• Mohan D. Aurelian

Meditație filozofică - Despre eroi


Photo source: https://fractalenlightenment.com

Nu întotdeauna truismele sunt de prisos. Prin simplitatea lor, ele conferă utilizatorului posibilitatea de a delimita cu precizie aria dezbaterii. În consecință, menționăm că: pentru omul contemporan noțiunea de „erou” are o conotație aparte, accepțiunea termenilor evoluând odată cu trecerea timpului.

Nu doresc să aduc în discuție elemente ce aparțin istoriei ideilor, motiv pentru care nu voi trata câmpul de experiență al conceptului de erou.

În prezent, cuvântul erou simbolizează starea de excepționalitate a unor congeneri, aceștia dovedindu-și calitățile [curaj, îndemânare, perspicacitate, generozitate etc.] în circumstanțe deosebite; cu alte cuvinte, eroismul se materializează la întâlnirea dintre timpul excepțional și omul excepțional. In extenso, nu mai întâlnim, în era informației, vechea accepțiune cu origini păgâne [Sursa 1] care construia o reprezentare a eroului sub forma divinității; concomitent, întâlnim foarte rar noțiunea de erou interpretată prin prisma ascocierii sale cu „profetul”, cu „poetul” sau chiar cu „preotul”.

Odată cu fenomenul denumit sugestiv „moartea artelor liberale” este extrem de greu să mai dăm crezare ideii conform căreia noțiunea de erou poate fi asociată, pe scară largă, cu noțiunea de „om de litere”. Zeitgeistul care îl transforma de Rousseau într-un erou a dispărut.

În acest context, observăm o restrângere a ariei de utilizare a conceptului: arareori se ivește un erou în accepțiunea de „salvator” circumstanțial - un individ capabil a marca comunitatea din care provine prin faptele sale eroice cerute de situația limită.

O altă posibilă accepțiune cu o oarecare răspândire în

contemporaneitate este cea izvorâtă din reintrepretarea unor mituri în cadrul industriei entertainment-ului. Supereroii din benzile desenate sau din filmele de animație (cu bugete de zeci de milioane de dolari) deja domină imaginația copiilor.

În siajul acestor constatări, mă întreb, este oare benefică diminuarea ariei de asociere? Din punctul meu de vedere, restrângerea accepțiilor termenului de „erou” nu este salutară progresului umanității. Pervertirea despre care vorbesc, deși pare prima facie a fi de semnificație redusă, aduce cu sine un mare dezavantaj: pierdem din vedere - id est nu mai aducem în prim-plan - eroul, nu mai dăm prea mare importanță biografiei marilor oameni care au influențat omenirea.

Orice istoric îmi va reproșa că sunt apologetul unei paradigme desuete de interpretare a istoriei. Din contră, nu ader la „the Great man theory” și la modul său reducționist de analiză a dinamicii istorice. Consider că, la fel cum opina și Herbert Spencer [Sursa 2], societatea (mediul) din care provine eroul îl „șlefuiește” înainte ca acesta să își manifeste influența asupra congenerilor.

Chiar dacă o multitudine de factori joacă un rol important în formarea „eroului”, nu trebuie să subestimăm contribuția sa, aportul adus de deciziile personale - aflate sub imperiul propriului liber arbitru - la conturarea și manifestarea marii personalități. Oare câte neliniști l-au bântuit pe eroul nostru înainte ca acesta să devină cunoscut? Oare câte compromisuri a făcut pentru a intra în posesia unor rezerve suplimentare de timp menite a fi cheltuite pe cercetare și studiu? Oare ce neajunsuri a îndurat până a atins măreția?

In concreto, să ne amintim de vorbele lui Thomas Carlyle: „istoria lumii este chintesența biografiilor marilor oameni” [în engleză: „The History of the world is but the Biography of great men”, Sursa 1]. În prezent, omenirea ignoră tocmai această evaluare; modelul de urmat al copiilor de pretutindeni ar trebui să fie eroul văzut ca mare personalitate care a modelat - într-o oarecare proporție - viitorul speciei. Noile paradigme de interpretare a istoriei, apărute după cel de-al doilea război mondial, tocmai prin refutarea vechiului cadru de analiză, au condus la marginalizarea „eroului” interpretat în cheia consacrată de filozoful scoțian.

Contrar celor afirmate anterior, nu putem învinovăți noile teorii din aria istoriei pentru că am repudiat această accepție a termenului. Progresul în analiza istorică trebuia să aibă loc; problema este că am renegat unele elemente ideatice ce pot facilita dezvoltarea ființei umane.

În zilele noastre, dacă un individ dorește să se facă remarcat pe „radarul” istoriei, el are o abordare total diferită [față de cea promovată de Thomas Carlyle], de ordin mercantilist. Eroul nu mai inspiră prin calitățile sale intelectuale, ci prin influența generată de avuțiile sale.

Bibliografie:

Sursa 1 CARLYLE, TH. (1841). On Heroes, Hero-worship, & the Heroic in History. New York: D. Appleton & Co. p. 34., [Online] Disponibil la: https://books.google.ro/books?id=kCo-AAAAYAAJ&printsec=frontcover&dq=%22The+history+of+the+world+is+but+the+biography+of+great+men%22&hl=en&sa=X&ved=0ahUKEwiDpcia-I_bAhWIr6QKHa0qDd4Q6AEIJjAA#v=onepage&q=%22The%20history%20of%20the%20world%20is%20but%20the%20biography%20of%20great%20men%22&f=false,

[Accesat la 18.05.2018]

Sursa 2

SPENCER, H. (1896) The Study of Sociology. pp. 30-33. [Online] Disponibil la: https://www.questia.com/read/96277756/the-study-of-sociology, [Accesat la 18.05.2018]

#Opinii #General #Cunoastere #Stiri #Filosofie

0 afișare
  • Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier