• Marco Badea

Opinii - Plângerea penală a absurdului


Nu mai pot! Să stai în trafic în București la ora asta... este o adevărată provocare!

Ce poate să facă omul ca mine, prudent de regulă la volan, care nu prea butonează telefonul decât în situații extreme...?! Ei bine, da, ați ghicit, să asculte radioul.

Butonez eu ce butonez și nimeresc pe un post bun, dar care mi-a stârnit un sentiment de furie atunci când în emisiunea cu pricina se dezbatea din nou subiectul - Ludovic Orban și plângerea pe care i-a făcut-o lui „Vio” pentru Trădare de țară.

Photo source: https://www.paginademedia.ro/2018/03/ludovic-orban-achitat

Oameni buni, hai să clarificăm niște lucruri, DA cât Casa Poporului de mare, Viorica Dăncilă nu-i capailă să conducă Guvernul României, PSD-ul împreună cu ALDE, nu-s capabili să legifereze pentru România.

Până aici... totul bine și frumos, acum, na, cât se poate, că dacă privim mai atent, nu e nici bine și nici frumos.

Situația din țară e cam defavorabilă echilibrului social, sau cum ar spune șoferul din Taxi care a trecut pe roșu în fața mea la Piața Unirii, e groasă rău.

Dar să revenim, la putere avem niște incompetenți care au ca scop unanim și principal, scăparea de sub cercetarea penală și legiferarea în mod voit spre a-și satisface propriile interese.

Ok, ne luptăm cu ei de un an și jumătate, fiecare, cum și când

putem.

Dar avem și o opoziție, care dincolo de PMP-ul lui Băse care e ocupat cu utopia unirii și fenomenului "pactului cu diavolul" prin Parlament, nu prea face nimic concret.

Mai avem și USR-ul care nu are o identitate clară dar care face lucruri, din punctul meu de vedere, foarte bune.

Sanctionează majoritatea derapajelor din Parlament, luptă cum pot, câteodată, coborând la nivelul mizerabil al PSD-ului

(⚠️ dacă se coaboară la nivelul coaliției de guvernare, nu înseamnă că sunt și ei mizerabili, ci că nu mai au altă alternativă de combatere a unui derapaj, drept urmare, acesta-i un act de acțiune politică, mult criticat pe la noi de diverși "analiști politici" fără a se rezuma concret că acest tip de acțiune reprezintă discernământ politic) și încearcă să ofere cetățenilor ceea ce nu prea vor politicienii din celelalte partide, adică transparență politică.

Mai avem și mișcarea domnului Cioloș, acolo cu adevărat sunt oameni în care am încredere și care pot oferi perspective concrete și coerente pentru România, dar mai e de lucrat până să se fundamenteze în arhitectura socială, ca vector politic, acea acțiune.

Ehei, și am ajuns în final la pedanții de serviciu, PNL-ul, condus în timpurile acestea "glorioase" și încărcate-n capacitatea de a bălti în absurd din partea politicienilor... mai mult ca oricând, de liberalul prin definiție, Ludovic Orban.

Din start menționez că în Partidul Național Liberal sunt și niște oameni onești, profesioniști și al dracului de buni în ceea ce înseamnă înțelegerea și interpretarea scenei politice, doar că ei nu mai ies în față, nu prea știu de ce, dar speculez că și-au dat seama de faptul că partidul moare încet și a fost capturat la cel mai înalt nivel de reprezentare de niște exponenți ai formelor fără fond. Cu toată deschiderea vorbesc aici de Ludovic Orban și Mara Mareș. Mai sunt și alții, dar ca în orice război, liderului i se taie prima dată capul. 😉

Așa, să trecem la subiect că ne-am lungit mult și voiam ca aceste însemnări pe care le expun în social media să fie relativ scurte.

Din capul locului spun că Mister Ludovic Orban a comis-o grav, într-un fel ireparabil, prin plângerea penală asumată, împotriva premierului Viorica Dăncilă, introducând în denunţ acuzaţii, unele iraţionale, greu de probat şi peste toate o întreagă teorie a conspiraţiei, implicate fiind personalităţi din Israel, nenominalizate, de cel mai înalt rang.

Geneza întregului scandal, de la Bucureşti, este cunoscută de toată lumea, nu o mai reproduc, în ultimele zile s-a tot dezbătut pe marginea ei.

Chestiunea complicată e alta, că tensiunile legate de memorandumul Guvernului ( ipocrit, desigur) privitor la o eventuală mutare a ambasadei române la Ierusalim, au evidenţiat încă o dată ambiguităţile din Constituţia României, în legătură cu competenţele concrete în materie de politică externă, ale preşedintelui, Guvernului şi Parlamenului.

Deşi, când eram în anul I sudent la Drept, profesorul Ioan Muraru, unul din cei care au redactat actul fundamental al statului, mi-a pus în mână în semn de prețuire, cred eu, pentru nota maximă la examenul de Drept Constituțional, un volum care nu ar trebui să lipsească din biblioteca oamenilor care au pretenția de se implica în dezbateri pe raționamente constituționale și politice.

Am răsfoit intens acea carte, aș îndrăzni s-o numesc, biblie constituțională, „Comentariului pe articole” la Constituţia României (Ed. CH Beck – 2008, în coordonarea prof. univ. dr. Ioan Muraru şi prof. univ. dr. Elena Simina Tănăsescu) și am înțeles că la o lectură mai aplicată a acelor pagini (repet, care ar trebui citite de cât mai mulți dintre cei care dezbat pe marginea constituției sau au pretenția de a face politică), se poate deduce că atunci când vorbim de reprezentarea politicii externe a României, vorbim de fapt de o partajare a acestora. Acestea fiind spuse, isteţimea lui Ludovic Orban are din nefericire o geometrie variabilă iar în cursa privitoare la mimarea fascinaţiei pentru valorile democraţiei, a relaţiilor bilaterale ireproşabile, statornicite de 70 de ani, fără întrerupere cu statul Israel, o apucă razna pe arătură.

Nu nu putem rezuma la presedintele PNL-ului, avand pe masa toate aceste derapaje de ordin logic, decât ca la un albatros cu aripi de plumb, care oricât s-ar dori o sprintenă rândunică, ori un şoim cu decolare perfect verticală, nu ajunge la un asemenea nivel... căzând repede în cap.

Plângerea penală „în nume propriu” a lui Ludovic Orban împotriva premierului cu mari probleme gramaticale mai mari ca ale demențialului Marian Vanghelie, introducând suspiciuni aiuritoare, extrem de străvezii, faţă de corectitudinea oamenilor politici israelieni, crează probleme de maximă complexitate Bucureştiului. Israelul, să nu uităm, dincolo de faptul că are un ticălos în funcția de premier, este o ţară prietenă, nu doar un stat al tuturor evreilor din lumea întreagă, indiferent de ţara în care sunt rezidenţi. Fără să realizeze deplin complicaţiile demersului său, Ludovic Orban demonstrează un teribil infantilism politic şi diplomatic greu de egalat pe scena politică din România. Dar să nu mă grăbesc, România are un rezervor inepuizabil de surprize de un asemenea caracter.

Cu toate acestea, ca să închei, povestea de la Bucureşti nu dă deloc bine în spaţiul public din Israel. Un alt panglicar, pe numele său, Liviu Dragnea, a folosit ieri sintagma de „antisemitism instituţional”. O absurditate mai mare decât moșia aia a dumnelui din Teleorman sau comisioanele babanoase pe care le încasa prin contractele celor de la S.C. TELDRUM S.A.!

La rândul său, în declaraţia de presă cu privire la demersul său, Ludovic Orban şi-a asumat integral plângerea penală, menţionând că pregăteşte moţiunea de cenzură.

Acum stau să mă întreb ca cetățean și fin observator al scenei politice, de ce pacea Domnului inițiezi o moțiune de cenzură pe un temei pe care nu-l poți proba, când de fapt ai o căruță de probe prin care să atești incapacitatea de a putea fi funcțional Executivul condus de Viorica "20-20" Dăncilă.

Eu nu prea văd o legătură în chestiunea de față, dar na, poate sunt eu prea nătâng în analiză. Îmi asum.

Ah, desigur, domnul Orban a mai spus, cu candoare, că ceea ce a făcut era o obligaţie morală, constatând încălcarea legii. Hmm, cam subţire justificarea aici, ca să nu spunem mai mult, fiindcă reacţia sa nevrotică nu este exclus să atragă vânătăi dureroase, care nu vor întârzia să apară cât de curând, în 2019, la alegeri.😁

#Opinii #Romania #General

20 afișare
  • Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier