• Echipa Editorială

Meditație filozofică - Tirania impoliteții


La finalul anului 2018, chiar în proximitatea Crăciunului, am realizat o analiză menită a evalua manierele clasei politice românești. Acestea lipseau cu desăvârșire. Grosolănia și indelicatețea și-au făcut „cuib” în Parlamentul României. Situația este extrem de gravă, iar faptul că românii reacționează relativ limitat la comportamentul grobian ne-a făcut să cădem pe gânduri.

Cum am permis ca reprezentanții noștri - parlamentarii care ar trebui să ne reprezinte interesele - să fie indivizi construiți dintr-o substanță tarată? Ce circumstanțe nefavorabile au fost acelea care ne-au amorțit simțul rațiunii taman în ziua votului încât am ales la conducerea țării formațiuni politice cu lombrozieni pe liste?

Cum putem să visăm la progres când cei care fac legile sunt niște veleitari de duzină, niște abulici fără viziune, un amalgam de filistini nevolnici incapabili să raționalizeze?

Mai putem spera noi oare la o țară bine dezvoltată în acest context? Nu putem face asta, cum nici pasagerii unei corăbii nu ar putea dacă ar avea la cârmă un orb. O țară nu poate fi condusă și progresul nu poate fi atins cu oameni care vădesc o inapetență majoră pentru cunoaștere, pentru adevărul faptic sau pentru metoda științifică.

Venalitatea îi caracterizează perfect pe liderii noștri politici; singura lor pricepere este să construiască panegirice (și acelea atent decorate cu dovezi de analfabetism) pentru liderul partidului; alocuțiunile encomiastice care proslăvesc autonomia față de Bruxelles au devenit norma guvernului de la București, iar ideea vanitoasă că românii se pot descurca și singuri încolțește în aceste minți slabe ale ariviștilor becisnici care ne conduc.

Cu toate acestea de ce nu s-a produs încă o ruptură? De ce nu dezavuăm complet acest tip de comportament și, implicit, indivizii pe care îl au?

Desigur, ne răzvrătim când auzim o mitocănie din partea unui parlamentar. Dar doar asta facem. Când suntem la urne uităm cu desăvârșire că pe listele de partid se află politicienii X și Y, paznicii de serviciu ai mârlăniei generalizate, și continuăm să votăm.

În cele din urmă ne pricopsim cu acești filistini câte 12 sau 16 ani la rând. Între timp, România stagnează, banii ajung la tot felul de ariviști, amicii filistinilor menționați mai sus, iar copiii noștri mor de foame, mergând zeci de kilometri prin zăpadă, la - 20 de grade C, la 5 dimineața, doar pentru a avea o oarecare liniște sufletească că au făcut tot posibilul ca nu cumva în viitor să moară de foame.

Concluzia la care ajungem este următoarea: diferența dintre noi și ei nu este așa de mare pe cât ne dorim sau credem că este; cel puțin nu cea dintre ei și majoritatea românilor. Dacă ar fi o diferență semnificativă, acești domni nu ar mai ajunge să ne reprezinte.

Din diverse motive - ignoranță, nepricepere, abulie, naivitate, lipsa timpului, dorința de a fi ca ei, ideea că dacă am fi în locul lor am face la fel - încă ne încăpățânăm să îi votăm. De fapt, votăm să alegem drumul către pierzanie.

Semnat Echipa Editorială a Dialectica

#Politica #Romania #General #Cunoastere #Stiri

0 afișare
  • Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier