• Marco Badea

#5ans - JE SUIS CHARLIE


Caricaturile din presă sunt o specie pe cale de dispariție, și nu numai în Franța. De aceea, libertatea de exprimare nu trebuie constrânsă în nicun fel! Pentru personalul Charlie Hebdo, ziua 7 ianuarie 2015 reprezenta ședința săptămânală de miercuri și a început ca orice altă zi, cu o discuție despre problemele de actualitate. Pe masă era un tort, pentru că unul dintre artiști își sărbătorea ziua de naștere. Dar în jurul orei 11:30, doi bărbați au pătrus în redacție și au deschis focul. Au murit în acea dimineață, 12 oameni, dintre care nouă jurnaliști, doi polițiști și un muncitor aflat în zona atentatului. S-au mai înregistrat atunci și alți 11 răniți, care ulterior au supraviețuit.

photo source: https://charliehebdo.fr/2020/01/actualite/charlie-7-janvier-2015-7-janvier-2020/

După ce și-au săvârșit masacrul, făptașii, pe numele lor, Chérif și Saïd Kouachi, au fugit pe stradă strigând: "Allah este grozav. L-am ucis pe Charlie Hebdo. Ne-am răzbunat de dragul profetului Mohamed". Motivația celor doi frați privind atrocitățile pe care l-au comis, a constat în faptul că, cotidianul de satiră politică Charlie Hebdo, a îndrăznit să publice caricaturi ale profetului Mohammed pe prima pagină. Care a fost de fapt filmul acelei zile:

Libération, cotidianul stângii intelectuale pariziene care i-a găzduit în anul acela vreme îndelungată pe supraviețuitorii de la Charlie, menționează că teroriștii au greșit, inițial, adresa. Astfel, la 7 ianuarie 2015, două persoane îmbrăcate în negru și cu cagule, înarmate cu puști de asalt cehoslovace, asemănătoare cu celebrul Kalshnikov AK-47 au intrat în sediul Charlie Hebdo, după ce inițial au greșit adresa, intrând la nr.6, unde se găsea arhiva Charlie Hebdo, înainte de a intra la nr. 10, pe strada Nicolas-Appert, unde redacția Charlie Hebdo se mutase de un an. Teroriștii au forțat-o pe caricaturista Coco, pe numele ei adevărat Corinne Rey, să le deschidă ușa redacției sub amenințarea armei. Odată intrați în sediu, au început să mitralieze omorând 11 oameni, printre care și pe ofițerul care asigura securitate caricaturistului Charb, directorul de redacție, care avea protecție încă din 2011, de la publicarea caricaturilor lui Mahomed. Cotidianul belgian Le Soir, susține că diverși martori au raportat că atentatorii au strigat „Allah akbar” și, într-o franceză cu accent arăbesc: „On a vengé le prophète Mohamed!”, în treaducere: „Profetul Mohammed a fost răzbunat !”. Unii martori au declarat, ulterior, că atacatorii s-ar fi identificat ca aparținând „filialei” Al Qaeda din Yemen.

Potrivit procuraturii din Paris care a instrumentat cazul, frații Kouachi au fugit apoi la bordul unui Citroen C3 negru, parcat în fața imobilului în care se afla redacția, în timp ce o a treilea persoană care le-ar fi fost complice, ar fi plecat pe un scuter. Atacatorii s-au întâlnit cu un vehicul de poliție, asupra căruia au tras circa zece focuri de armă în parbriz, fără a răni polițiștii care se aflau în interior. Polițiștii au contracarat focurile de armă, deschizând și ei focul asupra agresorilor. În cele din urmă s-au confruntat cu a treia patrulă de poliție pe bulevardul Richard-Lenoir, unde un polițist în uniformă, în vârstă de 40 de ani, a fost împușcat mortal. Urmăriți în continuare de poliție, atacatorii au lovit o mașină al cărei șofer a fost rănit ușor. Apoi, au abandonat mașina în apropirea parcului Buttes-Chaumont, în nord-estul Parisului și au furat un Renault Clio cu care au dispărut. După două zile de la atac, fortele speciale franceze au lansat un asalt în clădirea în care se ascundeau cei doi ucigași, în orașul Dammartin-en-Goële. Despre cei care nu mai sunt: Primul mort a fost un muncitor, Frédéric Boisseau, de 42 de ani, ucis în hol. A urmat Franck Brinsolaro, de 49, ofițer de poliție, bodyguardul caricaturistului principal Charb, de 47 de ani și el omorât imediat. Au urmat caricaturiștii Cabu, de 76 de ani, Tignous, de 57 de ani și Philippe Honore, de 74 de ani, cât și decanul de vârstă al redacției, Geirges Wolinski care avea 80 de ani. Apoi Elsa Cayat, psihanalist și editorialist, Bernard Maris de 68 de ani, economist, editor și editorialist, Michel Renoud, tot editorialist, și corectorul Moustapha Purad, au completat lista ziariștilor uciși.

Ultima victimă, ofițerul de poliție Ahmed Merabet, de 42 de ani, a fost ucis afară, în timp ce răspundea atacului. Era musulman!

Ce a însemnat de fapt Charlie Hebdo: După atacul sângeros din 7 ianurie, un val de solidaritate a curpins mediul online și internațional. Sloganul #JesuisCharlie a fost auzit și văzut peste tot. La câteva zile după masacru, peste patru milioane de oameni au ieșit în stradă la nivel național în toată Franța, pentru a lua poziție în ceea ce privește libertatea de opinie și împotriva terorismului. La Paris, președintele de la acea vreme, Francois Hollande, a condus o procesiune cu șefi de stat și de guvern din toată lumea.

Photo source: https://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/france/11338588/

Notă de final: Ca în fiecare an, și în 2020 actualitatea judiciară din Franța va fi marcată de niște procese răsunătoare. Printre ele, cel al atentatului de la revista satirică Charlie Hebdo comis acum exact 5 ani, în 7 ianuarie 2015, va fi probabil cel mai urmărit și comentat. Altfl spus, cel mai așteptat proces al anului judiciar francez va avea loc în fața Curții speciale din Paris. El va dura mai bine de 2 luni, între 4 mai și 10 iulie 2020, și va fi consacrat atentatelor de la revista satirică Charlie Hebdo și de la magazinul Hyper Cacher. Pe banca acuzațiilor vor lua loc 11 suspecți, alți 3 urmând să fie judecați în absență. Toți sunt bănuiți că i-ar fi ajutat pe frații Kouachi. De asemenea, cei 14 acuzați sunt bănuiți că l-ar fi ajutat și pe Amédy Coulibaly, ucigașul unei polițiste în 8 ianuarie 2015 și apoi a 4 persoane, o zi mai târziu, în magazinul Hyper Cacher.

Deși au trecut cinci ani, se poate acum vedea că acel atac, soldat cu 12 morți, aproape toți membri ai redacției, a marcat, într-un fel, sfârșitul erei inocenței pe continetul european și în spațiul online. Atunci, după cum bine spune și @Dan Alexe, a fost ucisă și iluzia progresului infinit al moravurilor și toleranței reciproce în care se scălda Occidentul de un sfert de veac, de la căderea Zidului Berlinului și a comunismului odată cu el.

A fost o mare lovitură, unii spun chiar finală, dată proiectului multiculturalismului, dată ideii generoase că grupuri sociale provenite din culturi și civilizații diferite, sau chiar antagoniste, pot conviețui în armonie într-un Occident care e o societate deschisă, cum spunea Karl Popper, și care își tolerează și inamicii.

#JesuisCharlie

#jesuisCharlie #Stiri #5ans #CharlieHebdo #Franta #presă #democrație #Terorism

  • Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier