• Marin C. Alexandru

Câțiva indicatori economici globali


Pornind de la articolul publicat de cursdeguvernare.ro în data de 7.01.2020, o să dezvolt în continuare o analiză globală bazată pe următorii indicatori macroeconomici pentru a surprinde starea principalelor tendințe și trenduri financiare și economice de pe mapamond în perioada post-criză și nu numai: (1) creșterea produsului intern brut, (2) soldul contului curent, (3) indicele prețurilor de consum, (4) datoria publică brută și (5) deficitul bugetului public.

Dacă profilul de țară al României în intervalul 2020-2023 se anunță în felul următor (vezi mai multe la: https://bit.ly/2QUoA5V), vă propun să vedem care este situația până în prezent (început de 2020) în următoarele trei zone, bazându-ne pe datele furnizate de Fondul Monetar Internațional la finalul lui 2019:

  • Economiile emergente și țările în curs de dezvoltare (zona roșie);

  • Economiile avansate (zona albastră);

  • Media în lume (zona galbenă).

(1) CNSP - Comisia Națională de Statistică și Prognoză

(2) Fondul Monetar Internațional

1. Creșterea produsului intern brut (Real GDP Growth)

Produsul intern brut (PIB) este o măsură a activității economice, definită ca valoarea tuturor bunurilor și serviciilor produse minus valoarea oricăror bunuri sau servicii utilizate la crearea lor. Calculul ritmului anual de creștere a volumului PIB este destinat să permită comparații cu dinamica dezvoltării economice atât în ​​timp cât și între economii de dimensiuni diferite.

După criza economico-financiară din 2008-2010 (când în 2009, anul de grație al crizei, în economiile emergente și țările în curs de dezvoltare se înregistrau creșteri de 2.8%, iar în economiile avansate scăderi de 3,3%), situația creșterii PIB s-a redresat semnificativ în 2010, cu o creștere de 7,4% în economiile emergente și țările în curs de dezvoltare, și 3,1% în economiile avansate, cu o medie a creșterii PIB în lume de 5.4%. Ulterior momentului 2010, acest indicator s-a stabilizat inițial, apoi a scăzut, ajungând în 2019 la valoarea de 1,7% în economiile avansate și 3,9% în zonele emergente sau în curs de dezvoltare, cu o medie în lume de 3% (asta însemnând o scădere de aproximativ 2,6% overall comparativ cu perioada pre-criză, mai exact anul 2007).

Așadar, creșterea PIB în lume se va stabiliza pe intervalul 2020-2023 la 3,6% în zona portocalie, va crește în zona roșie până în jurul valorii de 4,8%, în vreme ce, în zona albastră (economiile avansate) vor înregistra o ușoară scădere care se va apropia de valoarea de 1,5%.

Mulți economiști consideră că o rată de creștere sănătoasă a PIB este cuprinsă între 2 și 3%, în vreme ce o rată de creștere de peste 5% se poate transforma cu ușurință într-o creștere excesivă, de cele mai multe ori, cu efecte negative pe termen lung.

Dacă economia crește prea lent, sau chiar se contractă, nu putem vorbi de un ritm sănătos. Dacă crește prea repede nu este ideal. Dacă PIB începe să crească peste 4% pentru câteva trimestre înseamnă că există o bulă de active. În ciclul de business, faza care urmează expansiunii este vârful. Dacă nu se va face nimic, economia va intra în recesiune. Când economia crește prea repede, se supraîncălzește. Sunt prea mulți bani care urmăresc prea puține oportunități reale de creștere. Investitorii încep să pună bani în exces în investiții mediocre. Când pierd bani, intră în panică. Încep să vândă, determinând pierderea mai multor investiții. Această situație nu se termină până când prețurile sunt suficient de mici pentru a opri nebunia și a atrage din nou investitori.

Pentru următorii ani însă, economiile din cele trei zone amintite anterior se anunță a fi stabile, cu valori care se încadrează sau depășesc ușor parametri economici considerați ideali.

2. Soldul contului curent (Current account balance)

Un sold de cont curent pozitiv indică faptul că acel stat este un creditor net pentru restul lumii, în timp ce un sold de cont curent negativ indică faptul că este un debitor net. Un excedent de cont curent crește activele externe nete ale unei țări cu valoarea surplusului, în timp ce un deficit de cont curent îl scade cu valoarea deficitului. La finalul lunii octombrie din 2019, economiile avansate aveau un sold de cont curent poztiv de 304,912 miliarde de dolari, economiile emrgente un sold negativ de -14,365 miliarde, în timp ce situația la nivel global indica un sold de cont curent pozitiv în valoare de 290,548 miliarde de dolari. Acest indicator va înregistra modificări destul de mici în zona albastră pe intervalul 2020-2023, unde soldul pozitiv se va menține la 245,16 miliarde de dolari la finalul lui 2023, schimbările majore vor fi, în schimb, la țările din zona roșie, unde soldul negative va ajunge la -330,89 miliarde, iar situația în lume la -121,88 miliarde.

3. Indicele prețurilor de consum (Inflation rate, average consumer prices)

Indicele prețurilor de consum măsoară modificările prețurilor bunurilor și serviciilor consumate în gospodării. Astfel de modificări afectează puterea reală de cumpărare a consumatorilor, veniturile și bunăstarea lor. Deoarece prețurile diferitelor bunuri și servicii nu se schimbă toate în același ritm, un indice de preț poate reflecta doar mișcarea medie a acestora.

După fluctuațiile majore de prețuri din anii ’90, începând cu mileniul trei, indicele prețurilor de consum a avut următoarele valori în cele trei zone amintite la începutul articolului: 8,5 în economiile emergente și țările în curs de dezvoltare, 2,2 în economiile avansate și 4,8 în lume. În 2019, valorile au ajuns la 4,7 în zona roșie, 1,5 în zona albastră și 3,4 în zona galbenă, urmând ca la finalul lui 2023 să fie prognozate următoarele valori: 4,3 (roșu), 2 (albastru) și 3,4 (galben). Acest fapt presupune o stabilizare pe termen mediu a indicelui prețurilor de consum.

4. Datoria publică brută % din PIB (General government gross debt % of GDP)

Datoria publică brută constă în toate datoriile și dobânzile care necesită plata de către debitor către creditor la o dată sau date în viitor. Aceasta include datoriile sub formă de monede și depozite, creanțe, împrumuturi, asigurări, pensii și scheme de garantare standardizate și alte conturi plătibile.

În 2001 (de când sunt date disponibile pentru acest indicator macroeconomic pe site-ul FMI), datoria publică brută pentru economiile avansate era de 69,6 procente din PIB, iar pentru țările emergente și economiile în curs de dezvoltare de 48,1 procente din PIB. În 2019, situația țărilor din zona albastră indică un procent din PIB de 103,1, iar țările din zona roșie înregistrează 53,3% din PIB. Astfel, dacă pentru țările avansate procentul a crescut semnificativ, economiile emrgente au înregistrat o creștere de doar 5 puncte procentuale în aproximativ două decenii.

Pe termen scurt, datoria publică este o modalitate bună pentru țări de a obține fonduri suplimentare pentru a investi în creșterea economică. Datoria publică este o modalitate sigură pentru străini de a investi în creșterea unei țări prin cumpărarea de obligațiuni guvernamentale. Acest lucru este mult mai sigur decât investițiile străine directe. Asta în condițiile în care străinii cumpără cel puțin un procent de 10% din companiile, întreprinderile sau imobiliarele din țară. De asemenea, este mai puțin riscant decât să investești în companii publice ale țării prin intermediul pieței bursiere. Datoria publică este atractivă pentru investitorii cărora nu le place atât de mult riscul, deoarece este susținută de guvernul însuși.

Atunci când este folosită corect, datoria publică ajută la creșterea nivelului de trai dintr-o țară. Asta pentru că permite guvernului să construiască noi drumuri și poduri, să investească în educație și pregătirea locurilor de muncă și să ofere pensii. Această stare de fapt potențială stimulează cetățenii să cheltuiască mai mult în loc să economisească. Aceste cheltuieli ale cetățenilor sporesc în continuare creșterea economică.

Guvernele tind să-și asume prea multe datorii, deoarece beneficiile le fac populare în rândul alegătorilor. Prin urmare, de obicei, investitorii măsoară nivelul riscului prin compararea datoriei publice cu producția economică totală a unei țări, cunoscută sub denumirea de produs intern brut (PIB). Raportul datorii / PIB este un indicator despre cât de probabil țara își poate achita datoria. De obicei, investitorii nu sunt preocupați până când raportul datorie-PIB nu atinge un nivel critic.

Când datoria se apropie de un nivel critic, de obicei investitorii încep să ceară o rată a dobânzii mai mare. Ei doresc mai multă rentabilitate pentru un risc mai mare. Pe măsură ce ratele dobânzilor cresc, devine mai scump pentru o țară să-și refinanțeze datoria existentă. În timp, mai multe venituri trebuie să se îndrepte spre rambursarea datoriilor și mai puțin către serviciile guvernamentale.

Pe termen lung, datoria publică prea mare poate acționa ca și cum ai conduce cu frâna de mână trasă. Pentru a evita această povară, guvernele trebuie să aibă grijă să găsească acel punct de echilibru al datoriei publice care să fie suficient de mare pentru a conduce o creștere economică sustenabilă, dar suficient de mic pentru a menține ratele dobânzii scăzute.

În 2023, la finalul intervalului de analiză, datoria publică brută va ajunge la 104,4% din PIB pentru economiile avansate și la 62,4 % din PIB pentru țările emergente sau în curs de dezvolatre. Cu alte cuvinte, economiile din zona albastra vor continua să se dezvolte extrem de mult bazându-se pe datorie publică similară cu PIB-ul lor, în vreme ce, țările din zona roșie vor ajunge la valori din PIB pentru acest indicator care depășesc pragul de 60%. Cele două zonă economice de referință susțin trendul din perioada post-2000 când, presiunile economice presupuse de globalizare, au impus tuturor statelor să se dezvolte la ritmuri mult mai accelerate comparativ cu finalul anilor ‘90 pentru a ține pasul într-o economie globală din ce în ce mai competitivă.

5. Deficitul bugetului public % din PIB (General government net lending/borrowing % of GDP)

Împrumutul net (+) / împrumutul net (-) este un element de echilibrare a conturilor naționale. Poate fi utilizat în contextul economiei interne în ansamblu, dar este cel mai frecvent utilizat în contextul procedurii de deficit excesiv și a statisticilor finanțelor guvernamentale. Când elementul de echilibrare este pozitiv, se spune că un surplus există, atunci când este negativ, există un deficit.

În 2001 (de când avem date disponibile în statisticile FMI pentru acest indicator), deficitul bugetului public era de -1,7 procente din PIB în economiile avansate, în vreme ce în țările emergente și cele în curs de dezvoltare procentul din PIB era de -3. În 2019, valorile pentru acest indicator au fost de -4,8 pentru țările din zona albastră și de -2,9 pentru țările din zona roșie. La finalul intervalului de referință (2020-2023), valorile prognozate vor diferi foarte puțin, cu -4,8% din PIB pentru zona albastră și -2,6% din PIB pentru zona roșie. Astfel, putem observa o relativă stabilitate în următorii patru ani pentru acest indicator macroeconomic.

Analiza acestor indicatori ne oferă un context amplu al potențialelor evoluții macroeconomice (2020-2023) din economia globală. Fiecare indicator luat separat poate fi mult mai relevant pentru starea economiei domestice comparativ cu ceilalți indicatori, însă cei cinci considerați împreună subliniază o serie de tendințe și trenduri care ne arată cât de sănatoasă este nu numai economia națională, dar și cea regională, continentală și globală.

Bibliografie

Sursa 1

World Economic Indicators, Online la https://www.bloomberg.com/graphics/world-economic-indicators-dashboard/

Sursa 2

IMF Data, Online la https://www.imf.org/en/Data

Sursa 3

OECD, Online la http://www.oecd.org/

#General #Stiri #Economie #Romania #Politica

48 afișare
  • Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier