• Marco Badea

România de LUNI, 25 noiembrie 2019...


România de după 24 noiembrie 2019 nu o să arate foarte diferit de România de până-n 24 noiembrie 2019.

Photo source: https://stirileprotv.ro

Același dispute politice intermenabile care se înscriu în logică electorală (na, avem din nou alegeri peste 6 luni); aceeași lipsă de viziune din partea decidenților politici de la București, indiferent de culoarea lor politică; aceleași jocuri de blufare în perspectiva acțiunilor politice și a inițierii de soluții pe fodul crizelor ce se vor așterne inevitabil pe plaiurile noastre mioritice; aceleași mentalități deficitare în ceea ce privește ameliorarea clivajelor sociale, etnice, culturale și mai cu seamă, instituționale.

Cu alte cuvinte, după 24 noiembrie vom rămâne în continuare blocați în propriile cetitudini și dominați de superficialitate, emoții artificiale, retorică politică second hand cu iz de mahala (nu vă așteptați ca personaje toxice ca Firea, Codrin, Mitralieră, Bichineț, niște PNL-iști pe care nu-i numesc dar îi știm cu toții, Neamțu, Papahagi și mulți alții care acaparează spațiul public cu prostiile verbale și fracturile lor logice) și aceeași lipsă de claritate și obiectivitate a discursului public din partea anumitor instituții din mass-media, academice și socio-politice.

Vom rămâne aceeași care suntem și astăzi. Irelevanți în context regional, lipsiți de infleunță politică în plan european și doar carne de tun pe masa geopoliticii mondiale.

Până una alta, or să treacă toate: și campania, și votarea, iar Iohannis o să câștige, pentru sănătatea noastră democratică, alegerile de duminică. Și uite așa, o să revenim la oile, grijile, nevoile și lispurile noastre de toate zilele, întorcându-ne din nou fața spre țara în care un urs stă în agonie 18 ore pe șosea în timp ce autoritățile par că nu există iar cetățenii opresc pe marginea drumului doar ca să participe la un veritabil concurs al absurdului de selfie-uri cu animalul suferind.

Ne vom așeza din nou pe scaunul democrației noastre tinere dar șubrede, construită în acești 30 de ani pe compromisuri și cele mai gregare forme de activitate politică și vom privi de acolo spre țara în care oamenii mor după ce se face dezinsecție în blocul în care locuiau. Țara în care elevii romi au pauze diferite față de restul copiilor. Țara în care aproape că nu există sancțiuni pentru deșeurile și derapajele expuse pe TV la oră de prime-time sau pe oricare alt tronson al zilei. Țara în care construim interminabile și lipsite de fond procese de intenție în online dar nu ne asumăm responsabilitatea de cetățeni și greșelile personale sau chiar colective.

Țara în care un individ obscur și impostor, conectat la contracte babane cu statul, predă fără studii superioare la o instituție de învățământ superior, se cațără pe tragedia unei familii și ajunge să candideze la prezidențiale, obținând peste 100 de mii de voturi valabil exprimate.

Țara în care primarul orașului care este și capitala acelui stat, propagă în online fake news-uri după fake news-uri și mesaje îmbrăcate în cele mai insalubre și grotești haine cu putință. Țara în care tot în orașul ce e și capitală, zi de zi stărzile și bulevardele se blochează din cauza unei strategii de management eficient în ceea ce privește traficul, iar an de an în tonul iernii, o bună parte din locuitorii orașului rămân fără căldură în apartamente.

Țara în care bugetul de stat e folosit pentru pomeni electorale iar politicienii nu înțeleg că ei sunt în slujba cetățeanului, nu cetățeanul e în slujba lor.

Țara în care se vorbește mult despre educație, dar ea lipsește cu desăvârșire.

Țara în care neoptismul e religie în sistemul de stat iar meritocrația e o utopie care adie frumos în plan teoretic dar este evitată cu grație în plan practic.

Țara în care se taie păduri întregi fără acte, pădurarii care atenționează furtul de lemne sunt uciși iar politicienii își dau mâna în mod suveran pentru a profita de pe urma acestui jaf național.

Țara care a fost condusă aproape 2 ani de o mulțime vidă care are ca unic fundament, o broșă.

Țara în care Președintele evită presa și-și alege jurnaliștii cu care să vorbească.

Țara în care baronii își arondează un județ pe persoană fizică și se pozează apoi în ideologi de duzină.

Țara în care scuipăm pe jos, parcăm pe trotuar și aruncăm chiștoul de țigară pe geamul mașinii.

Țara care are cea mai mică rată de absorție a fondurilor europene dintre toate statele blocului comunitar al UE.

Țara în care două doamne extraordinare (Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu) au construit un spital exclusiv din donații și mai construiesc încă unul, pentru că statul român n-a fost în stare s-o facă timp de 30 de ani iar clasa politică din care a fost compus a fost îmbătată de indiferență și corupție profundă.

Țara din UE în care se moare cel mai mult pe drumurile publice din cauza lipsie de infrastructură rutieră.

Țara în care biserica e un business foarte bine controlat de către establishmentul BOR. Primești post de preot doar dacă cotizezi.

Țara în care permisul se ia pe șpagă, facultatea tot pe șpagă iar consilierul parlamentar se vede mai presus de lege.

Țara în care marii demnitari ai statului, aceia care ar fi trebuit să fi modele pentru cetățeni, sunt de fapt niște plagiatori nemernici injectați doar cu oportunism și mediocritate.

Țara în care norma (legea) este măcelărită și interpretată în cele mai meschine scopuri politice.

Țara în care dialogul aproape că nu există și țara în care se treiște tot mai mult în bule.

Țara în care votăm cât mai aproape de burtă și de buzunar și cât mai departe de inimă și de creier.

Țara în care avem nevoie de foarte multe și deținem foarte puține.

România de după 24 noiembrie ar trebui să fie România în care ne vedem viitorul nostru și al copiilor noștri. Dacă nu avem imaginea asta de ansamblu proiectată în fața noastră, atunci trebuie să punem mâna pe lopată și să ne apucăm s-o construim. Firecare, cum și cât poate, de acolo de unde este, de la firul ierbii. Firește, există și soluția de a pleca. Dar aici trebuie să existe o fină analiză înainte de a recurge la acest pas.

În altă ordinde de idei, epilogul acestor rânduri vine dintr-un imn politic care acum 10 ani făcea furori cu Emil Boc, Traian Băsescu și Elena Udrea în frunte (pentru cei care-și mai aduc aminte de epoca PD-L):

"vântu' bate, apa trece, pietrele rămân. E și grea, e și frumoasă viața de român."

#Stiri #Opinii #democrație #alegeriprezidențiale

20 afișare
  • Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier