• Sudițoiu Alexandru

Radicalizarea discursului politic în rândul liderilor PSD


Photo source: https://www.b1.ro

S-a vorbit mult despre Congresul Național al PSD de duminică. Adunați în incinta Parlamentului, liderii social-democrați au luat decizia de a merge înainte cu amnistia și grațierea, au vorbit despre descentralizare și problemele mai importante ale partidului. Nu despre acestea intenționez să scriu. Sunt probleme importante, fără doar și poate, dar ceea ce m-a frapat mai tare a fost discursul asumat de către persoane aflate în conducerea PSD, un discurs care-mi aduce mai degrabă aminte de ideologiile totalitare ale sec. XX decât de competiția între partide, specifică regimului democratic.

„...un discurs care-mi aduce mai degrabă aminte de ideologiile totalitare ale sec. XX decât de competiția între partide, specifică regimului democratic.”

În urma unei sumare analize de discurs putem constata că social-democrații trec printr-un tot mai acut proces de radicalizare a discursului. Ieșind din cadrul specific democrației, discursul acestora tinde mai degrabă spre dimensiunile violenței simbolice. Când oamenii protestau în stradă împotriva OUG 13, PSD și ALDE nu puteau renunța la etichetele de „fasciști” și „soroșiști”, aruncate la întâmplare. Astăzi discursul acestora merge mai departe, invocându-se trădarea de țară ca referință generală la oricine se opune unei noi trinități formată din „partid, țară și guvernare”.

Aparent nu mai vorbim de un partid, ci despre Partid, partidul tuturor românilor.

Să luăm, în primă instanță, discursul unuia dintre baronii locali, Marian Oprișan. Cerându-i premierului Viorica Dăncilă să nu uite de amnistie și grațiere, acesta nu a uitat să vorbească despre dizidenții din propriul partid. Referindu-se probabil la oameni precum Gabriela Firea și Adrian Țuțuianu, Oprișan a pus punctul pe i, să zicem, acuzându-i de nimic mai puțin decât trădare de țară: „Dacă vrei să trădezi PSD, trădezi România și guvernul”. Nu sunt singuri, deoarece opoziția politică este pusă la un loc cu noțiunea de dușmani ai României, din afară și din interior: „Forțele de dreapta, dușmanii României din interior și exterior încearcă să distrugă partidul românilor” [Sursa 1]. Aparent nu mai vorbim de un partid, ci despre Partid, partidul tuturor românilor.

Nu mai puțin interesant este discursul asumat de către președintele PSD (și al Camerei Deputaților), Liviu Dragnea. Adresându-se membrilor PSD acesta oferă un final apoteotic congregației sale. Cerând amnistie și grațiere, liderul social-democrat nu a uitat nici el de „dușmanii țării”. Parlamentul European a votat „o rezoluție nedreaptă” împotriva României, „niște europarlamentari trădători” au fost complici în acest proces, iar „deasupra tuturor e Iohannis, care trădează interesele României (...) E act de trădare a României. Domnule Iordache, vă rog să depuneți plângerea de înaltă trădare împotriva președintelui Iohannis”. În sfârșit, domnul Dragnea nu uită nici de multnaționalele care „nu plătesc taxe” sau de colegii social-democrați europeni care nu-i oferă susținere și se transformă în „dușmani ai românilor” [Sursa 2].

Aceste două mostre discursive fac parte, așa cum am spus, dintr-un trend mai larg, vizibil în toate aspectele guvernării PSD din ultimii doi ani. Treptat s-a conturat un narativ care portretizează orice formă de opoziție (politică sau din rândul societății civile) în extremism și mai nou trădare de țară [Sursa 3]. Corupția nu reprezintă o problemă reală, ci un abuz din partea „Statului paralel”, cu sprijinul unei mari conspirații din afară și complicitatea politicienilor din opoziție. Este vorba, de fapt, despre narativul unei cetăți asediate, în care toți cetățenii ar trebui să facă front comun în jurul liderului (și al partidului) pentru a se proteja. În fond, „românii vor trăi într-o țară mai bună, cu condiția să fie un guvern românesc” [Sursa 2]. Deci străinii sunt problema, îndeosebi de origine germană.

Dacă ar fi să facem un sumar al ideilor prezente acesta ar arăta astfel:

  • partidul, țara și guvernul reprezintă un tot unitar, iar orice formă de opoziție pare să constituie un act de trădare

  • România trebuie condusă de etnici români, etnia președintelui este problematică

  • străinii, de la instituții europene până la multinaționale ne vor răul, iar partidul ne apără

  • lupta anti-corupție este o conspirație a statului paralel și a străinilor, urmărind destructurarea PSD și sabotarea guvernării

Ceea ce este îngrijorător în discursul acestor membri marcanți ai Partidului Social-Democrat este radicalizarea treptată, dar vizibilă. Împărțirea societății în două tabere, una bună, alta rea și implicit accentuarea clivajelor care s-au conturat până-n prezent. Discursul asumat de către social-democrați are prea puțin cu de a face cu stânga europeană, mizând în schimb pe o retorică naționalistă în care străinii sunt portretizați ca dușmani ai țării. Întâmplător, țara devine sinonim cu guvernul și cu partidul, făcând astfel din orice opoziție față de acestea o formă de opoziție față de țară și deci de trădare.

Acest discurs nu face decât să arate disperarea celor din PSD. Confruntați cu acuzații de corupție și incompetență, aceștia marjează pe construirea unui dușman extern, a unui narativ de tipul „noi vs ei”. Prin acestea se urmărește tergiversarea luptei anti-corupție, construirea unei alte platforme discursive decât cea care a ofeirt până în momentul de față o tribună de atac împotriva social-democraților. Totul poate să fie legitimat în virtutea acestui discurs până nu de mult marginal.

Însă adoptarea discursului naționalist de către PSD nu ar trebui să ne mire. În fond, odată cu venirea lui Liviu Dragnea la frâiele acestuia, partidul nu a fost confiscat doar de un grup infracțional din regiunile mai sărace ale țării, ci și de foști membri ai PRM. Urmașii lui Vadim, precum Lia Olguța Vasilescu și Codrin Ștefănescu, sunt astăzi oamenii cei mai apropiați ai președintelui social-democrat și, totodată, portavocea acestui partid. În mod ironic, aceștia marjează pe același tip de discurs care a mobilizat în trecut o bună parte a populației în jurul lui Ion Iliescu și împotriva lui Vadim Tudor.

Nici mediul extern nu este mai puțin important. Așa cum argumentam într-un alt articol [Sursa 4], România alege să urmeze un traseu iliberal străbătut înainte de țări precum Ungaria sau Polonia. Retorica naționalistă a fost forțată în discursul mainstream de către politicieni precum Viktor Orban. Or acesta se află încă la frâiele puterii din Budapesta, fără o reacție suficient de dură din partea Uniunii Europene, demonstrând lipsa de credibilitate a amenințătilor venite dinspre Bruxelles și oferind un precedent pentru alți oameni politici care-și doresc să urmeze același traseu al devierii de la normele europene.

Mai important este ceea ce indică el pentru viitor. Radicalizarea discursului politic nu a fost niciodată un semn bun pentru un regim democratic. Din contră, în mod uzual acesta a fost doar un prim pas în vederea asumării controlului total și, nu în ultimul rând, al eliminării opoziție. Aceste lucruri par desigur distante astăzi, când România este membră a Uniunii Europene și a NATO, dar s-a trecut o barieră. Radicalizarea discursului PSD semnifică tocmai asumarea fără echivoc a unei campanii de ”restaurare a vechiului regim”, anterior luptei anti-corupție, a sfidării instituțiilor europene și a partenerilor externi, precum și a societății civile, a oricărei formă de dezacord și o respingere fermă a compromisului sau a negocierii atâta timp cât nu presupun acceptarea ambiției liderilor PSD, amnistia și grațierea. Un mod foarte util de alienare a tinerilor, a minorităților de tot felul, dar și a partenerilor occidentali.

Nolens volens, partidul și guvernul par să fie confundate cu țara, iar opoziția implică un act de trădare națională. Un astfel de discurs nu va face decât să adâncească clivajele din societate, fiind totodată o reminiscență a unor vremuri (din fericire) apuse. Putem concluziona că actuala conducere a Partidului Social Democrat nu are de gând să dea înapoi, indiferent de presiunile interne sau externe, iar în cursa pentru libertate (libertatea de pușcărie) oameni precum Liviu Dragnea sunt dispuși să dea foc unei țări întregi. Este, practic, gestul disperat al unui lider politic, promisiunea președintelui de partid față de baronii care l-au „uns” în funcție, pentru a-și păstra poziția în contextul unei scăderi drastice a popularității.

Bibliografie:

Sursa 1 G4media, Marian Oprișan cere deschis premierului Dăncilă amnistie și grațiere, la ședința PSD: ”Vă rog, vă încurajez să facem dreptate – amnistia și grațierea în România anului 100, [Online] Disponibil la: https://www.g4media.ro/breaking-marian-oprisan-cere-deschis-premierului-dancila-amnistie-si-gratiere-la-sedinta-psd-eu-va-rog-va-incurajez-sa-facem-dreptate-amnistia-si-gratierea-in-romania-anului-100.html, [Accesat la 17.12.2018]

Sursa 2

G4media, Liviu Dragnea, cel mai dur discurs ca președinte PSD. A cerut amnistie și grațiere, a cerut plângere penală împotriva lui Iohannis pentru trădare de țară, a atacat companiile străine care ”nu plătesc taxe și aduc alimente otrăvite”, [Online] Disponibil la: https://www.g4media.ro/live-liviu-dragnea-s-a-incercat-sfasierea-psd-miz-noastra-e-dreptul-sa-avem-acces-la-o-justitie-independenta.html, [Accesat la 17.12.2018]

Sursa 3

Adevărul, Tăriceanu, despre protestul din Parlament: Aceste manifestări sunt de tip fascist. Așa a început fascismul și totalitarismul în Europa, [Online] Disponibil la: https://adevarul.ro/news/politica/tariceanu-despre-protestul-parlament-manifestari-tip-fascist-asa-inceput-fascismul-totalitarismul-europa-1_5b2a79e9df52022f7557fd04/index.html, [Accesat la 17.12.2018]

Sursa 4 Dialectica, Merge România într-o direcție iliberală?, [Online] Disponibil la: https://www.dialectica.ro/single-post/2018/03/23/Merge-Romania-directie-iliberala, [Accesat la 17.12.2018]

#Stiri #Politica #Romania #Cunoastere #PSD

111 afișare
  • Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier