• Marco Badea

22 februarie 2020 - imaginea zilei pe glob


photo source: @Jeff J Mitchell/Getty Images

Imaginea zilei vine din Germania, acolo unde circa 3000 de oameni au participat astăzi în oraşul Hanau din vestul Germaniei la o manifestaţie împotriva urii şi dispreţului faţă de rasa umană, după masacrul cu iz extremist de acum trei zile. Stars and Stripes notează că manifestanţii au purtat pancarte cu inscripţia "Trebuie să fie ucişi oameni mai întâi ca să fiţi indignaţi?", "Drepturile omului, nu dreapta extremistă" sau "Rasismul ucide". The Guardian subliniază că organizatorii se aşteptaseră doar la 2000 de participanţi care să se alăture marşului ce s-a desfăşurat azi, din Freiheitsplatz, Piaţa Libertăţii, în centrul oraşului, spre cele două locuri unde un german de 43 de ani a împuşcat mortal nouă oameni cu origine străină, inclusiv un român, miercuri seara. Deutsche Welle mai scrie că agresorul şi-a ucis şi mama în vârstă de 72 de ani, înainte de a se sinucide. Ulterior, s-a stabilit că bărbatul avea convingeri rasiste şi era bolnav mintal. Totuși, asta nu scuză acțiunile sale. Politicianul ecologist Cem Ozdemir, evidențiază Business Insider, a depus azi, înainte de manifestații, o jerbă în memoria victimelor în piaţa Heumarkt, unde au fost împuşcate o parte din victime. Este greu de găsit cuvinte, a spus politicianul, exprimându-şi speranţa că "anul acesta va rămâne în istorie ca anul în care Germania trece la acţiune împotriva radicalismului de dreapta". În altă ordine de idei, mai trebuie reținut și că măcelul din două cafenele germane nu se întâmplă din senin, neanunţate ca o fatalitate, ca un dezastru natural. În realitate, sunt prea adesea previzibile şi, ca atare, evitabile. Nu puţine victime ale unor atentate extremiste ar mai fi putut trăi, dacă occidentalii ar fi învăţat mai rapid şi ar aborda mai puţin dogmatic şi legile psihologiei, şi chestiunea urii, şi culisele politice şi ideologice ale fanatismului, şi particularitatea amocurilor şi actualelor vărsări de sânge teroriste. În fond, politic, după cum indică și revista americană TIME, trăim într-o atmosferă saturată de victimologie competitivă, alimentată, până iscă violenţă extremistă, de politici identitare, fie ele islamiste, neonaziste, ori extremiste de stânga, în speţă politic corecte. Altfel spus, plutim într-o ciorbă a urii rasiste, xenofobe şi antisemite şi clasice, şi postmoderne, în care toate extremismele îşi dau mână să-l vitupereze pe celălalt şi să-i ceară eliminarea, în orice ipostază ar fi el: de majoritar, sau de evreu, creştin, alb, mascul şi heterosexual, când instigatorul şi purtătorul morbului urii e de stânga. Sau, invers, în ipostaza de minoritar rasial, ori sexual, de musulman, de evreu sau de persoană de culoare, când conspiraţionistul urăşte de pe poziţii fasciste. Într-o analiză New York Times, masacrul comis de un extremist de dreapta la Hanau e prezentat ca fiind vârful unui iceberg. Cu alte cuvinte, în adâncurile acestui eveniment tragic, se ascunde nu doar sminteala unui fanatic, ci şi escalada mutuală a extremismelor în societăţi în care se blochează, în numele democraţiei, schimbări reale, operate paşnic, la urne. Drept urmare, trebuie să reținem că și democraţia are neajunsurile ei. Dar a o scurtcircuita spre a o salva e ca şi cum ne-am bucura că operaţiunea a reuşit, când pacientul a murit. Net mai important ar fi să abordăm inteligent inevitabilele reacţii frustrate de respingere a democraţiei veritabile, cu toate părţile ei bune şi rele.

  • Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier