• Filip Ana-Maria

100 de ani de Ingmar Bergman


Anul acesta sărbătorim centenarul nașterii lui Ingmar Bergman, unul dintre cei mai influenți regizori din toate timpurile, cunoscut pentru filme precum The Seventh Seal, Wild Strawberries, Persona sau Fanny and Alexander. Filmele sale nu sunt ușor de urmărit, necesită un anumit “antrenament” și chiar voință. Regizorul suedez a visat, a cercetat, a făcut experimente și a agonizat prin filmele sale, rezultând un vals cu valențe de thriller.

Chiar dacă nu ați văzut niciun film de-al lui Ingmar Bergman, cu siguranță știți scena cavalerului care joacă șah cu moartea. De exemplu, The Virgin Spring (1960), care a câștigat un Oscar pentru cel mai bun film străin, descrie un viol și crimă în Suedia secolului XIV. Winter Light (1963) spune povestea unui pastor dintr-o comunitate rurală care trebuie să lupte cu avansurile amoroase ale unui enoriaș pe care el susține că îl dispețuiește, dar și cu sinuciderea unui altuia, care se împușcă lângă un râu. Speranță și disperare, rușine și tăcere, dragoste și credință și ritualuri religioase descrise cu o minuțiozitate obsedantă și pe care nu mai poți să ți le scoți din minte – acestea sunt principalele caracteristici ale filmelor lui Ingmar Bergman.

Filmele lui Bergman nu rumegă concepte abstracte, ci se joacă cu simțurile, poți auzi fiecare particulă de sentiment jucându-se și zbătându-se în interiorul personajelor sale. Părinții îndoliați și îndurerați ce-și leagănă pentru ultima dată copilul mort într-o pădure la finalul filmului The Virgin Spring, sunt încadrați de o lumină binecuvântată, fericită.

Wild Strawberries (1957) este unul dintre preferatele mele pentru că ilustrează partea mult mai optimistă a personalității lui Bergman și pentru că are un umor deștept, aproape delicios. Profesorul Isak Borg, în vârstă de 76 de ani, călătorește de la Lund la Stockholm împreună cu nora sa pentru a primi un premiu pentru întreaga sa carieră. Pe parcursul călătoriei, profesorul își amintește trecutul- fata pe care a iubit-o, dar care s-a căsătorit cu fratele său și propriul său mariaj nefericit. Chiar dacă, din exterior, profesorul este văzut ca o persoană mereu bine-dispusă și cu glumele la el, acesta își recunoaște singur propria aiditate sentimentală. Filmul tratează modul în care viața se poate atrofia și devine sterilă, fără să îți dai seama: aceleași povești familiale, aceleași glume, aceleași obiceiuri, aceleași tipologii, fiecare membru al familiei simte că trebuie să-și joace rolul moștenit. Filmul este aproape de fiecare dintre noi, adică îl simți până în adâncul ființei tale și îl înțelegi, îl trăiești pentru că fiecare amintire a profesorului, fiecare glumă îți poate trezi un sentiment de deja-vu.

#Filme

15 afișare
  • Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier