• Marco Badea

Angela Merkel și ultima ei mare reprezentație pe scena Europei și a lumii

De azi, Germania urmează să preia de la Croaţia, președinția Consiliului Uniunii Europene. Este pentru a 13-a oară când preşedinţia rotativă a Uniunii Europene pentru o perioadă de şase luni merge la Berlin. De reținut că din punct de vedere tehnic, statele membre care deţin preşedinţia lucrează împreună în grupuri de câte trei, numite „trio-uri”, pentru o perioadă de 18 luni. De azi începe un nou trio, care este format din Germania, urmată de Portugalia și în final de Slovenia.

photo source: @Eric Gaillard/Reuters

Acest eveniment încununează ultima mare reprezentație pe scena Europei și a lumii a actualului cancelar, Angela Merkel, care şi-a stabilit ca obiective pentru această preşedinţie semestrială a Consiliului UE, consolidarea unei Uniuni Europene în prezent divizate şi redresarea economiei blocului comunitar, lovită dur de pandemia COVID-19.


Pe fond, ținând cont de acceleratorul istoriei și de contextul actual și crizele sale, ultimele luni au ridicat din partea unor critici semne de întrebare cu privire la viitorul Uniunii Europene, mai ales după ce, în încercarea de opri răspândirea noului coronavirus, frontierele naţionale ale statelor UE s-au închis şi fiecare ţară membră a recurs, cel puţin la început, la politici naţionale pentru a combate pandemia de COVID-19, care până în prezent a ucis peste 100.000 de oameni în statele Uniunii.


În aceste condiții, Angela Merkel, care a contribuit la orientarea Uniunii Europene în criza datoriei şi, mai recent, în cea a migraţiei, a evidenţiat acum nevoia de solidaritate pentru a depăşi criza provocată de pandemie. Guvernul german, a transmis într-o sinteză a programului său pentru această preşedinţie semestrială că ”în timpul preşedinţiei germane a Consiliului UE vom face tot ce ne stă în putere pentru a gestiona împreună această sarcină într-un mod prin care să privim înainte şi să facem Europa puternică din nou”.


Pe fond, în timp ce UE se află în faţa celei mai profunde recesiuni economice după Al Doilea Război Mondial, statele membre trebuie să se pună de acord în perioada următoare asupra bugetului multianual pentru perioada 2021-2027 şi asupra condiţiilor în care va funcţiona fondul european de redresare de 750 de miliarde de euro propus de Comisia Europeană pentru a ajuta economiile statelor cele mai afectate de pandemie, în special Italia şi Spania. Iar asta nu-i o sarcină uşoară, date fiind divergenţele dintre statele membre. În cazul bugetului, pentru care Comisia Europeană a propus 1.100 de miliarde de euro, respectiv 1,07% din venitul naţional brut al statelor membre, state şi grupuri de state au viziuni diferite asupra priorităţilor şi nivelului contribuţiilor în acest buget care s-a restrâns în urma Brexitului, mai multe ţări dorind un buget mai mic, care să nu depăşească 1% din venitul naţional brut. Mai trebuie spus și că instrumentul de recuperare economică care se ridică la 750 de miliarde de euro și care a fost propus de Comisia Europeană se bazează pe arhitectura planului franco-german anunțat de Angela Merkel și Emmanuel Macron, fiind pentru prima dată când Parisul și Berlinul cad de acord asupra necesității unei datorii comune la nivel european. De asemenea, contextul în care Germania asigură această președinție este important pentru viitorul Europei și dintr-o altă perspectivă: Angela Merkel va face echipă cu Ursula von der Leyen, primul german președinte al Comisiei Europene după 52 de ani și singurul om politic german care a făcut parte din toate cancelariile lui Merkel.

Altfel spus, pentru crearea fondului de redresare statele membre trebuie să depăşească divergenţele ce privesc sumele alocate planului, durata acestuia, raportul între împrumuturi şi subvenţii, criteriile de repartiţie a acestora între state, modalităţile de rambursare a sumelor din acest fond ce vor fi constituite din bani atraşi de executivul comunitar de pe pieţele financiare, precum şi delicata problemă a condiţionalităţii, adică reformele cerute în schimbul accesării banilor.


Cu alte cuvinte, crizele sanitară şi economică riscă să amplifice tensiunile politice şi sociale şi diviziunile interne în cadrul blocului comunitar, Astfel, Berlinul trebuie să ajute într-un fel în care să facă din 2020 anul în care UE să se pregătească pentru a se adapta viitorului ei, iar redresarea economică trebuie să aducă prin proiecte europene transformări majore privind digitalizarea şi politicile de mediu.

Totodată, Germania şi-a stabilit ca obiectiv al preşedinţiei semestriale o mai bună protejare a UE în faţa riscurilor pandemice, coordonarea sporită între statele membre în ce priveşte politicile sanitare şi crearea unui mecanism pentru gestionarea comună a frontierelor externe ale blocului comunitar.

Photo source: https://www.bundesregierung.de

Pe agenda preşedinţiei germane a Consiliului Uniunii Europene un punct important este şi clarificarea viitoarei relaţii a UE cu Regatul Unit, mai ales că perioada de tranziţie post-Brexit se încheie pe 31 decembrie şi guvernul britanic a refuzat extinderea acesteia. Aici, trebuie precizat că Marea Britanie va trebui să "trăiască cu consecințele” deciziilor sale dacă nu dorește să mențină legături economice strânse cu UE după Brexit, după cum a spus cancelarul german Angela Merkel, întărindu-și tonul în perspectiva unui scenariu fără acord la sfârșitul anului, când expiră perioada de tranziție convenită de Londra și de Bruxelles pentru agrearea termenilor viitoarei relații post-Brexit. Trebuie subliniat că după mai bine de trei ani în care cancelarul german a enunțat în mod repetat deschiderea ei către un acord care să mențină fluxurile comerciale curente ale Regatului Unit cu blocul european, ea a sugerat că ușa care duce la un astfel de compromis este acum închisă. În același timp, sub sloganul „Să facem împreună Europa mai puternică din nou”, președinția germană vrea digitalizarea întregului bloc comunitar, cu tot cu perifieriile sale, nu doar în zona nucleului dur. Mai vrea un statul de drept funcțional și să cunoască care e rolul Europei într-o lume dominată de cei puternici și lipsiți de empatie politică.


De asemenea, o problemă delicată este şi obţinerea de progrese pentru un acord UE-China privind investiţiile. Tot legat de China, UE este preocupată şi de tensiunile în creştere dintre aceasta şi Statele Unite, ţară care sub conducerea lui Donald Trump cu agenda sa ”America First" s-a dovedit a fi un aliat nesigur şi adesea critic faţă de Europa. Cu toate acestea, cancelarul german continuă să afirme că SUA sunt partenerul cel mai important al Europei, deși tensiunile cu actuala administrație de la Washington sunt la un nivel ridicat, atât pe axa UE – SUA, cât și pe axa Berlin – Washington. În ce privește Rusia, cancelarul Germaniei a criticat Moscova pentru că atacă democraţiile occidentale. Mai trebuie subliniat și că direcția clară pentru următoarele 6 luni, pe care a indicat-o Angela Merkel la sfârșitul săptămânii trecute, consta în faptul că nu ar trebui să existe o autonomie strategică a UE în detrimentul NATO. Cancelarul german, într-un interviu pentru presa europeană, a îndemnat să ne întoarcem privirea spre China și să observăm că există motive convingătoare pentru a rămâne angajați în cadrul comunității de apărare transatlantice. În altă ordine de idei, șefa executivului federal de la Berlin a lăsat să se înțeleagă că prioritatea absolută a mandatului președinții rotative a Consiliul UE, pe care îl preia astăzi, constă în supraviețuirea economică a Germaniei. Doar așa va reuși și Europa să supraviețuiască. Angela Merkel este în aceste zile o busolă de pragmatism politic și luciditate geopolitică ancorate în valorile democrației liberale. Totuși, regretul personal e că România nu este pe această hartă a interesului de a transmite mesajele fanion ale #EU2020DE de la cel mai înalt nivel. Cu alte cuvinte, deși poate părea cinic, această criză a venit, poate, exact când trebuia pentru Europa, când Germania preia frâiele instituționale între statele membre pentru a scoate Uniunea Europeană din aceste momente complicate. În numărul său pe săptămâna aceasta, săptămânalul bitanic The Economist scrie că: Germania este condamnată să conducă Europa. The Economist rezumă astfel paradoxul german în UE: „De obicei, puterea germană la Bruxelles este echivalentul politic al materiei întunecate: e invizibilă, greu de măsurat, dar se află peste tot. Acum, însă, germanii sunt stele și staruri, strălucind atât de tare că nu-i poți ignora."   Pentru Merkel, care a anunțat că se va retrage din funcție după alegerile din toamna lui 2021, miza este una uriașă. După multiplele crize prin care a trecut la conducerea Germaniei și în centrul deciziilor europene, cancelarul german trebuie să probeze încă o dată că poate ajuta Europa să depășească o criză aproape existențială. Dacă va reuși, Angela Merkel își va câștiga un loc de prim rang în istoria europeană.

  • Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier