• Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier

  • Matei-Neagu Iosipescu

Pe Drum (III)


Titlul cărţii: Pe Drum

Autorul: Jack Keouac

Traducătorul: Cristina Felea

Editura şi locul publicării: Polirom București

Anul apariţiei: 2012

Număr de pagini: 372

ISBN: 9789734624010

Revin cu a treia recenzie a romanului “Pe drum” de Jack Kerouac, dacă v-a plăcut prima parte, cu siguranță aceasta vă va oferi și mai mult.

Imaginația joacă un rol important în romanul lui Jack Kerouac. Pe rând obiecte comune și de cele mai multe ori învăluite în simplitate acum primesc roluri suprarealiste. Singurătatea creează în creier reflexul nevoii, fie că este vorba de atenție, de un companion, de o răstălmăcire a exteriorului, imaginația este o formă de prelucrare a mediului în care atât Sal cât și Dean se cufundă deseori.

Adjectivele ca smoală neagră, întunecat, salbatic au rolul de a oferi o percepție plastică asupra narațiunii. Prin această tehnică, firul poveștii este ușor de trăit și chiar de experimentat. Folosind cuvinte cu o puternică încărcătură simbolică, autorul reușește să transpună starea pe care o experimentează în mintea cititorului.

Pe parcursul romanului, personajul principal acceptă să se lase angrenat în călătorii, care uneori sunt rezultatul demonstrațiilor de voință din partea prietenilor săi sau chiar din partea sa. De notat că aceste acte, au întotdeauna un scop și o durată clară. Elementul de neprevăzut este reprezentat sub forma de mici obstacole, și care se remarcă prin simplitatea cu care sunt depășite. Oamenii și poveștile pe care Sal le găsește sunt de cele mai multe ori trecătoare. Unul însă reprezintă o constantă, un metal prețios pe care detectorul lui nu îl scapă din ochi și din minte. Diferitele stiluri a ceea ce poate însemna viața se reunesc într-un comportament lipsit de inhibiții, fără a avea pretenția de a oferi sfaturi sau lecții, romanul întrupează existențe care primesc fără discriminare experiențe, care poate oferi orice, “Pot merge oriunde în America, pot face orice, fiindcă e la fel peste tot, cunosc oamenii şi ştiu cum vor acţiona. Dăruim şi primim şi ne mişcăm în zig-zag dintr-o parte în alta în incredibil de complicata sa bunătate.”

Am adus în discuție acel personaj care reprezintă un punct de atracție pentru Sal, și anume, Dean. Dean apare precum o locomotivă în bătrânul și respectabilul Sud, o locomotivă fără frâne care a trebuit să se arunce de pe șine ca să se oprească. Popasul său se situaează la casa unchiului lui Sal, care primi gașca formată din Dean, Marylou și Ed cu aerul stupefiat al oamenilor liniștiți care privesc ceva total nelalocul lui. Printr-un concurs de evenimente Sal pornește cu el într-o nouă aventură. Fascinația acestui personaj a fost cea care a făcut orașele să se succeadă unele după altele. Sal preluă conformația unui magnet urmându-l pe Dean și fiind un martor implicat la stilul său de viață dar neimplicat în desfășurarea aventurii.

Cicatrici vechi s-au deschis în dansul macabru pe care Sal îl dansa în încercarea de a se pierde cu totul în Dean. Triunghiul amoros, Dean, Marylou și Sal stagneazpă într-o formă care prevestește un sfârșit în care iubirea nu mai înseamnă nimic. Cenușa acestor încercări nu reușește însă să stăruie în vâltoarea noului care se repetă de la zi la zi. În ciuda delirului cunoașterii, al profețiilor, dorințele primare lovesc cu atât mai ironic edificiul uman.

Dinamica narațiunii are rolul, mai mult sau mai puțin asumat, de a scădea importanța realismului și logicii în favoarea febrilității ideatice. Frumosul este prezent în romantismul scenelor și atenția la detalii semnificative de la care JK nu face rabat. Astfel atinge apogeul iubirii față de America, America este Dean, fermecătoare, exuberantă, care nu te lasă să vorbești, îți ia cuvintele și le folosește fără milă, îți umple existența și te conduce pe drumul slăbiciunilor tale. Soarta nu îl cruță pe Sal. Ajunși împreună în Frisco, cei trei se despart, Marylou rămâne cu Sal, pe care speră că îl poate folosi, Sal realizează denaturarea ei și se îndepărtează, rămânând pe străzi. În fața lipsurilor, sentimentele își pierd sensul și demnitatea, umanul este lăsat în fața unui hotel în care nu poate să intre iar mândria nu îl lasă să încerce. Întreaga energie se estompează, vidul de puncte de atracție care în trecut reprezentau puncte de sprijin și chiar supraviețuire creează sevrajul. Stilul suferă o mutație evidentă, vocea interioară nu-și mai poate acoperi halucinațiile care îl aduc într-o săptămână în cel mai jos punct al existenței sale.

Dacă parcursul unui om ar fi linear spre un astfel de punct, atunci mai mult ca sigur multe caractere s-ar lăsa pradă decăderii, selecția naturală ar fi executată într-un mod mult mai viguros de către propria nevoie de a experimenta. Curiozitate nu este însă o virtute distribuită în mod egal și chiar dacă frica este cea care înclină de multe ori balanța, ea nu este prezentă în “Pe drum” tocmai pentru că goana după scop este o culoare care acoperă o bună parte a mozaicului experiențelor acestui roman.

#Recenzie #Literatura #Stiri

41 afișare