• Marco Badea

"A free press is central to our democracy"


Așa spunea, în 2016, fostul președinte al S.U.A., Barack Obama, în discursul său de la ultima cină cu corespondenții mass-media de la Casa Albă (Correspondents' Dinner, Sursa 1). Dacă ne uităm atent la ce s-a întamplat cu mass-media în ultimii ani, cred că semnalul tras de fostul președinte american este încă actual. Acesta cuprinde tot câmpul de exprimare publică și cere legitimitate prin argumente, pentru că o democrație nu poate exista fără argumente. O democrație se legitimează prin informare, valori și vot. Libertatea presei determină informațiile corecte, valorile democratice și votul ca instrument de fondare a ciclurilor democratice!

Presa ar trebui să fie interfaţa dintre omul politic şi cetăţean. Numai că trăim vremuri în care această interfață nu mai este obiectivă și nu își mai conturează prioritățile în raport cu valorile deontologice și spiritul de informare corectă a cetățeanului. Mulți dintre oamenii de presă sunt „vânduți politic”, iar migrația către online este masivă. Problema este că, în momentul în care ai ajuns acolo, descoperi că online-ul este mult mai dezorganizat decât presa tradițională, iar posibilitatea de a te infecta cu fake news este mult mai mare. Politicienii gândesc că „dacă ajungi să convingi presa, poţi convinge şi cetăţeanul”. Asta-i cea mai incorectă abordare. Cetățeanul trebuie convins de fapte, iar presa trebuie doar să vorbească despre aceste fapte. Pactizarea dintre mediul politic și mediul mass-media este un atentat la democrație și-un pas mare către abisul de unde se nasc cele mai mari tiranii ale istoriei. Mass-media din România sunt confruntate şi în acest an cu agravarea problemelor interne (jocuri politice „de subsol”, alegeri europarlamentare și prezidențiale) şi cu efectele existenţei într-un mediu economic ostil, contextul arătând că nu există premise pentru o redresare în 2019 (propagandă prin televiziuni de știri la ore de prime-time). În aceste condiţii, este necesară o conjugare a eforturilor în direcţia unor obiective comune şi a unei strategii unitare de relansare a industriei mass-media. Identificarea obiectivelor şi conturarea strategiei de relansare trebuie să fie rezultatul inspiraţiei şi solidarităţii în interiorul profesiei. Solidaritatea şi obiectivele comune de redresare pot face presa un partener puternic şi valabil într-un dialog cu autorităţile, care să ducă la rezultate reciproc avantajoase, întrucât o mass-media solidă şi profesionistă este de domeniul interesului general. Ne mai rămâne doar să găsim obiectivele comune în jurul cărora se conturăm o solidaritate sinceră și construită pe valori deontologice și democratice puternice. Dincolo de problemele economice, cred că e mai important ca oricând, ca liderii editoriali să reflecteze la soluţii pentru rezolvarea crizei de identitate pe care o traversează majoritatea redacţiilor. Una dintre aceste soluţii este redescoperirea şi susţinerea fără rezerve a jurnalismului de calitate, creativ şi de substanţă, precum vedem că se întamplă la noi cu jurnaliștii care fac o muncă titanică și ajung să arate cât de nociv e sistemul socio-politic. De la Rise Project, PressOne, Recoreder, Adevărul.ro, Digi24 și până la EuropaFM, StareaNației, proiectele SăFieLumină și Dela0.ro; toate acestea și alte câteva mențin presa pe linia corectă pe care și-a fundament existența și misiunea. Trebuie să reținem că nu există libertate reală a presei fără valoare editorială, susţinută prin putere financiară proprie. Și mai trebuie să fim atenți și la contextul contemporan. Suntem în campanie electorală iar calitatea dezbaterii publice trebuie să fie una bazată pe argumente și note corecte și obiective. E crucial rolul presei în focurile campaniilor electorale. Și e și mai crucială asumarea misiunii profesionale, ignorând cu pricepere și rațiune orice momeală partizană!

Ziua de azi în semn de sărbătoare:

După cum se cunoaște deja, jurnaliştii din toată lumea sărbătoresc astăzi Ziua Mondială a Libertăţii Presei, proclamată în 1993 de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite. De atunci, ziua de 3 mai este celebrată în întreaga lume, fiind considerată un bun prilej pentru evaluarea gradului de independenţă, promovarea importanţei protejării presei de agresiuni sau cenzură şi pentru a aduce un omagiu celor ce au contribuit semnificativ la dezvoltarea presei.

O recomandare adoptată în cadrul Conferinţei Generale UNESCO din 1991, privind promovarea libertăţii presei în lume, a reprezentat iniţiativa declarării zilei de 3 mai Ziua Mondială a Libertăţii Presei. Rezoluţia din 1991 a recunoscut că o presă liberă, pluralistă şi independentă este o componentă esenţială a unei societăţi democratice.

Ziua Mondială a Libertăţii presei a fost instituită pentru a atrage atenţia întregii lumi asupra importanţei şi obligaţiei respectării libertăţii de exprimare. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului arată la articolul 19 că „orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat” [Sursa 2].

UNESCO acordă cu această ocazie premiul ”Guillermo Cano” unei persoane, organizaţii sau instituţii care a adus o contribuţie excepţională apărării şi promovării libertăţii presei oriunde în lume, în special în zonele cu un grad ridicat de pericol. Distincţia a fost instituită în anul 1997 şi poartă numele lui Guillermo Cano Isaza, un jurnalist columbian asasinat chiar în faţa clădirii ziarului la care lucra, El Espectador din Bogotá, la 17 decembrie 1986, pentru că deranjase cu anchetele sale cartelurile de droguri din Columbia. Premiul are o valoare de 25.000 de USD şi este finanţat de Cano Foundation (Columbia) şi The Helsingin Sanomat Foundation (Finlanda) [Sursa 3].

În 2019, distincţia a fost acordată jurnaliştilor Kyaw Soe Oo şi Wa Lone, din Myanmar, care ”reprezintă ieşirea ţării lor din decenii de izolare”, a spus Wojciech Tochman, preşedintele juriului care a acordat anul acesta premiul [Sursa 4].

Potrivit unui clasament publicat de Reporteri fără frontiere, România ocupă locul 47 în clasamentul liberăţii presei, mult în urma Norvegiei sau Finlandei, care ocupă primele locuri, al Jamaicăi (8), al Estoniei şi Portugaliei (locurile 11 şi 12) şi este devansată de regatul Tonga din Pacificul de Sud (45) şi de Chile (46). Totuşi poziţia ţării noastre este înaintea Statelor Unite (locul 48), sau a Argentinei (57), Poloniei (59) ori Greciei (65) [Sursa 5].

Note de sursă: Sursa 1

http://time.com/4313618/white-house-correspondents-dinner-2016-president-obama-jokes-transcript-full/ Sursa 2

https://www.ohchr.org/EN/UDHR/Documents/UDHR_Translations/rum.pdf Sursa 3

https://en.unesco.org/prizes/guillermo-cano Sursa 4

https://unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf0000266088 Sursa 5

https://rsf.org/en/ranking/2019

#Stiri #Opinii #TribunaInternationala #Romania #Politica

13 afișare
  • Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier