• Marco Badea

Politica nostră cea de toate zilele... și partidele politice


A trecut deja o săptămână de la scrutinul electoral și se poate vorbi la rece, observându-se faptul că niciunul dintre partidele de pe scena politică din România, cu pretenții de guvernare, n-a înțeles nimic. Opoziția se atacă și băltește într-un absurd greu de cuantificat. Puterea mimează o decență retardă, când, de fapt, le pute fibra clientelismului de partid și șovinismul catifelat cu miros de baroniadă.

Ei bine, sub tot acest areal politic care, se pare, nu-l are-n centrul atenției pe cetățean, ci doar supraviețuirea politică a unora și ocuparea tronului în viziunea altora fără un plan concret... cât și detașamantul calculat și lipsa de asumare a cât mai multora dintre actorii politici, rezultatul alegerilor a arătat că poporul e treaz și conștient, dar clasa politică e lispită de valori și de meritul de a fi clasa politică a acestui popor. Aș spune, cred că pentru prima dată, că poporul nu merită garnitura asta de politicieni, indiferent de rolul pe care-l joacă aceștia la momentul actual, fie că vorbim de putere sau că vorbim de opoziție. Imaturitatea politică e prezentă peste tot. Și doar reconstrucția de partid și asumarea competenței poate salva aceste nave care plutesc pe oceanul democratic al tranziției României fără a se gândi la vreo destinație. Atât timp cât au resurse și barca nu se scufundă, sunt nepăsători. Asta-mi inspiră declarațiile belicoase și construite pe fondul antagonismului politic fără substnță, doar de dragul preluării pe TV în prime-time!

În altă ordine de idei, criza resurselor umane ÎN TOATE PARTDELE DE PE SCENA POLITICĂ este consecinţa directă a crizei de management politic la nivel instituțional. De aici prosta capacitate a guvernării și totala incoerență de legiferare a Parlamentului. Să nu mai vorbim de direcții ale administrației guvernamentale, centrale sau locale, căci acolo, deși există și excepții, e jale. O jale care poluează aspirațiile cetățenilor și care se revarsă și radiază direct dinamica vieții acestora.

Dacă privim mai atent, criteriul competenţei politice şi profesionale a fost suprimat, fiind substituit cu logica recompensei şi pedepsei. Ai executat ordinul sau ai lătrat pe la tv cu populisme. Good - primești funcție. Ai avut opinii diferite sau ai dezertat de la o logică de partid, atunci înseamnă că ai complotat împotriva liderului. Și ești exclus sau izolat. Tot acest traseu de influență structurală într-un partid, e profund nedemocratic.

Astfel, trimiterea la politica de cadre a partidului privind criteriile de selecţie şi promovare este una… veche. Şi nu uşor de rezolvat. A folosit-o și PDL-ul în trecut. O face de când respiră, PSD-ul și a preluat-o și PNL-ul. Ea regăsindu-se în anumite cazuri și la USR (atenție, nu la PLUS) - cei din urmă din Alianța 2020 trebuie să mai crească ca să ne dăm seama de logica pe care se construiește partidul, dincolo de alianța în care este implicat!

Dar nu doar la noi e adaptată abordarea politicii de cadre a partidului. Se întamplă și pe la alții. Iar ce s-a întâmplat cu PASOK-ul în Grecia, acum irelevant, abia câștigând două mandate europarlamentare în timp ce acum câțiva ani erau câștigători detașați ai alegerilor elene, ar putea fi un exemplu pe care l-ar putea lua în considerare PSD-ul. Și nu doar ei. Ce s-a întâmplat cu Partidul Democrat din Italia, e un alt exemplu. Ce se întâmplă cu SPD-ul german, după victoria verzilor, doar completează lista.

Cu alte cuvinte, teoretic, un partid anticipează exerciţiul puterii, prin pregătirea unei echipe de decizie, plauzibilă, care să garanteze profesionalismul guvernării şi, prin aceasta, prestigiul formaţiunii pe care o reprezintă.

Desigur, nu putem să ieșim în piața publică și să strigăm ca-n 2000, "Hagi Președinte". Statul se conduce de către o echipă politică. Numai că aceea trebuie să fie construită sănătos, nu pe numiri determinate de favorimse sau concesii politicianiste.

Indiferent de faptul că ar conduce un guvern sau o instituție publică, un tânăr sau un vârstnic, să lăsăm butadele, nu e o alegere sigură, dacă acesta nu a ajuns acolo pe competențe reale și nu s-a determinat criteriul meritocratic. Dar politica e cam separată de democrație în aceste circumstanțe, și însuși spiritul democrației poate să favorizeze oportunismul și notorietatea în detrimentul meritocrației.

E de reținut că un bun profesionist pe un domeniu dat, sau un om integru, un parlamentar abil, nu sunt în mod garantat şi buni miniştri. Firește, discuţia e lungă și după cum putem înțelege, nici tinereţea nu e o virtute și nici bătrâneţea nu e un defect. Mai ales în politcă!

Esenţial rămâne, în fapt, caracterul omului. Fibra lui morală. Valorile după care se ghidează și bineînţeles, competenţa într-un domeniu sau altul pentru a putea să acopere dimensiunea complexă a actului de decizie politică, deşi, cum spunea Marin Preda, "ca să fi om întreg, atâtea sunt necesare…" !!!

#Opinii #Stiri

13 afișare
  • Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier