• Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier

  • Marin C. Alexandru

Opinii - Sacru-profan sau anacronismul lui Homo religiosus?


Sursă foto: https://www.tripadvisor.com/LocationPhotoDirectLink-g187147-d188150-i42342033-Musee_d_Orsay-Paris_Ile_de_France.html

Despre anacronismul persoanelor religioase în contextul modernității s-au spus multe lucruri, dar componenta retrogradă a ființei lor (repet, strict în contextul modernității și pe cale de consecință, al post-modernității) poate fi înțeleasă pe baza unei distincții esențiale de ordin binomial. Mircea Eliade spunea că există o diferență insurmontabilă în conceptualizarea timpului în societățile primitive și în societățile occidentale categoric desacralizate.

Dacă, pentru omul modern, occidental, timpul se prezintă omogen, "unitar", pentru omul societăților tradiționale, el este eterogen, este porționat, există "timp sacru și timp profan", "timp comprimat și timp diluat", "timp fast si timp nefast" etc. Diferența majoră se poate înscrie în binomul problematic "timp sacru - durată profană". Pentru un exponent al unei societăți primitive, transformarea duratei profane în timp sacru este mai ușor de îndeplinit având în vedere "deschiderea" pe care un primitiv o are, comparativ cu un modern. Deschiderea aceasta se referă la timpul religios. Timpul religios este deosebit calitativ de timpul duratei obișnuite, astfel încât participanții la ritual să poată primi confirmarea unei contemporaneități cu "începuturile".

Repetiția este caracteristica principală a timpului ritualic. Prezentul etern face posibilă eliminarea prin suspendare a timpului istoric prin faptul că este "locul" viziunii beatifice a începuturilor. Timpul originilor este, cu alte cuvinte, timpul cosmogoniei, când toate au fost aduse la existență. Acest timp cosmogonic slujește drept model tuturor timpurilor sacre.

Timpul sacru nu este altceva decât eternitatea. El este mereu recuperabil si mereu actual prin caracterul lui repetitiv. Ritualurile și sărbătorile care reclamă un timp anumit pentru săvârșire sunt parte a dorinței de prezent etern. Relativ la această dorință a lui Homo religiosus, mentalitatea primitivă face ca reducția timpului profan la o istoricitatate, lipsită de importanța unor evenimente majore, să fie deosebit de pregnantă.

#Opinii #Literatura #Cultura #Filosofie #Stiri

56 afișare