• Marco Badea

Urzeala Tronurilor UE... încă se joacă


După cum știm deja, și după cum ne-a anunțat președintele Macron, sistemul spitzenkandidaten aplicabil preluării preşedinţiei Comisiei Europene, în 2014, este… mort. Deces anunţat. Victorie mare, astfel pentru Emmanuel Macron și înfrângere deloc mică pentru cancelarul german Angela Merkel, aflată la final de mandat și departe de anvergura de odinioară. După ce Manfred Weber, spitzenkandidatul PPE a ieșit din orice ecuație posibilă pentru a devenit Șeful Executivului European, POLITICO (sursa 1)​ vine în dimineața asta cu 9 posibiliăți discutate la Bruxelles sub semnul Planului B în vederea preluării viitorului mandat de Președinte al European Commission.

1. Michel Barnier, negociatorul șef al divorțului UE - Brexit (apropiat de Macron)

2. Alexander Stubb, vicepreședinte al Băncii europene de Investiții

3. Kristalina Georgieva, director executiv de la Banca Mondială

4. Christine Lagarde, director general al FMI

5. Leo Varadkar, prim-ministrul Irlandei

6. Peter Altmaier, Ministrul de Economie al Germaniei și al cabinetului Merkel

7. Andrej Plenković, prim-ministrul Croației

8. Kolinda Grabar-Kitarović, președintele Croației

9. Donald Tusk, președintele Consiliului European

În altă ordine de idei, la Bruxelles, cei 28 de lideri europeni au asistat, aşadar, la trecerea pe linie moartă a germanului Manfred Weber (CSU-Bavaria) cap de listă PPE, dar şi a olandezului Frans Timmermans, cap de listă la socialişti, cât şi a danezei Margrethe Vertager, comisar european pentru concurență și „într-un fel” oferta listei de candidaţi liberali din fostul grup ALDE, actualul Renew Europe. Nici unul dintre aceştia nu îi va succeda lui Jean Claude Juncker la preşedinţia Comisiei Europene. Emmanuel Macron s-a arătat de neînduplecat plecând de la premisa că nici unul dintre cei enumeraţi, în calitatea lor de candidaţi, nu întrunea sufragiile necesare. Ei bine, Popularii Europeni (EPP), după ce au monopolizat timp de 20 de ani, graţie majorităţii relative de care au dispus, preşedinţia Executivului European, se văd pentru prima dată după mult timp în dificultate. Nu e mai puţin adevărat că legitimitatea conferită de forţa CDU-CSU, coaliţie aliată cu PP spaniol, Fidesz, Forza Italia şi alte partide naţionale de dreapta, nu mai este aceeaşi. Realitatea votului european din 26 mai a conferit scena acestei realități. Adevărat este şi faptul că de data aceasta Manfred Weber, oferta PPE, este un politician subdimensionat pentru funcţia de preşedinte al Comisiei, fiind necunoscut pentru majoritatea şefilor de stat şi de guvern.

Pe de altă parte, Angela Merkel nu s-a zbătut prea mult, întrucât ţinteşte cu ardoare preşedinţia Băncii Centrale Europene pentru patronul Bundesbank, rigidul Jens Weidmann, mandatul economistului Mario Draghi încetând peste puţină vreme.

Până acum lui Emmanuel Macron i-au ieşit toți paşii. Pare paradoxal, întrucât criza „vestelor galbene”, deja afaltă la a 32-a săptămână, nu a încetat. Într-o săptămână trebuie convenit însă asupra unei personalităţi care să facă majoritate în Parlamentul European, a cărui sesiune constitutivă este prevăzută pentru 2 iulie 2019 la Strasbourg, prin alegerea preşedintelui. Astfel, la Consiliul European din 30 iunie, programat ca soluție de avarie în urma eșecului precedentului Consiliu din 20 iunie, se preconizează dezbaterea finală asupra viitorului nume care are să conducă Comisia Europeană.

Odată stabilit numele preşedintelui Comisiei Europene, celelalte funcţii se vor negocia mai uşor, chiar dacă în discuţie intră echilibrul ideologic, zona geografică şi alte criterii politice. Chestiunea reglării succesorului lui Jean Claude Juncker este anevoioasă. Cărțile nu sunt încă făcute. Urmează însă zile de foc în privinţa negocierilor pentru găsirea unui numitor comun asupra desemnărilor în posturile-cheie ale viitoarei conduceri instituționale a blocului comunitar al UE.

De partea cui se află Bucureştiul, în confruntarea Berlin – Paris, este greu de spus. Şi, ca de obicei, nu vom fi avantajaţi în vreun fel sau altul. Pentru că nu vom sta la masa finală a negocierilor. Și nu vorbesc de masa rotundă unde se adună membrii Consiliului. Ci la măsuțele acelea de 4 persoane, unde au fost surprinși Merkel, Marcon, Tusk și Sanchez. Urzeala tronurilor în UE e în plină desfășurare. Iar provocarea supremă pentru liderii statelor blocului comunitar este găsirea compromisului rezonabil în numirea viitorului establishment care are să conducă instituțiile UE pentru următorii 5 ani.

Întrebarea se pune astfel: Oare Uniunea Europeană cu mai multe viteze va fi manuală sau automată?

Sursă de informare: Sursa 1 - https://www.politico.eu/article/9-center-right-candidates-european-commission-president/

#Stiri #UniuneaEuropeana #ComisiaEuropeană #TribunaInternationala #Opinii

0 afișare
  • Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier