvernul Chicu va fi dat jos, sunt trei variante. Nu se poate constitui o nouă majoritate, iar guvernul Chicu va rămâne interimar până după alegerile prezidențiale, ceea ce ar fi o catastrofă pentru Moldova, într-un moment de criza epidemiologică urmată de una economică, care are toate datele să fie dramatică. A doua variantă, o alianță anti-Dodon, care să adune laolaltă foștii democrați, controlați încă de Plahotniuc, care astăzi formează gruparea Pro Moldova. Fac o mică paranteză, aici. Există un partid, Pro-România, condus de Victor Ponta. Presa a notat că fostul șef operativ al SIE, Predoiu, era consultant politic la Pro România. Ponta și Plahotniuc au colaborat îndeaproape.

Alături de Pro Moldova ar mai veni gruparea Șor și cele două partide din blocul ACUM, conduse de Maia Sandu și Andrei Năstase. Ar fi o construcție greu de realizat, extrem de puțin funcțională, cu scopul de a-l răsturna pe Chicu din fotoliul de premier. Miza acestei majorități ar fi să câștige prezidențialele, însă formarea majorității ar trebui să fie însoțită de negocierea candidatului comun la președinție. Lucru imposibil de realizat, din motive pe care n-avem timp să le detaliem aici.

Deocamdată, am indicii că această soluție n-ar fi sprijinită de la Bruxelles și nici Washington care nu văd cu ochi buni cooptarea în majoritatea guvernamentală a oamenilor controlați de Șor și Plahotniuc. Știu că cel puțin două ambasade importante au comunicat acest lucru unor lideri politici pro-europeni de la Chișinău.

În schimb, în condițiile în care guvernul Chicu o să fie demis, cancelariile occidentale ar încuraja revenirea la formula PSRM-ACUM, așa cum a fost în vara-toamna 2019. Însă, această soluție, revenirea la coaliția PSRM-ACUM, e greu de realizat, nu din cauza socialiștilor, ci din cauza certurilor continui între liderii pro-europeni, Maia Sandu și Andrei Năstase.

Cel mai interesat în demiterea guvernului Chicu și aruncarea Moldovei în haos este însă Plahotniuc, care se teme să nu fie extrădat din SUA. Nici Ilan Șor nu se simte prea bine în Israel. România, la rândul ei, ar putea fi interesată ca Plahotniuc să nu ajungă niciodată în Moldova. Oricum, Bucureștiul iese prost din acest roman de dragoste cu Plahotniuc. Din această istorie pare că n-a învățat nimic, oricum. Unii oameni din PSD, MAE și SIE nu se simt prea bine la gândul că Plahtoniuc, aflat în SUA, ar fi putut să vorbească cu autoritățile de acolo, ceea ce cu siguranță s-a și întâmplat.

Situația politică mai trebuie analizată și din perspectiva alegerilor prezidențiale pe fondul unei crize economice, care se anunță fără precedent. Sunt prea multe întrebări fără răspuns. Șansele Maiei Sandu ar crește dacă intră la guvernare cu socialiștii lui Dodon? Poate un nou guvern ACUM-PSRM să omoare ambiția de a candida la prezidențiale a lui Năstase? În cazul candidaturii primarului Chișinăului, Ion Ceban, din partea socialiștilor, are aripa pro-europeană din Moldova un candidat redutabil, încât să-l poată învinge? Ce materiale compromițătoare o să mai fie aruncate pe piață în următoarele luni? Unde este arhiva foto/video cu materiale de șantaj a lui Plahotniuc? Poate vreun politician moldovean, ziarist, analist/expert sau fost diplomat străin acreditat la Chișinău în ultimii 15 ani, să mai doarmă liniștit?

Varianta optimă pentru Moldova ar fi un schimb integral de generații în politică. Adică, această întreagă generație care poartă semnul lui Plahotniuc să iasă din scenă. Și nu mă refer doar la Dodon, în promovarea căruia Plahotniuc a jucat un rol important, ci și a tuturor celorlalți lideri. Din păcate nu se va întâmpla așa. Cei mai mulți nu vor admite faptul că și-au epuizat potențialul. Pe motiv că nu există alții mai buni, o să se agațe în continuare de scena publică. Cu puțină șansă, la umbra lor, în câțiva ani, ar putea crește o nouă generație de politicieni care să aducă țara mai aproape de Occident. Să fim optimiști!

Profesorul Armand Goșu predă la facultatea de Științe Politice din cadrul Universității București, este coautor al volumului "DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU- România în context regional" și scrie în contributors.ro și Revista22.



878 afișare
  • Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier