• Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier

  • Sudițoiu Alexandru

Situația kurzilor în perspectiva retragerii trupelor americane din Siria


Photo source: https://revista22.ro

În timp ce războiul civil din Siria pare a se ameliora, cu organizația teroristă Daesh pierzând o bună parte din teritoriul controlat anterior, iar trupele americane se pregătesc pentru a părăsi teritoriul sirian, o altă criză pare să bată la ușă. Este vorba despre milițiile kurde. Sprijinite de către forțele americane, acestea au dus greul luptei împotriva Daesh, însă reușitele operaționale ale kurzilor au trezit îngrijorarea și furia Turciei. Aceasta din urmă nu este dispusă să accepte existența unei forțe militare kurde în apropierea granițelor sale, regimul de la Ankara considerând milițiile kurde din Siria drept o grupare teroristă asociată Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK).

Pe parcursul a doar câteva luni, o mare parte dintre discuțiile cu privire la viitorul Siriei au avut ca subiect central problema kurdă. Amenințările venite din partea Ankarei, precum și spectrul retragerii trupelor americane din Siria ridică serioase semne de întrebare cu privire la viitorul celor care au luptat împotriva Daesh, cât și la perspectivele unui stat kurd independent în Orientul Mijlociu. De ce se teme Turcia de kurzi? Ce acțiuni urmează să întreprindă după retragerea trupelor americane și, în sfârșit, ce opțiuni mai are populația kurdă în acest moment?

Independența Kurdistanului și integritatea teritorială a Turciei: două perspective necompatibile

Temerile Turciei nu sunt complet nejustificate. Acestea își găsesc rădăcină în realitățile istorice și geopolitice cu care statul turc s-a confruntat de-a lungul timpului. O bună parte din teritoriul Turciei este locuit de kurzi, o minoritate semnificativă în balanța demografică a acestei țări. Concomitent, kurzii constituie probabil cea mai mare minoritate etnică din Orientul Mijlociu, diferite comunități formând un nucleu considerabil în părți ale Turciei, Siriei, Irakului și Iranului. Această realitate geografică și demografică, precum și o conștientizare a identității naționale kurde, au facilitat apariția unor ambiții de construcție statală, un Kurdistan independent și suveran fiind atât idealul multor kurzi, precum și teama țărilor pe teritoriul cărora aceștia trăiesc.

Mai mult, visul unui stat propriu a dus la apariția unor organizații precum PKK. Considerată ca fiind o grupare teroristă, PKK a folosit adesea metode violente pentru a sfida autoritatea Ankarei și a obține independența față de statul turc. Istoria Turciei se întrepătrunde cu confruntările constante dintre autorități și PKK, implicând victime din rândul civililor.

Așadar, modul în care Turcia se raportează la kurzii sirieni este influențat de propria sa experiență cu organizații similare de pe teritoriul turc, precum și de temerile sale cu privire la ambițiile statale ale kurzilor. Regimul de la Ankara se teme de o legătură între milițiile kurde din Siria și PKK, cât și de ambițiile acestora de a construi un stat kurd care ar include inevitabil o parte din teritoriul actual al Turciei. Anxietățile Ankarei sunt împărtășite și de autoritățile de la Bagdad sau Damasc, integritatea teritorială a acestor țări fiind de asemenea amenințată.

Perspectivele Turciei: ce urmează?

Din aceste motive, Turcia a amenințat în repede rânduri că va întrebuința forța militară pentru a gestiona problema kurdă. Prezența trupelor americane s-a dovedit însă a fi o formă de descurajare împotriva ambițiilor Turciei, astfel încât nu s-au înregistrat confruntări violente până în acest moment. Totuși, situația urmează să se schimbe, președintele Donald Trump anunțându-și intenția de a retrage forțele militare americane din Siria. În aceste condiții nu ar trebui să ne mire că președintele turc, Recep Tayyip Erdogan salută declarațiile președintelui Trump.

Americanii nu au uitat însă de kurzi, cel puțin nu în totalitate. În timpul unei vizite la Ankara, consilierul pe probleme de securitate națională a președintelui Trump, John Bolton, a încercat să obțină garanții pentru partenerii kurzi ai SUA. Nu a reușit. Din contră, autoritățile de la Ankara, cu președintele Erdogan în frunte, au refuzat să ofere astfel de garanții, afirmând în schimb că sunt pregătite să elimine orice grupări teroriste de pe teritoriul Siriei. Să ne aducem aminte că Turcia consideră milițiile YPG ca fiind o grupare teroristă, afiliată PKK.

Sursele disponibile în spațiul online par să confirme perspectiva unei acțiuni în forță a Turciei împotriva YPG:

  • conform unui raport CBC din 23 decembrie, Turcia își pregătește forțele militare în apropierea unei localități din nordul Siriei, controlată până recent de către forțele kurde sprijinite de SUA [Sursa 1].

  • De asemenea, agenția turcă de știri, IHA, a raportat că un convoi militar a fost trimis în Siria în urma deciziei luate de către președintele SUA [Sursa 2].

  • Conform Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului, 50 de vehicule militare au trecut granița cu Siria, transportând trupe și echipament militar [Sursa 3].

Motivul oficial pentru prezența forțelor militare turcești ține de un acord între președintele Trump și președintele Erdogan cu privire la susținerea efortului de retragere a trupelor americane. Conform unui comunicat din partea administrației prezidențiale turcești, aceștia au căzut de acord să se coordoneze din punct de vedere militar și diplomatic pentru a se asigura că retragerea trupelor americane din Siria nu va da naștere unui vid de putere, similar modelului Irakian [Sursa 1]. Însă antecedentele Turciei, îngrijorările sale cu privire la problema kurdă și reacția regimului de la Ankara față de apelul consilierul John Bolton ne determină să credem că o acțiune în forță împotriva kurzilor este inevitabilă fără protecția oferită de trupele americane.

Perspectivele kurzilor: scenarii de acțiune

Plecând de la aceste premise, nu putem decât să ne întrebăm ce perspective mai există, în acest moment, pentru kurzii sirieni. Milițiile YPG au fost înarmate de către americani, însă șansele să facă față forțelor militare ale unui actor statal care se întâmplă să dețină și a doua cea mai mare armată din cadrul NATO sunt minime. În acest sens kurzii pot miza pe garanțiile oferite de americani, sperând că retragerea trupelor americane nu va avea loc sau va fi cel puțin amânată, își pot asuma o luptă deschisă cu forțele militare turcești, se pot reorienta către alți actori cu o prezență militară în zonă sau pot renunța la pretențiile lor teritoriale.

Primul scenariu este unul nesigur, ținând cont de intențiile declarate ale Washingtonului. Retragerea trupelor americane pare să fie, cel puțin pentru moment, inevitabilă. Alți factori care ar putea opri această decizie sau ar putea amâna procesul de retragere țin de influența consilierilor lui Trump, precum și de mijloacele de acțiune ale Congresului, asumând că acesta ar fi dispus să prelungească prezența trupelor americane în Siria. Chiar și așa, un astfel de scenariu i-ar lăsa pe kurzi vulnerabili în fața unui atac din partea Turciei.

YPG își poate asuma, de asemenea, o confruntare deschisă cu Turcia, mizând pe forțele proprii. Un astfel de scenariu ar implica un război de gherilă împotriva puterii militare a Turciei, net superioare din punct de vedere numeric și tehnologic capabilităților YPG. Acțiunea Turciei ar putea împinge YPG într-o legătură mai strânsă cu PKK, mizând pe tactici similare, specifice unei confruntări între actori puternici/actori slabi.

O altă opțiune, mai avantajoasă, însă discutabilă, este ca YPG să se reorienteze către alți actori importanți din regiune, căutând să obțină sprijinul sau protecția acestora. În acest sens, singurele alternative la sprijinul american ar fi treimea Moscova-Teheran-Damasc. Un astfel de scenariu ar implica că YPG să ofere garanții cu privire la loialitatea față de regimul Assad în schimbul acordării unui grad relativ de autonomie teritorială și a unui sprijin militar.

Ultimul scenariu este renunțarea la pretențiile teritoriale actuale și ajungerea la un compromis cu Ankara. Un astfel de compromis ar putea lua forma unui acord facilitat de Washington și ar fi probabil cea mai bună opțiune în viziunea americanilor.

În loc de concluzii

Războiul civil din Siria a dus la un vid de putere exploatat de către diferitele grupări care au luat parte la acest conflict. Unele dintre acestea, precum Daesh, au avut chiar ambiția de a se transforma în actori statali, oferind totodată un precedent pentru ambițiile kurzilor. În mod natural, astfel de scenarii puse la un loc cu forța militară a YPG și proximitatea teritorială reprezintă un motiv de îngrijorare pentru Ankara, părți din teritoriul Turciei fiind locuite de importante comunități kurde, iar istoria recentă a Turciei fiind la rândul ei umbrită de conflictul cu PKK.

Aceste considerente, alături de declarațiile oficialilor de la Ankara și mișcările de trupe din ultima perioadă ne determină să estimăm că o ofensivă militară împotriva YPG este tot mai probabilă, iar retragerea trupelor americane din Siria constituie factorul determinant în această privință. În același timp, kurzii au foarte puține mijloace la dispoziție pentru a contracara puterea militară a Turciei, existând riscul ca orice acțiune militară să ducă la cimentarea relațiilor cu PKK, la o reorientare a Turciei către alți actori cu influență în regiune sau la prelungirea conflictului de pe teritoriul sirian, sub forma unui război de gherilă.

În mod evident, oricare dintre aceste scenarii ar fi dezavantajoase pentru credibilitatea SUA. Faptul că Statele Unite au sprijinit YPG pe parcursul conflictului cu Daesh, iar milițiile kurde au fost cel mai eficient instrument împotriva organizației teroristă, obligă Washingtonul să găsească alternative pentru a-i sprijini pe kurzi. Altminteri situația lor poate da naștere unui precedent periculos în raporturile dintre SUA și alte grupări de al căror effort ar putea depinde în viitor. Din acest punct de vedere, soarta kurzilor poate umbri credibilitatea Statelor Unite în ochii unor potențiali parteneri. Nici alternativa nu este viabilă, SUA neputând să-și asume un conflict deschis cu Turcia, membru NATO și unul dintre cei mai importanți aliați în regiunea Mării Negre.

Bibliografie:

Sursa 1 CBC, Turkey beefs up military presence at Syria border in wake of planned U.S. pullout, 2018, [Online] Disponibil la: https://www.cbc.ca/news/world/turkey-syria-border-us-withdrawal-1.4957981, [Accesat la 08.01.2019]

Sursa 2

Radio Free Europe/Radio Liberty, Turkey Boosts Military Presence in Syria as Erdogan, Trump discuss U.S. Pullout’, [Online] Disponibil la: https://www.rferl.org/a/turkey-boosts-military-presence-in-syria-as-erdogan-trump-discuss-u-s-pullout/29672333.html, [Accesat la 08.01.2019]

Sursa 3

Syrian Observatory for Human Rights, Turkey masses troops near Kurdish-held Syrian town’, [Online] Disponibil la: http://www.syriahr.com/en/?p=110090, [Accesat la 08.01.2019]

#Siria #SUA #Politica #International #General #Stiri

16 afișare