• Aurelian D. Mohan

Istoria S.U.A. - George H. W. Bush moare la 94 de ani, lăsând un gol imens în politica americană

Actualizată în: Apr. 29


Vineri, pe data de 30 noiembrie 2018, acum trei săptămâni, cel de-al 41-lea Președinte al S.U.A., George H. W. Bush, a murit în reședința sa din Houston. Fostul președinte a încetat din viață la vârsta de 94 de ani, la mai puțin de opt luni de la moartea soției sale Barbara Bush (73 ani, Sursa 1). Miercuri, 5 decembrie 2018, au avut loc funerariile acestuia în Catedrala Națională din Washington DC, eveniment la care au luat parte toți foștii Președinți ai S.U.A. ce încă sunt în viață și actualul Președinte Donald Trump.

George H. W. Bush este recunoscut pentru modul judicios în care a condus S.U.A. în perioade de extremă îngrijorare la nivel internațional și pentru faptul că a pierdut al doilea mandat, în 1992, în fața unui guvernator din Arkansas, pe numele său Bill Clinton, din cauza problemelor economice, dublate de aparenta „decuplare” de la problemele cu care se confruntau americanii, la ei acasă.

Bush 41 suferea de o formă de Parkinson care l-a forțat în ultimii ani să folosească un scaun cu rotile și un scuter motorizat. Totodată, fostul președinte a fost internat de mai multe ori în spital din cauza bolii sale.

În luna aprilie, la o zi după participarea sa la înmormântarea soției, Bush 41 a fost tratat pentru o infecție care se răspândise în sânge, iar în 2013 o bronșită serioasă a cauzat neliniște în familie [Sursa 1].

O biografie impresionantă

George Bush Sr., educat la prestigioasa universitate americană Yale University, s-a remarcat încă din perioada anterioară mandatului său de președinte (din 1989-1993) ca un bun diplomat, ambasador și congresman (membru în Congresul American). In concrecto, biografia acestuia include: un eșec în alegerile pentru Senat (1964); o reușită în alegerile pentru Camera Reprezentanților, în 1966, în districtul congresional nr. 7 din Texas; în anul 1971 Richard Nixon l-a numit în funcția de Ambasador S.U.A. la ONU (1971-1973); în 1973 devine Președintele Comitetului Național al Partidului Republican; în anul 1974, Bush Senior a fost numit, de Președintele Gerald Ford, în funcția de Ambasador al S.U.A. în China (în engleză, Chief of the Liaison Office in China, în perioada 1974-1975), iar în anul 1976 fiind numit diretor al CIA (1976-1977); în anul 1980, Bush Senior a candidat pentru funcția de Președintele al S.U.A., dar a fost învins în cadrul alegerilor din cadrul Partidului Republican de Ronald Reagan, care l-a ales, mai apoi, ca vicepreședinte; funcția de Vicepreședinte al S.U.A. (al 43-lea) a fost ocupată de Bush Senior în perioada 1981-1989; abia în anul 1988 campania sa a avut succes (în detrimentul lui Michael Dukakis), devenind primul vicepreședinte în funcție care a ajuns, în ultimii 152 de ani, președinte (la fel cum reușise Martin Van Buren in 1836).

Acest CV este considerat de New York Times ca unul dintre cele mai impresionate din istoria Președinților S.U.A. [Sursa 1].

Al 41-lea Președinte al S.U.A.

Spre deosebire de viziunea actualului Președinte (MAGA - Make America Great Again - prin intermediul unei abordări izolaționiste din cauza căreia aliații tradiționali ai S.U.A. sunt criticați și îndepărtați), Bush 41 dorea să faciliteze progresul S.U.A. printr-o filozofie total diferită (bazată pe abilitatea de a construi și menține alianțe puternice, Sursa 4: „While keeping our alliances and friendships around the world strong, ever strong, we will continue the new closeness with the Soviet Union, consistent both with our security and with progress.”) afirmând că țelul său este să ajute „America să se dezvolte” (în engleză, „keep America moving forward”, Sursa 1).

Primii ani ai mandatului său de președinte au adus multe succese pe plan extern (mai mult sau mai puțin controversate), în ciuda faptului că o oarecare presiune exista deoarece, în cazul în care ceva nu ar fi mers bine, el nu ar fi putut da vina pe predecesorul său, Ronald Reagan, ce a condus S.U.A. pe parcursul celei mai lungi perioade de creștere economică din istorie (la acea dată). Dintre acestea menționăm următoarele: în 1989, S.U.A. a trimis trupe în Panama pentru a-l da jos de la conducerea statului pe generalul Manuel Antonio Noriega, proces care avut loc în urma unor rapoarte ale observatorilor independenți ce au confirmat fraudarea alegerilor și a unei încercări eșuate de coup d'etat din partea anumitor facțiuni panameze; iar în ianuarie 1991, cu sprijinul Consiliului de Securitate a ONU și a unei coaliții formate din 28 de state, din care făceau parte țări precum Egipt, Arabia Saudită și Uniunea Sovietică, Bush 41 a condus un război menit a opri invazia Kuweitului de către Irak (aflat sub conducerea lui Saddam Hussein). Războiul per se (activitatea trupelor la fața locului, în engleză, „the ground war”) a durat doar 100 de ore, numărul victimelor din tabăra anti-Hussein a fost mic, iar obiectivul inițial a fost atins.

Totodată, politica externă a lui Bush 41 l-a avut în prim-plan pe Mikhail S. Gorbaciov, cu care președintele american a colaborat de-a lungul mandatului său în așa fel încât s-au putut soluționa „dosare” extrem de importante, precum reunificarea Germaniei, sfârșitul Războiului Rece, semnarea de tratate menite a reduce arsenalele chimice și nucleare ale celor două state (e. g., START I), sau destrămarea URSS.

La jumătatea mandatului său de președinte, Bush 41 se confrunta cu cea mai severă criză economică cu care s-a confruntat un șef de stat american după cel De-al Doilea Război Mondial, iar numeroși lideri republicani și democrați deopotrivă s-au arătat îngrijorați de lipsa unei „agende interne” [Sursa 1]. Multor politologi încă le răsună în minte mesajul laconic dat de Bush, în timpul campaniei pentru al doilea mandat, pe parcursul unei vizite în Exeter, New Hampshire: „Mesaj: Îmi pasă” (în engelză, „Message: I care.”). La vremea respectivă teoria prevalentă era că președintele a citit cu voce tare cu cartonaș cu sugestii; cu toate acestea, atitudinea în cauză nu putea reprezenta un răspuns pe măsură la miriadele de critici ce i-au fost aduse.

Ceea ce avea să fie denumită de către The New York Times „Bătălia bugetară” [Sursa 5] a reprezentat încercarea lui Bush senior de a dovedi că are un plan pentru a redresa economia S.U.A.; in concreto, a fost vorba despre lupta dusă de el pentru a reduce deficitul aflat în continuă creștere, prin promovarea unui buget pentru anul 1991, care încălca cea mai importantă promisiune din campania electorală, parte a faimosului său discurs „Read my lips. No new taxes.” [în română, „Citiți-mi pe buze. Fără taxe noi.”]

Faimosul discurs al lui G. H. W. Bush

„Victoria” din data de 8 octombrie 1990 a condus la creșterea taxelor aplicate celor bogați; republicanii nu au fost deloc încântați, iar democrații au găsit oportunitatea perfectă pentru a-l ataca. Peste câțiva ani, Bush a recunoscut că nerespectarea promisiunii în cauză l-a distrus [Sursa 1, în engleză, „It did destroy me”], referindu-se evident la impactul avut asupra campaniei sale pentru cel de-al doilea mandat.

Propensiunea conaționalilor de a spune că G. H. W. Bush era deconectat total de la realitatea americanilor de rând, l-a încurajat pe acesta să demonstreze - în nenumărate rânduri - că știe să se comporte și să vorbească ca un „adevărat american.” De multe ori strategia în cauză a dat roade, însă uneori greșelile sale l-au pus în dificultate [Sursa 6], comicul de situație fiind relativ similar cu cel întâlnit astâzi la Donald Trump.

Cu toate acestea, „aluatul” era diferit. Bush 41 a fost denumit adesea „președintele fără dușmani” [Sursa 1], primind, în majoritatea cazurilor, cel mai înalt respect din partea personalităților cu care interacționa [a se analiza reacțiile de la aflarea veștii că a murit, Sursa 8 și Sursa 10]. Mai mult decât atât, tactul, răbdarea, înțelepciunea și profesionalismul cu care trata problemele de interes național îl plasează pe acesta la antipodul lui Trump.

George H. W. Bush era un exemplu perfect de politician cu care S.U.A. se mândreau, un politician ale cărui caracteristici ar fi trebuit să fie împărtășite și de actualul șef de stat american. Rămânem însă doar cu această modalizare deontică („ar fi trebuit”), o marcă a subiectivismului. Totodată, oare, obiectiv vorbind, dacă domnul Trump ar fi împrumutat o parte din valorile și abilitățile lui G. H. W. Bush, nu ar fi pus S.U.A. pe un alt făgăș? Pe un făgăș al progresului, nu al izolaționismului contraproductiv?

Știați că?

Bush 41 a rămas activ și după finalizarea mandatului său, ajutând, împreună cu Bill Clinton (adversarul său, cel care l-a înfrânt în scrutinul electoral pentru al doilea mandat), la strângerea de fonduri pentru victimele tsnumaiului care a lovit Asia în 2004 și cele ale uraganului Katrina.

Video BBC despre fostul președinte George Bush senior

Video Vox despre George H. W. Bush

Video cu elogiul G. W. Bush

Bibliografie:

Sursa 1 The New York Times, George Bush, 41st President, Dies at 94, [Online] Disponibil la: https://www.nytimes.com/2018/11/30/us/politics/george-hw-bush-dies.html, [Accesat la 07.12.2018]

Sursa 2

CNN, George H.W. Bush dead at 94, [Online] Disponibil la: https://edition.cnn.com/2018/12/01/politics/george-h-w-bush-dead/index.html, [Accesat la 07.12.2018]

Sursa 3

CNN, Leaders from around the world react to George H.W. Bush's death, [Online] Disponibil la: https://edition.cnn.com/2018/12/01/politics/george-h-w-bush-reactions/index.html, [Accesat la 07.12.2018]

Sursa 4 The New York Times, THE 41st PRESIDENT; Transcript of Bush's Inaugural Address: 'Nation Stands Ready to Push On', [Online] Disponibil la: https://www.nytimes.com/1989/01/21/us/41st-president-transcript-bush-s-inaugural-address-nation-stands-ready-push.html?module=inline, [Accesat la 07.12.2018]

Sursa 5 The New York Times, THE BUDGET BATTLE; Countdown to Crisis: Reaching a 1991 Budget Agreement, [Online] Disponibil la: https://www.nytimes.com/1990/10/09/us/the-budget-battle-countdown-to-crisis-reaching-a-1991-budget-agreement.html?module=inline&mtrref=undefined, [Accesat la 12.12.2018]

Sursa 6 The New York Times, Bush Tries To Rub Off The Patina, [Online] Disponibil la: https://www.nytimes.com/1988/05/29/us/bush-tries-to-rub-off-the-patina.html?module=inline&mtrref=undefined, [Accesat la 12.12.2018]

Sursa 7 CNN, George H.W. Bush dead at 94, [Online] Disponibil la: https://edition.cnn.com/2018/12/01/politics/george-h-w-bush-dead/index.html, [Accesat la 12.12.2018]

Sursa 8 CNN, Leaders from around the world react to George H.W. Bush's death, [Online] Disponibil la: https://edition.cnn.com/2018/12/01/politics/george-h-w-bush-reactions/index.html, [Accesat la 12.12.2018]

Sursa 9 The Guardian, Washington mourns George HW Bush as Trump gives cold shoulder to Clintons, [Online] Disponibil la: https://www.theguardian.com/us-news/2018/dec/05/george-hw-bush-funeral-trump-clintons-obamas, [Accesat la 12.12.2018]

Sursa 10 BBC, George HW Bush funeral: World figures pay respect, [Online] Disponibil la: https://www.bbc.com/news/world-us-canada-46452414, [Accesat la 12.12.2018]

Sursa 11 BBC, George HW Bush funeral: A legacy repackaged for Trump era, [Online] Disponibil la: https://www.bbc.com/news/world-us-canada-46444039 [Accesat la 12.12.2018]

#SUA #Politica #International #Cunoastere #General #IstoriaSUA #Stiri

  • Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier