• Marin C. Alexandru

Ştiinţele Politice în România sau filosofia rateului ştiinţific progresiv


În societățile subdezvoltate sau în cele în curs de dezvoltare, Știința Politică poate suna uneori ca un subiect tabu. O astfel de societate este și cea românească, unde acest import științific nu a fost adaptat corespunzător nici până în prezent, dovadă fiind faptul că mulți studenți și profesori din departamentele de Științe Politice folosesc cu același înțeles termeni precum politolog[1] (un termen îmbătrânit, tradițional) și political scientist (un termen care relevă cu adevărat evoluțiile profesiei care s-a consacrat la finalul secolului XIX și în secolul al XX-lea în SUA - spațiul apariției acestei științe, care denotă ideea de raționalitate modernă). Scopul prezentului articol nu este, însă, de a face clarificări terminologice, ci de a constata modul în care a fost importată în sistemul universitar o știință relativ nouă din domeniul complex al Științelor Sociale și cum, paradoxal, deși aceasta într-una din definițiile ei fundamentale pretinde că se ocupă de studiul statului și a îmbunătățirii funcționalității[2] acestuia, nu contribuie sub nicio formă la dezvoltarea lui, ratându-și completamente obiectivele propuse. Totodată, menționez că scriu acest articol inspirat de cursul domnului profesor Daniel Barbu, ''Political Science - Scope and Concepts'', din anul secund de facultate, care m-a făcut să înțeleg amploarea evoluției unei științe ce nu poate fi înțeleasă în absența unei corelări raționale și pragmatice cu evoluțiile sociale și nu numai.

Conform lui Gabriel Almond, un reputat political scientist din Statele Unite, istoria Științei Politice poate fi reprezentată sub forma unei curbe care să reflecte progresul științific al acesteia: aceasta ar începe în Grecia Antică, ar cunoaște câteva evoluții insignifiante în timpul Imperiului Roman, nu ar înregistra niciun progres în timpul Evului Mediu, ar crește într-un procent scăzut în perioada Renașterii și a Iluminismului, ar înregistra câteva evoluții spectaculoase în secolul al XIX-lea, ulterior, cunoscând o evoluție constantă și surprinzătoare în secolul al XX-lea. Istoric vorbind, secolul al XX-lea reprezintă culminația evoluției acestei științe. Conform lui Almond, Știința Politică a cunoscut trei mari impulsuri în această perioadă în Statele Unite:

1. impulsul Chicago (1920-1940)-focusat pe interpretările psihologice și sociologice ale politicii, demonstrând valuarea cuantificării; 2. impulsul științei politice comportamentale (primele decenii după al Doilea Război Mondial)-vizând îmbunătățiri în subdisciplinele tradiționale și profesionalizarea, în sensul stabilirii unor societăți specializate și departamente non-ierarhice; 3. impulsul metodelor deductive și matematice și al modelelor economice dezvoltate pe baza abordării alegerii raționale și a individualismului metodologic (1970-1980).

Nu o să descriu mai mult cele trei perioade menționate anterior, ci o să identific substratul comun al acestora, și anume, ideea de politică urbană alături de care stă cea de ''urban development'', care se află la baza dezvoltării societății americane din ultimele două secole. Știința autentică se suprapune într-o proporție ridicată cu realitatea obiectivă și transformările de la nivelul societății. Prin urmare, Știința Politică, așa cum s-a dezvoltat ea în America, nu și-ar fi găsit o utilitate dacă nu s-ar fi pus în folosul comunităților și zonelor urbanistice care erau pe cale să ,,explodezeˮ. Din această afirmație, deducem că Știința Politică este o știință a comunității și, ulterior, vom înțelege că ea privește viața politică ca un ansamblu de politici (publice).

Cele mai bune facultăţi din ţară în domeniul Ştiinţelor Politice [3]:

Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca Universitatea de Vest din Timișoara Şcoala Naţională de Studii Politice și Administrative din București Universitatea din București Universitatea din Craiova

Sursă:

https://stirileprotv.ro/stiri/social/tu-stii-cat-de-buna-este-facultatea-ta-lista-oficiala-a-programelor-de-studii-din-romania.html

Ceea ce ratează în mod sistematic facultățile de Științe Politice din România (cele doisprezece amintite anterior), Europa de Est și chiar multe alte instituții de educație superioară din Europa de Vest este tocmai integrarea acestor două componente-politici urbane și ''urban development''-care în America fac parte din normalitatea dezvoltării sustenabile și durabile. Cei care vor ataca acest argument, vor spune că între America și Europa nu se poate stabili un cadru comparativ plauzibil și că societățile din cele două părți ale lumii s-au dezvoltat diferit din multe puncte de vedere, și, pe cale de consecință, urbanismul, politicile și, inclusiv, știința, au avut cu totul alte direcții. Contra-argumentul respectiv nu stă însă în picioare în momentul în care vrem să privim lucrurile în perspectivă.

De ce insist atât de mult asupra acestor aspecte? Pentru că o înțelegere plenară a fenomenului urbanistic ar crea premisele unei dezvoltări sociale progresive. Centrele urbane interconectate, hub-urile antreprenoriale, rețelele sociale îmbunătățite ar duce la un networking mult eficientizat pe fiecare dintre palierele dezvoltării societății.

Problemele urbane sunt din ce în ce mai importante în agendele politicii naționale. Orașele și zonele metropolitane contribuie în mod semnificativ la economiile naționale și joacă un rol-cheie ca noduri pe piețele globale. În plus, în momentul în care globalizarea se intensifică și competiția internațională este în creștere pentru investiții, regiunile metropolitane au devenit țintele unei game largi de intervenții publice. Prin urmare, politicile de dezvoltare urbană încearcă să abordeze o serie de aspecte - de la gestionarea expansiunii urbane și a congestionării la stimularea competitivităţii, inovării, incluziunii sociale și durabilității mediului.

Sursă: Organizația Națiunilor Unite, Departamentul pentru Afaceri Economice și Sociale, Divizia Populație (2014). Perspective de urbanizare mondială: revizuirea din 2014, ediția CD-ROM.

O să prezint în continuare programa Facultății de Științe Politice a Universității din București pentru a încerca să arăt că modul în care această instituție percepe evoluția socială este decalată față de evoluțiile reale care au loc în societățile dezvoltate, apoi o să propun un număr de cursuri care ar putea fi introduse în programa facultății pentru a face o diferență netă în pregătirea studenților acesteia, prin asta referindu-mă, evident, la crearea unor rețele de profesioniști care să poată contribui la dezvoltarea socială pe diverse paliere. Întrucât am absolvit facultatea în limba Engleză, numele cursurilor de mai jos va fi în această limbă:

Sursă: http://www.fspub.unibuc.ro/student-fspub/cursuri

O facultate care ar fi fost creată pe un model similar cu cel american, ar fi integrat în programă cursuri de teorie economică (micro și macroeconomie) și finanțe (similare cu cele de la departamentele de Relații Economice Internaționale), Technological Studies, Development Studies, Strategic Studies, Institutional Studies, Intelligence Studies, statistică și QDA (la modul serios, și nu cum se face în prezent), comunicare strategică, noțiuni introuctive de Network Science, cybersecurity, cursuri care privesc infrastructura și transporturile, precum și zona energetică, cursuri de psihologie aplicată, leadership și management (business and administration, social entrepreneurship), urbanism (cu aducerea profesorilor de la faculatile de Arhitectură), cursuri de administrație publică (cu schimburi de experiență în afară și chiar stagii de practică în administrațiile locală și centrală), Public Policies corelate cu analiza modelelor de dezvoltare, social network analysis (combinată cu noțiuni aplicate de sociologie - micro și macro) și multe alte cursuri care au legătură cu direcția în care se îndreaptă lumea dezvoltată. Ori, ceea ce vedem în tabelul de mai sus este un idealism metodologic și pedagogic[4] de care dau dovadă majoritatea facultăților din România din aria Științelor Politice: generalități despre Drept, foarte multe noțiuni istorice, istoria ideilor politice, studii despre Holocaust și multe informații despre teoria democrației. Cu toate acestea se formează un mix teoretic care duce la cunoașterea Științei Politice ca element de cultură generală și nu ca o știință per se, care a făcut evoluții semnificative în ultimele două secole și a dus la dezvoltarea[5] statului american și a multor altor state care i-au înțeles aplicabilitatea și practicalitățile. Dar cum Științele Politice reprezintă un domeniu relativ tânăr în țări precum România, acest decalaj de cunoaștere și înțelegere între realitatea obiectivă (cu toate evoluțiile pe care această le presupune la nivel național, regional și global) și evoluția științei în sine este considerată de cele mai multe ori scuzabilă. Ori, aici intervine cel mai mare impediment care stă în calea dezvoltării unor programe care să pregătească profesioniști adevărați gata să acționeze în direcția transformărilor care au loc în prezent și vor modifica semnificativ lumea de mâine.

[1] - Una din funcţiile Ştiinţei Politice este funcţia praxiologică, datorită rezultatelor experienţelor şi concluziilor, aceasta are posibilitatea de-a oferi soluţii ce ar îmbunătăţi, perfecţiona sistemul politic existent. Permite să ofere modele alternative de dezvoltare social-politice, modele de perfecţionare, ori schimbare radicală a sistemului politic existent.

[2] -În anul 1954, germanul Eugen Fisher Baling a propus ca studiul politic să fie numit Politologie.

[3] - Statistică realizată în anul universitar 2011-2012 de către MEN, care se păstrează și în prezent.

[4] - Influența majoră fiind spațiul cultural francez care se află în proximitate și care are o cu totul altă abordare asupa Științei Politice comparativ cu cercetătorii din Statele Unite.

[5] - Insist asupra conceptului de dezvoltare pe care l-am preluat din cărţile apăute în ultimii ani ale profesorului Paul Dobrescu (SNSPA). Acesta vorbește despre ,,statul-dezvoltare'' ca un concept cheie al viitorului lumii globalizate și despre ,,strategiile de dezvoltare'' ca instrumente fără de care niciun stat din lume nu se va putea dezvolta din punct de vedere politic, economic, social etc.

#Stiri #Stiintapolitica #Politica #Romania #Cunoastere

0 afișare
  • Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier