• Marco Badea

Ș a h i s t u l fără regină 🇪🇺


Ca să ne înțelegem, că văd că tot se agață lumea de firul sperficialului în ceea ce privește deznodământul summit-ului extraordinar de la Bruxelles. Ursula von der Leyer, ministrul german al Apărării, este o femeie puternică, bine pregătită și aptă să devină preşedinta Comisiei Europene. A exersat responsabilităţi ministeriale în guvernele conduse de cancelarul Merkel și este cel mai rezonabil compromis la care se putea ajunge între Franța și Germania. Doamna este o francofilă și o francofonă prin excepție. Drept urmare, numirea ei este o mişcare inteligentă din punct de vedere al tactului politic pe care l-a demonstrat președinte francez, dându-i satisfacţia de rigoare cancelarului german Angela Merkel.

De altfel, Emmanuel Macron, mergând mai departe cu pachetul compact de funcţii, propunând-o pe franţuzoaica Christine Lagarde, directorul executiv al FMI, pentru preşedinţia BCE, şi pe premierul belgian Charles Michel ca succesor al lui Donald Tusk la Consiliul European, arată puterea sa de negociere și de iscusință în vederea reconfigurării conducerii blocului comunitar al Uniunii Europene. Macron a pulsat foarte tare, chiar până în siatuația de a supraîncălzi motorul. Dar... obiectiv vorbind, dacă nu făcea asta, nu îți legitima grupul politic din Parlamentul European, Renew Europe, al cărui co-fondator este alături de Guy Verhofstadt de la ALDE și Dacian Cioloș de la USR-PLUS. Și astfel, nu avea putere în a putea să negocieze pe marile dosare ale Uniunii, atât în cosiliu cât și în Parlament de acum în următorii 5 ani. cum s-ar spune. Sta o tură pe bară. Ceea ce i-a displăcut total ca idee și a acționat în consecința raționamentelor sale.

A jucat bine și i-a ieșit. Dar succesul are două tăișuri. A eliminat procedura de "spitzenkandidat", care avea un aer mult mai democratic decât "scosul iepurelui din joben" și "ieșirea fumului alb" din enclava de la Bruxelles. Astfel, a delegitimat unitatea blocului comunitar. Cu toate acestea, a consolidat idea unei Europe cu mai multe viteze, Franța afându-se la manșă, alături de Germania, în viteza superioară a zonei euro, construind premisele unui buget comun pentru această zonă. Macron și-a construit profilul european de om pe care trebuie să-l întrebi atunci când vrei să decizi ceva care implică UE, atât timp cât e în funcție. E mai puternic ca niciodată. Deși, această putere poate să-i compromită mințile. Daca nu i le-a compromis deja.

⚠️Oircum, asemenea semitonului care coboară în tehnica muzicală de la înălțimea sunetului prim, avem și în această ecuație un bemol: niciun reprezentat al ţărilor din Estul Europei, pentru echilibrul geografic și stoparea disensiunior Vest-Est.

S-a vorbit la un moment dat de Serghei Stanishev, la preşedinţia Parlamentului European, pentru o jumătate de mandat. Rămânea însă „în afară” Italia, care-l avusese pe Antonio Tajani ca preşedinte al Parlamentului European, Federica Mogherini, şefă a diplomaţiei europene şi Mario Draghi, la Banca Centrală Europeană. Premiul de consolare a fost acordat, în cele din urmă, italianului David-Maria Sassoli, prin sacrificarea lui Serghei Stanischev. Astfel, un socialist din Vest a câștigat în fața unui socialist din Est, cu sprijinul Popularilor Europeni, care au căzut de acord ca mandatul de 5 ani la președinția PE să și-l împartă cu socialiștii. Sassoli a câştigat la vot competiţia din al doilea tur de scrutin, iar Estului european, i se arată cartonașul roșu pentru această nouă reconfigurare legislativă, reprezentativă și executivă europeană, fiind penalizat de la derapajul privind valorile fundamentale ale statului de drept.

Spaniolul Josep Borell, fost ministru de Externe în ţara sa, diplomat de carieră și fost Președinte al PE, o va înlocui pe Federica Mogherini. Şi astfel, doi aliaţi, Spania şi Belgia au fost bine serviţi, eliminând din ecuație, Estul.

În altă ordine de idei, Europa iese mai divizată ca orcând pe falia Est-Vest. Iar Consiliul European pare mai nepregătit ca oricând să țină piept jocurilor geopolitice și geocomerciale globale dintre Rusia, China, India și Statele Unite ale Americii, vocea fiindu-i total inexistentă. Practic, dispunem de Consiliul European cu cea mai afonă voce din ultimii zeci de ani. Și de un hemiciclu european cu multe "staruri politice" expirate, readuse la viață de către electoratulcare a votat emoțional și pe fondul furiei. Concluzia-i următoarea: populiștii încă nu sunt atât de puternici pe cât se anticipa. Dar vor putea să-și creeze coridoare prin tot acest haos și diviziune între marile familii politice europene.

Dincolo de toate acestea, prietenia franco-germană rămâne, pe mai departe, trainică, iar Emmanuel Macron, cu destule probleme în ţara sa, poate fi considerat un bun… şahist. Cu toate că fieful comercial și geopolitic al mapamondului, pare să scoată Uniunea Europeană de pe tabla de șah.

#Opinii #ComisiaEuropeană #Stiri #UniuneaEuropeana #Politica #Europa

59 afișare
  • Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier