• Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier

  • Marin C. Alexandru

De-a cultura


Sursă foto: https://www.societateamuzicala.ro/cursurile-societatii-muzicale


Cultura (nu doar cea universală) înseamnă înstrăinare, de tine, de spațiul național, de tot ce ai cunoscut în cercul tău strâmt. Fără această înstrăinare, rămâi prins în rotativa propriei culturi și devii obiectul reducționismului. Cultura nu se definește "înăuntru", ci "în afară", ea având nevoie să intre într-un circuit universal al ideilor. Cei care cred că o cultură poate supraviețui izolată și susțin cu patos acest lucru sunt paraziții intelectuali de care vorbeam într-un articol anterior, acei corifei "periferici".

Cultura e non-cultură, aculturație, metacultură, subcultură, tot și nimic în același timp; monumentalism și cerșetorie, frumos și grotesc, unic și comun etc. Ea există și nu există într-o simultaneitate frapantă. Astfel, nu se poate cristaliza, definitiva, pentru că ea se află într-o procesualitate efervescentă care nu este tangențială la absolut, perfecțiune sau adevăruri supreme (marile iluzii care au alimentat omenirea timp de secole). Mințile care nu se conectează la componenta universală a culturii sunt reprezentate de acei filfizoni îmbătați de naționalisme de tot felul, istorii glorioase și idealuri înalte.

Dacă nu te percepi în exteriorul culturii tale, nu poți vorbi de cultură, dacă nu îți negi și urăști propria identitate culturală nu poți înțelege cultura, dacă nu înveți să renunți la bunurile culturale create în interiorul sistemului național, atunci înțelegi orice, numai cultura nu. Acest joc dual al acceptării contrariilor de care vorbeau atât Aristotel, cât și Platon este cultura însăși, care te face să oscilezi de la o stare la alta precum un pendul al lui Foucault.

Și, dintre toate, cel mai mare risc e să fii captiv într-o cultură mică cu care devii confortabil pe termen lung, apărându-i cu orice preț intelectualii, pseduo-elitele și aplaudacii care se plimbă pe componenta instituțională a culturii. Cultura nu e nici mai mult nici mai puțin, în contemporan, decât un bun de consum, obiectificat și integrat într-un context global dominat de dorința simultană de a vinde și de a cumpăra. Odată cu acest fenomen care este un efect al capitalismului și al globalizării, toate idealurile secolelor trecute despre "cultura înaltă" (cu tot cu valorile și principiile ei) s-au erodat și, în paralel cu ele, a avut loc și acel amurg al idolilor de care vorbea Nietzsche.

#Cultura #Opinii #General #Stiri #Romania

18 afișare