• Sudițoiu Alexandru

Tribuna Internațională - Ce urmează după retragerea trupelor americane din Siria și Afganistan?


Photo source: nyt.com

Statele Unite și-au anunțat intenția de a-și retrage trupele din Siria și Afganistan [Sursa 1]. Această decizie se numără printre multe altele, la fel de controversate, luate de către administrația Trump pe parcursul mandatului său. Un nivel crescut de îngrijorare este de natură să vină și dintr-un alt anunț, acela al demisiei generalului Jim Mattis, secretarul apărării, citând dezacorduri cu privire la politica externă și de securitate a guvernului american.

„Demisia generalului Mattis poate să fie un motiv de îngrijorare pentru aliații SUA în lume, în special pentru europeni.”

Dacă retragerea trupelor americane din spațiile invocate este sau nu o decizie bună este o problemă destul de subiectivă. În fond, depinde din ce perspectivă privim. Este ea bună pentru interesele strategice ale SUA? Dacă da, care sunt acestea? Dar pentru restul lumii? Ce este însă sigur ține de efectele acestei decizii în Siria, Afganistan și de mesajul general pe care-l transmite pentru regiunea Orientului Mijlociu. La rândul ei, demisia generalului Mattis poate să fie un motiv de îngrijorare pentru aliații SUA în lume, în special pentru europeni.

O promisiune împlinită și o bătălie pierdută

Să privim însă contextul în care președintele american a luat decizia retragerii. Aceasta nu ar trebui să ne surprindă, deoarece întregul discurs electoral al președintelui s-a construit pe o retorică izolaționistă, iar retragerea trupelor americane din demersuri costisitoare pentru economia SUA s-a numărat printre promisiunile acestuia. Din contră, probabil că această decizie se numără printre puținele care sunt într-adevăr „normale”, privite din perspective discursului de campanie și a electoratului lui Donald Trump.

Prezența militară a Statelor Unite în Siria a fost de la bun început una limitată, având ca scop susținerea coaliției anti-Daesh și antrenarea rebelilor moderați, respectiv a milițiilor kurde. Nu am merge într-atât de departe încât să susținem, asemeni președintelui Trump, că Daesh a fost înfrânt, însă organizația teroristă a pierdut o bună parte din teritoriul său [Sursa 2]. Putem spune, în schimb, că visul califatului islamic este, pentru moment, la pământ, iar amenințarea Daesh devine tot mai similară cu cea reprezentată de al-Qaeda, limitându-se la atentate teroriste ca o armă a celor slabi în relațiile internaționale.

Statele Unite și-au atins obiectivul militar în Siria. Pe de altă parte, regimul Assad a câștigat o victorie a la Pirus în războiul civil sirian. Sprijinit de forțele armate ale Federației Ruse și de Republica Islamică Iran, Assad a reușit să supraviețuiască acestui război, reducând o mare parte din capabilitățile militare ale rebelilor și menținându-și un teritoriu restrâns din ceea ce reprezenta odată întreaga Sirie. Statele Unite nu se află în situația de a mai face prea multe în această privință, deznodământul războiului civil din Siria fiind acum la atitudinea susținătorilor lui Assad și a Turciei.

Afganistanul reprezintă o situație diferită. Prezența trupelor americane în această țară este rezultatul operațiunilor desfășurate după 11 septembrie 2001, când Statele Unite au intervenit militar în Afganistan pentru a-l captura pe Bin Laden și a lipsi al-Qaeda de un stat eșuat de pe teritoriul căruia să poată lansa atacuri împotriva Americii. Deși al-Qaeda din Afganistan a fost înfrântă, iar Bin Laden a fost la rândul său ucis, SUA au rămas blocate în Afganistan datorită incapacității guvernului de la Kabul fie de a câștiga controlul întregului teritoriu afgan, fie de a negocia un acord de pace cu talibanii.

În momentul de față prezența americană nu face decât să contribuie la menținerea unui status quo nesigur pentru cele două state, contrabalansând influența unor actori regionali, în Siria, și amenințarea talibanilor pentru guvernul de la Kabul, în Afganistan. În același timp, această desfășurare de forțe în afară teritoriului american tinde să fie costisitoare, menținerea și întreținerea trupelor americane în aceste teritorii consumând o parte semnificativă din bugetul destinat apărării.

Retragerea americană din Siria: cui prodest?

Acesta este contextul în care Statele Unite decid să se retragă din Siria. Dar întrebarea rămâne: cui prodest? Cine are de câștigat de pe urma acestei decizii și ce, respectiv cine, are de pierdut?

Așa cum am menționat în rândurile de mai sus, în momentul de față regimul Assad pare a se bucura de un anumit succes, deși controlul acestuia asupra teritoriului sirian, precum și capabilitățile sale militare, rămân sub semnul întrebării. Costurile războiului civil și-au spus, cu siguranță, cuvântul. Într-o poziție mai bună se află susținătorii lui Assad, precum Federația Rusă și Iranul, de a căror sprijin acesta va depinde pentru moment. Dacă prezența militară americană în Siria menținea un oarecare grad de sprijin pentru rebeli, suntem de părere că acesta va deveni tot mai redus odată cu retragerea forțelor americane, permițând regimului Assad să încheie ultimele socoteli cu rebelii și lăsând această țară în sfera de influență a Rusiei și a Iranului.

O situație similară planează asupra milițiilor kurde (YPG), care au dus o mare parte din lupta împotriva Daesh, iar acum se confruntă cu o nouă amenințare venită dinspre Ankara. Se știe că Turcia se numără printre opozanții kurzilor, privindu-i ca o amenințare pentru integritatea teritorială a statului turc. Această amenințare a luat diferite forme la nivel declarativ, precum și prin mobilizarea trupelor de către Ankara, situația fiind menținută sub control prin prezența trupelor americane și protecția oferită kurzilor. Limitările Ankarei se vor diminua odată cu retragerea trupelor americane din Siria, rămânând de văzut cum va evolua această situație tensionată.

Deși Daesh și-a pierdut cea mai mare parte din teritoriu, organizația teroristă continuă să existe prin celule de adepți pe cuprinsul Siriei și al Irakului. Este puțin probabil ca jihadiștii să-și recapete forțele de odinioară, mulți dintre luptătorii Statului Islamic pierind în luptă sau întorcându-se în țările de baștină (inclusiv în Europa) [Sursa 3]. Însă situația care a dat naștere Daesh nu a dispărut, Siria rămânând în acest moment un stat slab, dacă nu chiar eșuat, regimul de la Damasc nefiind capabil să mențină monopolul asupra violenței legitime, iar condițiile structurale care au declanșat războiul civil fiind încă prezente. Un focar al Daesh și al radicalismului islamic va persista cu siguranță, existând riscul de a se amplifica în funcție de evoluția viitoare a Siriei. Cu alte cuvinte, o bombă cu ceas.

În treacăt fie spus, nici unul dintre partenerii SUA nu a manifestat prea multă susținere pentru retragerea din Siria. Singurul șef de stat care și-a exprimat în mod deschis sprijinul pentru decizia președintelui american este tocmai președintele Federației Ruse, Vladimir Putin [Sursa 4]. Întâmplător, unul dintre susținătorii lui Assad și principalul motiv pentru care regimul acestuia din urmă se află încă în picioare.

Dilema Afganistanului

Situația în Afganistan nu este în mod necesar mai bună. După o lungă perioadă în care trupele americane au susținut guvernul central de la Kabul, forțele afgane nu au reușit încă să obțină controlul asupra întregului teritoriu afgan. Din contră, Afganistanul rămâne un stat slab, controlat în genere de lideri tribali și în particular de către talibani. Deși forțele al-Qaeda au fost înfrânte, mulți dintre aceștia părăsind teritoriul afgan sau contopindu-se în cele din urmă cu forțele talibanilor, organizații teroriste precum Daesh și-au dezvoltat deja celule în această țară.

O astfel de imagine este de natură să îngrijoreze cu privire la viitorul Afganistanului urmând retragerii forțelor armate americane. Deși misiunea acestora a devenit tot mai mult o misiune de consiliere și pregătire militară, simpla prezență a trupelor americane a constitui o garanție pentru supraviețuirea autorităților centrale. Suntem de părere că odată ce aceste trupe vor părăsi teritoriul afgan, liderii talibani vor încerca să exploateze vidul de putere lăsat în urmă, fie pentru a negocia de pe o poziție de forță cu Kabulul, fie pentru a prelua controlul asupra Afganistanului per ansamblu.

Nu mai puțin relevant este riscul reprezentat de (re)transformarea Afganistanului într-o spațiu sigur pentru organizații teroriste sau pentru criminalitatea transfrontalieră. Unul dintre motivele pentru care al-Qaeda s-a stabilit în această țară a fost tocmai absența unei autorități centrale care să dețină monopolul asupra violenței legitime. În vidul de putere lăsat de către forțele americane există deci riscul ca grupuri teroriste precum Daesh să găsească un nou refugiu, în parteneriat sau în opoziție cu talibanii și alte triburi locale. Nu ar fi exclus să vedem spațiul afgan transformat din nou într-un centru de pregătire a jihadiștilor și de comandă a unor atacuri îndreptate împotriva lumii occidentale.

Interferențele Pakistanului nu pot să fie nici ele ignorate. Este bine cunoscută legătura dintre serviciul de informații pakistanez și talibani, cel dintâi sprijinindu-i și antrenându-i pe talibani încă din perioada Războiului Rece. Pakistanul vede în talibani parteneri utili pentru contracararea puterii și influenței în creștere a Indiei, principalul rival strategic al statului pakistanez, fiind mult mai dispuși decât alți actori regionali să ofere sprijin financiar unor grupuri talibane odată cu retragerea americanilor.

În esență situația ar putea să fie compartă cu retragerea trupelor americane din Irak. Ironic, având în vedere că Donald Trump îl critica pe Barack Obama tocmai pentru această decizie, care a lăsat un vid de putere în Irak, facilitând creșterea influenței Iranului asupra șiiților irakieni, precum și emergența Daesh.

De ce ar trebui să ne îngrijoreze demisia generalului Mattis?

Secretar al apărării, generalul Jim Mattis, a demisionat din funcția ocupată. Motivul invocat de acesta ține tocmai de dezacordurile în materie de politică externă cu președintele Donald Trump. Mattis nu este primul dintre consilierii președintelui pus într-o astfel de situație. Fostul secretar de stat, Rex Tillerson, a demisionat din motive similare, în timp ce fostul consilier pe probleme de securitate națională al președintelui, H.R. McMaster a avut diferende cu acesta tot pe teme similare.

În esență, aceștia erau considerați până nu de mult ”oamenii maturi” din jurul președintelui [Sursa 5]. Când președintele își amenința partenerii europeni sau părea predispus la gesturi necugetate, aceștia din urmă puteau găsi un interlocutor tocmai în profesioniștii din jurul său. În timpul Conferinței de Securitate de la Munchen, Mattis și-a asumat mantia de garant al sprijinului american pentru Europa, asigurându-i pe europeni de menținerea garanțiilor de securitate americane pentru continentul european.

S-ar putea spune că Mattis este ultimul dintre ”oamenii maturi” care pleacă de lângă președintele Statelor Unite, lăsându-l pe acesta sub influența unor figuri mai radicale cu privire la politica externă. Lucru care ar trebui să ne îngrijoreze. Credem că politica externă a SUA s-a menținut pe o direcție moderată datorită acestor oameni, iar în absența lor președintele va da liber promisiunilor și impulsurilor care i-au caracterizat campania electorală. Mai mult, indiferent de cine-i va lua locul lui Mattis, președintele a dovedit deja că nu este dispus să facă prea multe compromisuri cu privire la viziunea și ideile sale. Aliații SUA trebuie să conștientizeze că și-au pierdut principalii interlocutori la Casa Albă, iar acest lucru poate marca o traiectorie izolaționistă tot mai accentuată pentru politica externă a SUA.

În loc de concluzii

Atunci când Donald Trump a fost ales în funcție am răsuflat ușurat cu gândul la două lucruri: că în general oamenii politici tind să nu-și respecte toate promisiunile electorale, multe dintre acestea vizând doar câștigarea de voturi, iar impulsurile președintelui vor fi ținute în frâu de experții cu care se înconjoară. Ambele scenarii par să stea acum sub semnul întrebării, fiind de natură să crească nivelul de incertitudine cu privire la politica externă a Statelor Unite.

Retragerea trupelor americane din Siria, respectiv Afganistan, poate să fie privită ca un avantaj pentru economia americană sau poate să fie criticată ca o cedare în fața unor rivali strategici precum Rusia sau Iran. Indiferent de etichetele pe care suntem tentați să le alocăm acestei decizii politice, repercusiunile sale se vor simți cel mai mult în cele două țări și în dinamica de putere a Orientului Mijlociu. Nici Siria și nici Afganistan nu sunt țări pregătite să-și gestioneze pe cont propriu afacerile interne, iar acest detaliu va reprezenta în permanență o sursă de tensiune în plan intern și extern.

Bibliografie:

Sursa 1 The New York Times, Trump Withdraws U.S. Forces From Syria, Declaring ‘We Have Won Against ISIS’, [Online] Disponibil la: https://www.nytimes.com/2018/12/19/us/politics/trump-syria-turkey-troop-withdrawal.html, [Accesat la 23.12.2018]

Sursa 2

BBC, Islamic State and the crisis in Iraq and Syria in maps, [Online] Disponibil la: https://www.bbc.com/news/world-middle-east-27838034, [Accesat la 23.12.2018]

Sursa 3

European Parliament, The return of foreign fighters to EU soil, [Online] Disponibil la:

http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2018/621811/EPRS_STU(2018)621811_EN.pdf, [Accesat la 23.12.2018]

Sursa 4 Newsweek, Putin backs Trump’s decision to pull troops out of Syria, says ‘Donald is right, [Online] Disponibil la: https://www.newsweek.com/putin-backs-trumps-decision-pull-troops-out-syria-says-donald-right-1266460, [Accesat la 23.12.2018]

Sursa 5 Bloomberg, Jim Mattis leaves the kids in charge at Trump’s White House, [Online] Disponibil la: https://www.bloomberg.com/opinion/articles/2018-12-21/jim-mattis-leaves-the-kids-in-charge-at-trump-s-white-house, [Accesat la 23.12.2018]

#TribunaInternationala #Politica #Stiintapolitica #SUA #DonaldTrump #Rusia #Siria #Stiri

6 afișare
  • Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier