• Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier

  • Marco Badea

Buletin internațional de presă - #21noiembrie2019


Photo source: https://www.theguardian.com/politics/

Uniunea Europeană:Fostul premier polonez și președinte al Consiliului European, Donald Tusk, a fost ales în funcţia de preşedinte al Partidului Popular European (PPE) de delegaţii reuniţi la Zagreb în congresul formaţiunii paneuropene. Tusk, singurul candidat înscris pentru preşedinţia PPE, a fost validat cu 491 de voturi pentru şi 37 de voturi împotrivă. De reținut că mandatul său în fruntea celei mai importante formațiuni politice europene sa are să înceapăla 1 decembrie 2019 și este valabil timp de 3 ani. El îi succede astfel lui Joseph Daul, care s-a aflat timp de două mandate în fruntea formaţiunii, şi devine primul est-european la preşedinţia Partidului Popular European de la fondarea acesteia, în anul 1976. Ei bine, Donald Tusk, născut la Gdansk, oraşul şantierelor navale şi leagăn al sindicatului Solidaritatea și totodată șef de orchestră al summit-urilor europene, unde a depus eforturi să menţină unitatea celor 27 în raport cu Regatul Unit în timpul negocierilor spinoase privind Brexitul, a fost timp de cinci ani unul dintre cele două chipuri ale Europei, alături de luxemburghezul Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene. Or, pentru acesta din urmă, postul "prietenului" său Donald a fost "un job part time", propunând chiar ca funcţia lui să fuzioneze cu a sa. Ocupând o "funcţie aproape total lipsită de putere", cum a descris-o chiar el într-un recent interviu pentru cotidianul belgian Le Soir, Donald Tusk a încercat să-şi utilizeze în primul rând "puterea de convingere şi de comunicare". Unele dintre afirmaţiile sale au făcut vâlvă, ca şi cele ale unui alt Donald, american de această dată. "Nu mai avem nevoie de duşmani când avem prieteni ca Donald Trump", a declarat Tusk. Sau o alta referitoare la ieşirea Regatului Unit din UE, potrivit căreia ar trebui să existe "un loc special în infern pentru cei care au promovat Brexit-ul fără să aibă nici cea mai mică idee privind modul de a-l realiza". Succesor al belgianului Herman Van Rompuy, Donald Tusk a curăţat praful de pe comunicarea Consiliului European, utilizând cu umor reţelele sociale. În cinci ani, numărul urmăritorilor contului de Twitter al preşedintelui Consiliului a crescut de la 200.000 (în 2014) la peste 1,1 milioane(în noiembrie 2019) . În paralel, rata acţiunilor precum redistribuiri sau like-uri a crescut de patru ori. Cu alte cuvinte, Donald Tusk a fost în ultimii cinci ani unul dintre liderii mondiali cei mai influenţi în online. De amintit că unul dintre momentele care i-au sporit popularitatea pe internet a fost în septembrie 2018, când Tusk a postat pe Instagram o fotografie în care propunea un sortiment de patiserie prim-ministrului britanic Theresa May. "O bucată de prăjitură? Ne pare rău, nu avem cu cireşe. #Brexit", o referire puţin voalată la strategia pe care Bruxellesul a reproşat-o multă vreme Londrei că a utilizat-o în negocierea Brexit-ului, respectiv că vrea să aleagă ("cherry-pick" în engleză) numai ce o interesează. Numindu-l pe Tusk în fruntea familiei lor politice, PPE, în mare parte dominat de creştin-democraţii Angelei Merkel, chiar dacă ea însăşi este în pierdere de viteză, încearcă să-şi arate muşchii în special în relaţia cu Emmanuel Macron, foarte prezent în prim-planul scenei europene. Printre ultimele luări de poziție ale lui Donald Tusk ca Președinte în exercițiu al Consiliului European, se remarcă replica adresată preşedintelui francez care a afirmat că doreşte o apropiere a UE de Moscova, Tusk pledând cu claritate pentru o poziţie "fermă" faţă de Rusia. Totodată, aceasta a avertizat Franţa şi în legătură cu extinderea UE. "Nu putem avea o Europă suverană fără Balcani stabili, integraţi cu restul continentului".

Știri internaționale:Premierul israelian Benjamin Netanyahu a fost pus sub acuzare pentru corupţie, fraudă şi abuz de încredere în dosare diferite, a anunţat în această seară Procurorul General al Israelului, Avichai Mandelblit. Pe fondul acestui anunț, prim-ministrul israelian Bibi Netanyahu a denunţat tot în această seară "o lovitură de stat" împotriva lui după ce a fost inculpat de justiţie pentru corupţie, promiţând electoratului fidel că nu va "renunţa" la lupta politică. În principalul dosar în care este inculpat, Netanyahu este acuzat că a acordat favoruri unui grup de telecomunicaţii în schimbul unei acoperiri mediatice favorabile de către o media din acest grup. În celelalte două dosare, el este suspectat că a primit cadouri luxoase din partea unor miliardari şi a că a încercat să-şi asigure articole favorabile în cel mai mare cotidian al ţării. De reținut că Benjamin Netanyahu, în vârstă de 70 de ani, este în continuare prim-ministru, întrucât rivalul său, centristul Benny Gantz, nu a reuşit să formeze un guvern de coaliţie după alegerile din septembrie 2019.

Liderul Partidului Laburist britanic, Jeremy Corbyn, a prezentat astăzi programul formaţiunii sale în perspectiva alegerilor generale de luna viitoare, program care promite o schimbare radicală şi un nou acord de Brexit în cazul în care laburiştii câştigă scrutinul. Planul "radical" al lui Corbyn pentru o schimbare "reală" prevede între altele o serie de naţionalizări şi investiţii de miliarde de lire în serviciile publice, iar în ce priveşte ieşirea din Uniunea Europeană (problema cheie a alegerilor din 12 decembrie), liderul laburist se angajează să negocieze cu UE un nou acord de retragere pe care să-l supună votului britanicilor în termen de şase luni, la un referendum care să ofere şi varianta rămânerii în blocul comunitar. Între naţionalizările anunţate în program se numără naţionalizări parţiale a unor giganți din sectorul telecomunicaţiilor, în vederea realizării uneia din cele mai ambiţioase promisiuni laburiste, de a universaliza accesul la tehnologiile în bandă largă, precum şi a căilor feroviare, a furnizării de apă şi a poştei. Laburiştii promit de asemenea să acorde miliarde de lire sănătăţii, educaţiei şi transporturilor, să reducă diferenţele între cele mai mari şi cele mai mici salarii şi să construiască 150.000 de locuinţe sociale pe an, dar şi să majoreze cu 5% impozitele pentru cei mai bogaţi britanici. Înainte de lansarea programului electoral, la Birmingham, Jeremy Corbyn şi-a reluat atacurile de la începutul campaniei împotriva celor bogaţi şi puternici, subliniind că, după nouă ani de austeritate sub diferite guverne conservatoare, "a venit timpul pentru o schimbare reală". Cu toate acestea, e de amintit faptul că laburiştii lui Corbyn se află deocamdată pe poziţia a doua în sondajele privind intenţiile de vot, cu mult în urma Partidului Conservator al prim-ministrului britanic în exercițiu, Boris Johnson.

Premierul canadian Justin Trudeau, care a obţinut un nou mandat în urma alegerilor de pe 21 octombrie 2019, şi-a prezentat noua echipă guvernamentală, la conducerea căreia va fi secondat de fosta şefă a diplomaţiei canadiane, Chrystia Freeland. De reținut că Chrystia Freeland, în vârstă de 51 de ani, care a renegociat cu succes acordul de liber schimb cu SUA şi Mexic, devine vicepremier şi ministru pentru afaceri guvernamentale, un post-cheie într-un moment în care guvernul Trudeau 2 se confruntă cu o frondă împotriva taxei pe emisiile de carbon în două provincii din vestul ţării, conduse de guverne conservatoare, precum şi cu o revenire în forţă în parlament a separatiştilor din Quebec. În marja acestui fapt, în locul Chrystiei Freeland la externe a fost numit François-Philippe Champagne, promovat după ce a ocupat deja posturile de ministru al infrastructurilor şi al comerţului internaţional. Noul ministru de externe va avea în sarcină rezolvarea crizei diplomatice fără precedent între Canada şi China, declanşată de arestarea acum aproape un an a uneia din responsabilele gigantului telecom chinez Huawei, la solicitarea Statelor Unite, care îi cer extrădarea. În acest peisaj, un fapt central îl determină echilibrul de gen al noului cabinet, cu un număr egal de femei şi de bărbaţi, 36 de miniştri la număr, cu doi în plus faţă de guvernul anterior. O altă schimbare notabilă în guvern este înlocuirea ministrului mediului, Catherine McKenna, cu Jonathan Wilkinson, care a condus Ministerul Pescuitului şi Oceanelor. Fapt rarisim în Canada, Catherine McKenna s-a aflat sub protecţia poliţiei în ultimele luni, în urma unei serii de insulte şi ameninţări legate de luările sale de poziţie cu privire la schimbările climatice. Anticipat drept înlocuitor al său, fostul activist ecologist Steven Guilbeault, proaspăt ales într-o circumscripţie din Montréal, a primit însă postul de ministru al patrimoniului canadian, adică un fel de minister al culturii în țara frunzei de arțar. Pe fond, presa din canada spune că prin numirile surprinzătoare din noul guvern, Trudeau a urmărit astfel să evite să intre în conflict cu provinciile Alberta şi Saskatchewan, dependente de petrol şi care se opun programului de acţiune climatică al guvernului său.

În Hong Kong, pe fondul protestelor din ultima vreme, s-a înregistrat cel mai tânăr protestatar arestat de autorități. Are doar 12 ani. Astfel, situația asta reflectă clar faptul că Hong Kongul are să cadă inevitabil sub cizma chinezească, dacă cele 1100 de arestări de până acum se vor transforma în condamnări sau poate în deportări în taberele de reeducare din Xinjiang.

Cifre internaționale:Gigantul american Exxon Mobil accelerează cea mai mare vânzare de active din ultimele decenii, implementând planuri ce prevăd renunţarea la zăcăminte de gaze şi ţiţei în valoare de până la 25 de miliarde de dolari în Europa, Asia şi Africa, pentru a se concentra pe proiecte majore pe piaţa internă şi externă. Programul vine în urma creşterii presiunii din partea investitorilor de a elibera numerar, deoarece compania mericană intenţionează să-şi majoreze cheltuielile la noile proiecte privind zăcăminte de ţiţei şi gaze naturale din Guyana, Mozambic, Papua Noua Guinee şi SUA. Astfel, Exxon a pregătit o listă extinsă de active, din cel puţin 11 ţări, pe care intenţionează să le vândă, depăşind actuala ţintă de a obţine 15 miliarde de dolari din vânzarea acestora până în 2021.

Photo source: https://www.nytimes.com/climate/exxon-global

De amintit că Exxon Mobil, cea mai mare companie energetică listată din lume, a încheiat în ultimele luni o serie de acorduri, obţinând 4,5 miliarde de dolari în urma ieşirii din Norvegia şi oferă deja active în Australia, Nigeria şi Malaezia. Planul prevede ca Exxon să renunţe efectiv la operaţiunile sale upstream de petrol şi gaze naturale din Europa, unde este prezentă de peste 120 de ani, planificatele vânzări însemnând ieşirea din zona britanică a Mării Nordului, Germania şi România (platoul Neptun). Astfel, Exxon va rămâne cu producţia din Olanda, unde, împreună cu Royal Dutch Shell, deţine o participaţie la zăcământul de gaze naturale Groningen, pe care Guvernul intenţionează să-l închidă în 2022. De asemenea, planul prevede că Exxon îşi va reduce semnificativ operaţiunile din sud-estul Asiei, în urma vânzării activelor din Indonezia şi Malaezia. Totodată, în Africa, Exxon Mobil vrea să-şi vândă afacerile din Ciad, Guineea Ecuatorială, precum şi o parte din activele din Nigeria. Toate aceste măsuri au ca una din principale consecințe, faptul că Exxon a răspuns mult mai lent decât rivalele sale la scăderea semnificativă a preţului la ţiţei din 2014, iar în ultimii cinci ani acţiunile companiei au avut evoluţii mai slabe decât ale altor companii energetice importante.

Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) şi-a revizuit în cursul zilei de joi, în scădere, estimările privind ritmul de creştere a economiei mondiale în 2020 şi nu se aşteaptă la o revenire puternică în 2021, având în vedere tensiunile comerciale care afectează schimburile şi investiţiile.

Practic, la fel ca şi în acest an, Produsul Intern Brut mondial ar urma să înregistreze o creştere reală de 2,9% în 2020, cu 0,1 puncte procentuale mai puţin faţă de precedentele estimări publicate de OECD în septembrie. Pentru 2021, OECD mizează pe un avans de 3%. Pe fond, chiar dacă salută acţiunile luate de băncile centrale pentru a susţine economia, OECD atrage atenţia asupra dezechilibrului existent între politicile monetare şi cele bugetare şi face un apel către state să adopte politici fiscale care să stimuleze investiţiile pe termen lung. Altfel spus, OECD avertizează însă că un motiv de îngrijorare şi mai mare este faptul că guvernele nu reuşesc să răspundă provocărilor globale precum schimbările climatice, digitalizarea economiilor şi prăbuşirea ordinii multilaterale care a apărut după căderea comunismului.

n ceea ce priveşte marile economii, OECD estimează că economia americană va înregistra în acest an un avans de 2,3%, mai puţin cu 0,1 puncte procentuale faţă de previziunile din septembrie, urmând ca în 2021 şi 2022 să înregistreze o creştere de 2%. China, ţară care nu este membră a OECD dar care este urmărită de Organizaţia cu sediul la Paris, va înregistra în acest an o creştere de 6,2%, cu 0,1 puncte mai mult decât estima anterior, însă în următorii ani ritmul de creştere va coborî sub pragul de 6%, ajungând la 5,7% în 2020 şi 5,5% în 2021. Iar în ceea ce privește zona euro, ritmul de creştere este prognozat la 1,2% în 2019 şi 1,1% în 2020, în ambii ani fiind vorba de un avans cu 0,1 puncte procentuale mai mare decât cel prognozat în septembrie.

#UniuneaEuropeana #Brexit #MareaBritanie #OECD #buletindepresă #Stiri #ExxonMobil #HongKong #Canada #JustinTrudeau #JeremyCorbyn #BenjaminNetanyahu #DonaldTusk #EPP #PPE #China #SUA #TribunaInternationala