• Marco Badea

Opinii - Cum am ajuns să comercializăm dragostea!


Bucurându-se de o mare audiență atât în Statele Unite ale Americii, cât și în majoritatea statelor europene, Ziua îndrăgostiților sau "Sfântul Valentin" cum se spune prin popor, este, astăzi, ca în fiecare an, celebrată la 14 februarie, de îndrăgostiții din toată lumea.

Photo source:

http://www.aurelvirlan.ro/blog/2014/09/instantanee-foto-indragostiti-in-venetia/

Nu se cunoaşte cum a evoluat obiceiul ăsta în timp, dar tradiţia modernă a apărut în special în Statele Unite, când americanii, în zorii anului 1700, au început să trimită aşa numitele ''valentine'', care erau nişte felicitări scrise de mână. Mai târziu, la o sută şi ceva de ani distanță, undeva prin 1840, Esther A. Howland (was an artist and businesswoman who was responsible for popularizing Valentine's Day greeting cards in America), a început comercializarea primelor felicitări realizate în masă, una dintre acestea... aflându-se expusă şi azi la British Museum.

>> Uite, asta ar fi o idee extraordinară pentru ziua de azi, o excursie la Londra, pentru a admira această felicitare, care a traversat vecurile şi ne-a adus în contemporan, spiritul construit în timpuri când romantismul era o calitate și o valoare lipsită de superficial, pentru homo sapiens. <<

Potrivit Greeting Card Association, de Ziua Îndrăgostiţilor se trimit în fiecare an, cu aproximație, cam în jur de un miliard de felicitări. ( sursa 1)

Dincolo de cufundarea în amorul propriu, dincolo de comercializarea emoției și a sentimentelor, e important să celebrăm iubirea. Dar nu să mergem după curent, ci împotriva lui. Nu să ne adaptăm clișeelor, ci să navighăm până ajungem la insula de sinceritate din noi înșine. Din spatele unie tastaturi e ușor să construiești afirmații despre iubire. E mai greu să trăiești cu adevărat sentimentul iubirii.

Valentine's Day e o sărbătoare care umflă buzunarele unora, dar golește sufletele altora.

Azi, poate... da, se mai trăiește sentimentul ăsta al iubirii, dar arareori. Mai cu seamă, el se vinde. E un busineess global, care aduce profit, umflă buzunarul dar golește alte sufletul. De la primele ''valentine'' scrise de mână, simbolice, simple și încărcate de emoție şi nostalgie, s-a ajuns în prezent la cadouri și surprize care mai de care mai "magice". Plecând de la felicitările electronice de pe smartphone-uri, ciocolata fină (de preferat cea belgiană) în formă de inimioare sau cupidonii roșii de pluşi de prin mall-uri (adesea destinați spre vanzare cu adaos comercial cât Casa Poporului de mare) şi ajungându-se până la buchete multicolore de flori tăiate şi împachetate în cea mai mare silă de către ( tanti florărese) la colț de stradă. Lista poate continua cu sumedenia de cadouri extravagante cu smaralde, safire și nelipsitele „Swarovski", ori vacanţele în Dubai, Tenerife, Panama sau Costa Rica.

Altădată, Parisul, Praga, Roma sau Veneția, orașe ale iubirii și destinații ale îndragostiților în vremea lui Balzac sau Proust, au ajuns azi, orașe deșertificate de emoție. Pare că și aici a învins comercialul.

Photo source:

https://cdn.images.express.co.uk/img/dynamic/78/590x/Valentines-Day-643919.jpg

În altă oridine de idei, pentru azi, avem în meniu o rețetă diversă: unii dintre îndrăgostiți aleg modul clasic de a petrece ziua de azi, invitându-și partenerul la un restaurant select, așteptând să guste puiul picant cu cartofi și salată și să bea păhăroiul de vin roșu. Alții, mai îndrăzneți din fire, aleg ceva mai inedit, cum ar fi o călărie, o plimbare cu balonul, o excursie într-o stațiune pentru schiat, o vizită la sala de bowling sau la patinoar, acestea fiind doar câteva dintre ideile care dau forma acestei celebrări a dragostei. Atenție, dau formă. Doar atât! Ține de noi să găsim metoda prin care să dăm fondul. Asta e misiunea noastră. Sau, cel puțin... a îndrăgostiților de azi.

Emoția devine o unitate monetară iar sufletul... doar o bancă cu trăiri neîmplinite!

Acestea fiind spuse, sărbătorea lui "Valentin" sau a "Valentinei", (se acceptă ca nume generic pentru îndragostiți, azi, doar azi), îşi pierde din frumusețe, devine doar o haină strălucitoare, lipsită de nostalgia celui care o îmbracă, rămânând croită doar din schilodirea, traumele persoanele și frustrările unor destine, de cele mai multe ori, frânte. În fapt, totul se comercializează. Emoția devine o unitate monetară iar sufletul... doar o bancă cu trăiri neîmplinite!

Iar unul din argumentele care dau creditare comercializării acestei sărbători, constă în faptul că, în fiecare an, în marile oraşe ale lumii, cât şi la București, sau în majoritatea orașelor din țară, cluburile, pub-urile și mall-urile se întrec în a-i atrage pe îndrăgostiți... la concerte, petreceri tematice, spectacole sau filme ori târguri specifice. Totul îmbracă forma prețului. Nu mai găsești emoția.

Aici ar mai fi de menționat o chestiune interesantă, de fapt, un fenomen care devine din ce în ce mai popular. Unele cluburi organizează și petreceri anti-Valentine's Day, iar multe organizații și firme, fac din tematica "anti-Valentine's Day" un adevărat izvor monetar. Totul e legal. Devine legal să murdărești emoția. S-o trântești la pământ și s-o lași să zacă-n neputința de a se ridica. Poate că nu există pedeapsă. Dar acolo unde mai există rațiune, ar trebui să eiste auto-mustrare!

De ce se practică "anti-Valentine's Day" ?..... Because depresia se vinde ca fundamentală cauză a dragostei, se vinde tristețea, antiteza cu iubirea. Se vinde lipsa de încredere în propria persoană şi propriile acțiuni, se vinde eşecul şi, cum ar spune, Betty Davis, se vinde anti-iubirea! Asta am ajuns să facem fără să ne dăm seama: căutam la tarabă "iubirea" și plecăm în pungă cu kilograme de "anti-iubire".

Photo source:

https://cdn.images.express.co.uk/img/dynamic/78/590x/Valentines-Day-643919.jpg

Iubim astăzi, locuri, nu persoane. Iubim poze pe Instagram, Facebook sau Snapchat, în loc să iubim stări. Iubim astăzi prețuri, nu momente. Iubim periodic, nu constant. Îi iubim azi pe cei care nu ne iubesc... în timp ce îi ignorăm pe cei ce s-ar sacrifica pentru noi doar ca să ne fie bine.

Iubim trufie şi uităm de modestie. Iubim admirație publică deşartă şi ne ferim de admirație privtă şi specială a celui care ține la noi. Suntem îndrăgostiți de fundul unei femei sau de ochii unui bărbat, în timp ce ignorăm mersul acestora prin lume, demnitatea cu care îşi poartă existența. Căutăm în partenerii de lângă noi perfecțiunea, noi înşine fiind imperfecţi. Cerem fidelitate supremă... în timp ce noi ne aruncăm în focurile celei mai dezastruase forme de înşelăciune, cea a sentimentelor. Trăim în acelaşi pat, dar în lumi diferite. Privim, unul lângă celălalt, dar în direcții diferite. Ne ținem de mână, dar gândul ne pleacă în altă parte.

Photo source:

https://c.tribune.com.pk/2013/02/507309-ValentinesdayKarachiEXPRESS-1360833320-799-640x480.jpg

Iubim doar când vrem şi ne ofticăm când nu primim aceeaşi porție de iubire. Suntem orgolioşi şi invidioşi dar nu încercăm să ne înțelegem partenerul. Nu ne cerem scuze când greșim și nu ne asumăm faptele.

Ne mințim că luptăm pentru amândoi, când, de fapt, printr-o paradigmă ușor şocantă pentru mulți dintre noi, luptăm doar ca să ne fie nouă bine lângă cel pe care îl numim partenerul nostru. Cumpărăm sex la colț de stradă, pe internet sau în diverse cotloane ale cotidianului... în timp ce am uitat să mai facem dragoste. Nu mai știm cum se face.

Ne învățăm copiii să îşi pună mâna la ochi şi să scoată limba în semn de dezgust când două persoane se sărută în fața lor, în speranța că astfel vor creşte pudici şi echilibrați, "curați" chiar (mai mare eroare educațională nu există) şi vor primi taina cununiei lângă prințul din poveste pe cal alb sau alături de frumoasa din pădurea adormită. Trăim fals și ne închidem ochii când ar trebui să-i deschdem cel mai mult.

Jurăm iubire veşnică şi după 6 luni sau în medie, la 3 sau 7 ani, mergem la notar sau în instanță ca să facem partajul.

Trăim în concubinaj şi îi judecăm pe cei căsătoriți în timp ce uităm să privim în propriul nostru perimetru. Facem nunți fastuase în timp și ne mândrim cu ele, în timp ce-i judecăm pe cei care se țin de mână și peaă cu iubirea lor cu tot, prin lume.

Photo source:

http://media.vocativ.com/photos/2017/02/RTR4PL1Y3618183386.jpg

Batjocorim bătrânii care se țin de mână şi îşi trăiesc ultimii ani din viață sub semnul celor mai profunde emoții de dragoste, în timp ce noi nu mai ştim să dăruim o floare în ghiveci sau să scriem o poezie, celei din viața noastră. Suntem pierduți... în timp ce noi credem că ne-am câștigat reciproc, unul pe celălalt. Credem că mergem înainte şi zburăm, când, de fapt, impactul iminent nici nu avem timp să-l mai anticipăm. Picăm în gol de la etajul zece și nici nu ne mai doar. Și durerea a ajuns să fie falsă. Iubim când putem, nu întotdeauna. Găsim scuze, inventăm pretexte şi șubrezim bazele pe care le construim în relația specială cu cel de lângă noi.

Photo source:

https://c.tribune.com.pk/2013/02/507309-ValentinesdayKarachiEXPRESS-1360833320-799-640x480.jpg

Într-un timp, prin iubire, oamenii se construiau reciproc, se formau mai puternici, mai abili şi mai încrezători în lumea din jurul lor. Se spune că prin iubire ajungi să sfidezi și matematica. Că, dacă în matematică, unu' + unu' fac doi. Atunci, în dragoste, 1 plus 1 însuma tot 1. Dar cum azi iubim în grabă şi mai cu seamă, cumpărăm iubirea, nu o mai producem, toate aceste trăiri au căpătat o arie destul de răsfirată şi minoritară. Există încă iubire şi sentimente sincere, pe care oamenii şi le împart reciproc, chiar si azi, de Sfântul Valentin. Doar că sunt puțini, foarte puțini.

Totuşi, prin ei, prin puterea exemplului lor, învățăm că dacă iubim, nu avem ce pierde. Pentru că, aşa cum marii romancieri clasici ne-au învățat de-a lungul timpului, iubirea înfrânge egoismul sau frica. Cu toate acestea, trebuie să fim atenți, dragostea nu se înfiripă dacă voința nu-i slobodă ca pasărea cerului, cum însuşi, Shakespeare, scria cândva. Lecția pe care trebuie s-o purtăm în buzunarul sufletului nostru, constă în conștientizarea faptului că, lipsa libertății în iubire conduce la siluire. Mai corect spus, dispare iubirea. Nu îmi permit să dau sfaturi, dar cred că puteți înțelege faptul că, în absența afecțiunii, legământul cu cineva, oricine, e doar o robie a propriilor trăiri şi sentimente, până la urmă e doar o robie asumată a propriei vieți. O robie pe care o regretăm mult mai târziu după ce aceasta se va fi consumat şi ne va fi consumat minutele, zilele, săptămânile, lunile, anii şi mai ales, cumplitele nopți.

Pentru că, robia voită în iubire este doar o sinucidere a capacității sufletului spre a putea purta sentimente sincere și libere.

Iubirea poate să atingă adevărul. Ne-o demonstrează singurătățile îndrăgostiților. Construind un viitor comun, iubiții nu-şi pot renega istoria individuală.

Photo source:

https://media.gettyimages.com/photos/woman-holding-a-heart-balloon-poses-for-a-photo-during-on-valentines-picture-id161683677

Toți am trăit sentimente asemănătoare. Mulți dintre noi ne-am îndrăgostit cândva și poate o vom mai face. Au existat dezamăgiri și speranțe căzute în beznă. Toți aceștia am fost ca nişte marinari, care, vitregiți de context, trebuiau să-și reconstruiască vasul (în cazul nostru, sufletul) în mijlocul oceanului. Nicio relație nu se poate vrea, în primă fază, înțeleasă. Întrucât oceanul necunoscutelor, ca să păstrăm tonul metaforic, produce o privelişte deconcentrată. Treptat, dacă se ajunge la maturizarea relației şi partenerilor, focul dragostei va topi obstacolele, iar încrederea va construi punți... Numai că, în vremea comercializării dragostei, ceea ce vă scriu acum este doar o excepție, căci regula e dată de aventurile trecătoare, mult cosmetizate în trăiri fără scop şi priviri fără viziune.

Photo source: dailymail.co.uk

Dacă ați citit până aici, cred că ați înțeles că nu vă trebuie o zi pe an ca să iubiți. Scuza cu "contemporanul care vă presează şi vă înrobeşte în responsabilități"... e un mare bulshit.

Dacă aveți pe cineva... sunați, scrieți, vorbiți cu acel "cineva" din viața voastră. Acel suflet care vă completează şi, poate, dacă sunteți norocoşi, chiar vă iubeşte.

Ar trebui să-i multumiți, iar dacă aveți posibilitatea, măcar azi, de ziua îndrăgostiților, ca să folosesc şi eu clişeul fără ghilimele, duceți-vă la el sau la ea, strângeți-l /o în brațe, sărutați-l/o şi prindeți-l/o de mână, atingându-i inima. Nu uitați, în timpul călătoriei noastre prin viață, nu există responsabilitate mai mare decât iubirea!

Faceți-o să merite! Iubiți. Iubiți sincer, frumos, magic şi mai mult ca perfectul. ;-)

Trăiți azi ce visați pentru mâine. Și nu uitați: cine nu are un "Valentin", să-şi cumpere. În schimb, cine nu vrea să-l achizitioneze, atunci... să iubească !!!

Note de sursă: Sursa 1 - https://www.greetingcard.org

#Opinii #Stiri

180 afișare
  • Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier