• Mohan D. Aurelian

Opinii - Eleganța care șochează


Nu arareori îmi sunt prezentate anumite relatări ce generează meditații filosofice pe teme care, în mod obișnuit, nu îmi stârnesc curiozitatea. Exempli gratia, am fost siderat când am aflat că unor amici li se întâmplă des să fie întrebați dacă vin de la locul de muncă atunci când se îmbracă elegant.

Congenerii - cel puțin cei din spațiul românesc - au propensiunea de a asocia eleganța cu obligația conformității cu un set strict de reguli regăsit - în mod inevitabil - doar la locul de muncă. Orice afișare în public a unei vestimentații elegante [desigur, nu vorbesc de manifestări ostentative, menite a scoate în evidență statutul financiar sau social] nu conduce cu gândul la valorile și principiile solide - de ordin vestimentar sau moral - pe care persoana în cauză le deține [aici vorbim doar de anumite persoane; a nu se înțelege că toți invidizii îmbrăcați haute couture sunt exponenții unor sisteme de valori bine conturate]. În mare parte a cazurilor, un conațional te va întreba, animat de o curiozitate inexplicabilă, dacă motivul pentru care te-ai îmbrăcat elegant are vreo legătură cu faptul că tocmai te-ai întors de la locul de muncă.

Această observație pare - prima facie - frivolă; cu toate acestea, reacția onestă a celor cu care interacționăm poate reprezenta adesea un bun indicator al principalelor coordonate în jurul cărora graviteză indivizii în cauză.

Ce aduce în prim-plan o interogație similară cu cea prezentată anterior? Curiozitatea stârnită de vestimentația elegantă denotă, cel puțin la nivel individual, (1) obișnuința interlocutorului cu congeneri mai puțin interesați de aspectul exterior, (2) lipsa capacității sale de a se adapta la contexte socio-culturale noi și (3) inabilitatea emițătorului de a își limita manifestările emoționale [este uimit și nu ezită să își exprime consternarea prin intermediul unei întrebări]. Mai mult decât atât, putem opina că conlocutorul nu are apetența adoptării unui stil vestimentar similar cu al tău.

La nivel de colectivitate este dificil să emitem o evaluare; judecățile de valoare ar trebui evitate sau eliminate complet, iar generalizările sunt mereu pernicioase. În ciuda acestor elemente, tendința mea este să fac următoarea evaluare: nu cumva lipsa apetenței pomenite anterior este marcă a spiritului balcanic (spirit gregar, de bon vivant, care adeseori hrănește un filistinism abject)? Răspunsul a venit cu celeritate: nu, mă înșel, trebuie să mă înșel. Generalizez, iar eu - de altminteri - nici nu cred în existența unui astfel de „spirit.”

Atunci care să fie problema? Educația precară. Ea este cauza acestui fenomen. Adevărata problemă se afla altundeva: puțini sunt cei care trăiesc după un cod moral bine defenit; de multe ori, acest cod moral se reflectă și în vestimentație. Când congenerii își vor construi un cod moral și îl vor respecta, atunci o să dispară și uimirea lor în fața eleganței.

Echipa Dialectica vă recomandă un articol despre atașamentul față de cunoaștere și sistemul educațional românesc.

#Opinii #Stiri #General

20 afișare
  • Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier